Mereu imi reprosaza ca i-am stricat baiatul..

Sunt cu Dragos de 2 ani si jumatate iar de un an si ceva mama lui ma vede ca pe o oaie neagra desi la inceput era foarte multumita de mine, ca i-am stricat viitorul baiatului ca l-am indepartat de parinti ca sunt o nesimtita ca n-a luat bacul din vina mea(eu l-am luat el a picat la matematica si in vara si in toamna) ca orice nereusita e din vina mea vrea sa vorbeasca cu parintii mei(cu mama a vorbit si a criticat-o a injurat-o) parca am avea 5 ani desi avem 20(suntem de aceesi varsta)..dar faza pe care eu n-o inteleg e ca acum ma face cum ii vine la gura(mi-a spus ca ma doare in p..zda de el si ca-mi bat de joc si el ma iubeste ca prostul) iar a doua zi ma ia si ma pupa si a 3 zi iar ma face cum ii vine si tot asa de un an si ceva.si cu el face la fel ca n-a fost in stare sa ia bacu ca e un puturos ca mai bine nu-l facea si a 2 zi il pupa si iar il critica si iar il pupa si cu sotul ei tot la fel face..dar in fata lumii eu sunt o fata muncitoare buna si cuminte tot ce imi zice ramane in casa..nu inteleg m-am gandit cu prietenul meu ca are o problema psihica, pt ca altfel nu-mi explic azi suntem prosti maine suntem buni iar poimaine suntem idioti., tatal lui ne sustine dar uneori s-o calmeze pe ea ne cearta si el..acum vrem sa ne mutam impreuna sa mergem eu la facultate si el al postliceala dar ea azi zice ca ne va ajuta maine ca nici sa nu ne gandim ca mi-am batut joc destul de el..nu stiu ce as putea face iar daca ii spui de psiholog zice ca ea nu e nebuna ca sa ne ducem noi ca noi avem ceva la cap nu ea..ajutati-ma cu un sfat nu stiu a inceput sa devina insuportabila.ca s-o calmam acum sti ca suntem despartit dar acum ii critica doar pe ei pe mine ma lasat..cred ca are o depresie ceva si un detaliu cred ca foarte important toate analizele i-au iesit bine dar ea zice ca amateste, nu merge deloc pe jos ca ii e teama ca va pica se vaita ca ii e rau ca nu se simte bine..

Uneori ma gandesc ca nu e normal ca de acum sa trec prin asta si ma gandesc la varianta de a ma desparti de el pt ca maicasa daca nu isi va reveni printr-o minune imi va face viata un cosmar el nu-i permite sa-mi vorbeasca asa si se cearta rau cu ea dar ea spune ca nu sunt nevastasa, de ce ma iubeste asa mult..il iubesc dar nici asa nu pot trai pt ca e maicasa si mereu va avea legatura cu noi..si ai mei ne sustin inteleg situatia de cand a inceput cu astea maiksa parca se intelege mai bine cu ai mei si ei il iubesc mai mult ea e singura care ne pune bete in roate..

Draga mea,
- tu DEJA locuiesti cu el?.altfel CUM de auzi zilnic (pe zile) tot ce zice mama lui?
- daca mergi la facultate (felicitari pt asta)..cine va va ajuta?te gandesti la bursa?

parere:
- NU mai merge deloc pe la ei..intalneste-l undeva.sau sa vina el la voi
- ar fi vreo problema sa vina el la tine?

ARE dreptate mama lui (daca-l parasesti) doar:
- el..si el are acum, nevoie de tine...de "sprijinul"tau moral

numai bine

Buna ziua, Nyoca

Spui ca la inceput mama iubitului tau era multumita de tine si pe parcurs ceva s/a schimbat la ea, mai ales ca te acuza de nereusita fiului ei. E mai usor sa acuzi pe altul decat pe propriul fiu. Schimbarile de dispozitie atat de dese ale doamnei nu sunt favorabile niciunuia. Ar trebui consultat medicul de familie, ca inteleg, de psiholog nici nu poate fi vorba. Sa i se spuna, poate chiar de sotul doamnei, despre starile de ameteala si teama de a nu cadea daca iese din casa. Poate un tratament ii va da o stare mai buna.
Doi ani si jumatate este o vechime destul de mare in cadrul unei relatii (chiar si fara acte). Nu multe cupluri dupa casatorie, in ziua de azi, reusesc sa depaseasca cativa ani.
O relatie este frumoasa daca exista Armonie, Intelegere, Iubire. Cu certuri, acuze, chiar de la inceput de drum...este foarte neplacut. Cum va decurge in anii viitori relatia voastra? Dupa cum spui si tu va fi mereu langa voi, fiind mama iubitului. Incearca sa te gandesti ce ve/ti face, cum vor decurge lucrurile cand vor veni si copiii?
Din ceea ce ai scris vad ca deja incepi sa iei o decizie. Puneti in ordine planurile pentru viitorii ani si iti vei da seama ca Meriti sa traiesti o viata frumoasa.
Succes!

Nu locuiesc cu el, dar primesc mesaje si apeluri de la ea in care ma acuza ma critica si ma jigneste...pey imi principiu e vorba eu sa fiu ajutata de parintii mei si el de ai lui, nu vreau sa ma mut cu el pt a evita alte acuze ca nu-l las sa invete ca il obosesc sau mai stiu eu ce mai poate spune..un viitor frumos nu voi avea cu ea nici eu si nicio alta fata..si cred ca la inceput credea ca e ceva temporar si daia ma acceptat dar cand a vazut ca el incepe sa tina la mine si eu la el si ca timpul trece si nu ne mai despartim nu prea ia convenit..asta e parerea mea.sincer imi dau seama ca alegerea de a ma desparti de el e ce mai bune..va multumesc pt sfaturi :*

de o jumatate de an ne vedem doar in oras sau la mine dar face rost de numarul meu desi mi-l schimb des din cauza ea si daca nu-i raspund ma suna cu numar ascuns doar sa-mi spuna ca i-am stricat baiatul, si daca nu-i raspund nici la nr ascunsa imi da mesaje cu parerea ei despre mine despre noi despre tot,..daca ii spun ca ma despart de el si il las in pace zice ca ea nu vrea asta doar ca ar trebui sa ne vedem o data pe saptamana si atunci sa iesim 2 ore la un suc..poate sunt eu absurda dar nu mai exista astfel de relatii nici la gradinita

Nu vei ajunge niciodata la un compromis cu ea, pe langa problemele psihice pe care sigur le are, mai este si o femeie extrem de rea si frustrata. Nu o sa ajungi niciodata la un punct comun cu ea.
Ignor-o, nu raspunde la apelurile cu nr ascunse, iar mesajele nu le pune la suflet, orcat de greu ar fi. Comporta-te ca si cand nu exista si niciodata sa nu dai vina pe prietenul tau, si el este pus intr-o situatie urata si incorecta din pricina mamei lui.
Pur si simplu uita ca exista si nu pune la suflet comportamentul ei, consider-o o persona bolnava, asa si este.