Cum sa fac sa ma impac cu sotia

Buna ziua,
Am o problema care ma macina pe zi ce trece mai mult.
Sunt casatorit de aproape patru ani si in urma cu o luna jumate s-a intamplat ceea ce nu vroiam sa se intample in viata mea, ne-am despartit.Cand ne-am casatorit a fost totul foarte bine, ne iubeam mult, ea ma iubea foarte tare si eu la fel, faceam orice unul pentru altul, eram dedicati numai noua.Ne-am cumparat o garsoniera modesta ca sa putem sa stam singuri, din prima zi dupa nunta am plecat sa stam singuri, fara parinti, fara alte influente din exterior.Dupa un timp au inceput sa apara certurile ca in orice familie, nu ne mai ajungeam cu banii, era mai greu insa eu tot incercam sa o fac sa se simta bine, sa nu simta lipsa de nimic.In tot acest timp nu am neglijat-o, incercam sa o incurajez sa-i zic ca o sa fie bine si tot asa.Ne certam la un moment dat din orice, dar supararea nu tinea mai mult decat pana a ajunge in dormitor.Pe ea o deranja ca eu mai trageam sa mergem la tara sa ma intalnesc cu prietenii, sa mergem la un gratar sau o bere.Am renuntat si la asta din dorinta de a-mi mentine familia.Certuri tot erau din varii motive pe care le gaseam amandoi dar ea tot ma iubea si eu o iubeam la fel si o respectam asumandu-mi vina cam de fiecare data, nu tineam cont cine era vinovat de fapt.In luna octombrie 2009 parintii mei fiind in strainatate, si vazand ca in tara era din ce in ce mai greu ne-au propus sa venim si noi, mi-au gasit de munca si ne gandeam ca o sa fie bine.In vara anului mai sus mentionat, fiind la tara cu ceva treaba, a trebuit sa plec urgent in constanta cu niste acte.I-am zis si ei sa plecam iar ea nu a vrut pe motiv ca nu are chef si ca de ce sa merg si eu cand pot sa o las si pe a doua zi.Am incercat sa-i explic ca trebuie sa merg neaparat, ca actele acelea trebuiesc duse si ca nu se mai poate amana.Ea tot nu a vrut, eu am plecat si cand m-am intors, m-am dus la casa mea parinteasca unde trebuia sa fie si ea dar nu am gasit-o.Cand am sunat-o nu mi-a raspuns iar mai apoi mi-a raspuns tatal ei.Mi-a zis ca a venit plangand acolo si ca nu vrea sa ma mai vada si ca totul s-a terminat intre noi.Am plecat si eu acolo, am vorbit cu ea, a inteles situatia si ne-am impacat.A fost frumos pana cand a trebuit sa plecam in strainatate, cum va ziceam mai sus.Nu prea vroia sa plecam dar am convins-o ca ar trebui sa incercam sa vedem daca o sa fie mai bine, daca nu o sa plecam imediat inapoi in tara.Am ajuns, totul bine, am inceput munca insa a fost problema cu plata.Parintii ei sunt in acceasi tara dar la vreo 400 km de unde stateam noi.Aici noi am stat cu parintii mei.Sotia zicea tot timpul ca e mai bine aici decat in tara, ca se simte bine dar stand acasa ea se gandea la certurile care mai apareau pe parcurs.Cand am luat primii bani, inainte de revelion, si aceea foarte putini, am plecat la ai ei.Am petrecut sarbatorile impreuna si ne-am intors.Au mai intervenit certuri tot din motive financiare, ea vroia sa ne mutam separat de ai mei, dar din cauza ca nu ma plateau nu puteam face nimic.In martie, inainte de ziua ei am plecat iar la ai ei.Pe drum ea imi zice ca vrea sa ramana o saptamana la ai ei ca s-a plictisit sa stea intr-un singur loc.La inceput nu am vrut dar am inteles-o si am fost de acord.In acea sapt era si ziua ei iar eu m-am simtit super nasol stiind ca sotia mea ar putea fi cu mine dar ea este cu ai ei.M-am suparat si ne-am certat la telefon.Cand a venit inapoi era total schimbata.Era suparata tot timpul, cand o intrebam ce are zicea ca nimic, incercam sa o fac sa se simta bine dar ea tot suparata era.Dupa doua saptamani imi zice ca nu mai poate, ca vrea sa ne despartim, ca nu mai merge si ca ea pleaca la ai ei.Dupa o zi de lamuriri si promisiuni am reusit sa o opresc.Dar a urma o peioada si mai grea cand aproape ca nu vroia sa vorbeasca cu mine mai deloc, era suparata si plangea.Dar cand o intrebam ce are imi zicea acelasi lucru "nimic".
Intr-o zi am plecat la munca si cand m-am intors ea nu era acasa.Cand am intrebat-o pe mama unde e mi-a zis ca a plecat cu o fata pana intr-un oras apropiat.Dar surpriza a fost cand am intrat in dormitor si am vazut verigheta si inelul de logodna pe masa.Am urcat in masina si am plecat la ai ei, pentru ca nu avea unde sa se duca in alta parte.Am ajuns acolo dar ea nu a vrut sa vorbeasca cu mine.Am ramas peste noapte la un prieten si a doua zi am reusit sa vb cu ea dar nu mai mult de cinci minute in care mi-a zis cca totul s-a terminat si ca nu mai poate sa traiasca cu mine.A doua sapt la fel am patit.Telefonul il are inchis, la mailuri nu-mi raspunde, nu stiu ce sa mai fac.Am vb de cateva ori pe mess dar dupa cum stiti nimic nu se compara cu o discutie fata in fata.De doua sapt nu i-am mai trimis nici un mail nimic, am lasat-o sa se linisteasca si apoi sa incerc iar.
Ce-mi sugerati?
Ce as putea face sa o recuceresc, ea este tot ce am mai scump pe lume si i-am zis ca o sa-mi schimb comportamentul total, n-o sa ne mai certam chiar asa din orice dar nu vrea sa discute cu mine.
Va multumesc si astept pareri

Dor_iu sincer imi pare rau prin ce treci si nu doresc nimanui sa aibe de a face cu prob.de genul. Si eu sunt cu prietena mea de 5 ani, din care 4 locuim impreuna tot afara. Si noi am mai avut discutii pe diferite teme. Parerea mea este sa incerci sa te impaci cu ideea pana nu devine o obsesie...4 ani totusi e ceva timp dar daca poti nu gandi ca ai pierdut timpul ci poti trage unele concluzi...Ea poate are nevoie de spatiu de intimitatea ei personala.Poate tot acest timp a incercat sa se acomodeze cu modul tau de a fi si viata janga tine, dar nu a putut.Cand iubesti pe cineva ii vrei fericirea lucru pe care poate nu il avea langa tine...poate nu era ce isi dorea ea. Asta este parerea mea.Incearca sa iei plecarea ei nu ca pe un chin ci ca pe un sacrificiu personal pt fericirea ei...Voi stiti mai bine ca oricine ce a fost si ce este intre voi. Cu respect steaua_cazatoare

Mersi frumos steaua_cazatoare pentru sfat dar dorinta mea este sa-mi recapat sotia nu sa renunt la ea.Eu mi-am propus sa-mi schimb atitudinea fata de ea, sa fac in asa fel incat sa nu mai existe problemele care au determinat-o sa plece.Cu atat mai mult cu cat eu o iubesc foarte tare.As vrea sfaturi de "recuperare".
Multunesc frumos!

Acum nu stiu ce sa zic sa inteleg ca stii mai mult sau mai putin ceea ce a determinat-o sa ia aceasta decizie...pt inceput banuiesc ca va trebuii sa faci ce faci si sa te muti singur si sa ii demonstrezi ca vrei sa incepi o viata noua si sa lasati ce este rau si ce a fost in urma.poate este influentata din exterior...numai ea poate stii adevaratul motiv...parerea mea si ce as face primul lucru ar fi sa incerc sa gasesc un cuibusor numai pt tine (voi) daca va vrea si ea...plus e vb si de asteptare nu o forta...lasa-o pe ea cand sa decida si ce sa decida...intreab-o pe ea cum ar vede relatia voastra...ce anume ati pierdut pe drum si pe unde...si impreuna sa gasiti calea de mijloc...Mult succes

dor_iu, cred ca motivul este lipsa banilor...Probabil s-a saturat cu putin si vrea mai mult.Solutia ar fi sa iti cauti un job mai bun, de unde sa castigi mai mult, sa ii lasi un pic timp de gandire, sa ii dovedesti ca faci totul pt a fi din nou impreuna si sunt sigura ca va accepta sa se impace cu tine!
Cu toate ca, atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, treci peste orice obstacol al vietii pt a fi impreuna cu persoana iubita.Cand v-ati casatorit, ati jurat credinta unui altuia si ca veti fi impreuna si la bine si la rau.
Dar ea ce-ti reproseaza?In afara faptului ca "s-a saturat, s-a plictisit etc"...

jaquelin, reprosurile sunt de ordin copilaresc, in afara de faptul ca s-a saturat de cearta si ca nu mai poate rezista ea nu mi-a zis nimic, pentru ca in perioada asta de aproape doua luni noi am vb doar pe mess unde imi zicea doar ca s-a terminat si atat.La un moment da s-a mai pus si problema prietenilor, dar cu care eu am incetat sa mai ies la o bere de aprox. 2 ani.Asta poate fi exclus.In concluzie un motiv concret nu exista.Doar tatal ei "stie"ca e NEPOTRIVIRE DE CARACTER.

buna seara, am o intrebare la dvs si vas ruga din suflet daca se poate sa imi dati si un raspuns, tatal meu in virsta de 61 de ani a fost operat la colon pe data 2010 05 15, la spitalul judeten din TIMISOARA, la inceput i sa facut bioscopie si a fost trimisa la CLUJ si i sa spus ca nu are cancer, am discutat cu doctorul care la operat si a zis ca ii va pune un tub care sa faca treaba mare normal, iar dupa operatie ni sa zis ca nu a avut alta sansa decit sai puna o punga, si care va trebiu sa o poarte toata viata, si i sa facut si RMN inainte sal opereze, doctorul care la operat a zis ca nu a avut alta sansa decit asa ca a fost mare TUMOAREA, si nea zis ca mai trimite inca odata analizele la laborator sa vada daca nu este cancer.INTREBARE?ce sansa este sa nu poarte toata viata acea punga, sau daca se mai poate face ceva, sau daca credeti ca sa gresit undeva, va multumesc si astept un raspuns.

@ dor_iu

Vorbeste cu parintii ei ca lor sigur le-a spus motivele. Ii bati la cap pina iti spun, macar sa afli adevarul si sa vezi daca poti sa faci ceva.

Parerea mea este sa o lasi o perioada pe ea in pace sa isi revina. O sa i se faca ei dor de tine.

Cu pace,

Clara

Multumesc mult Clara
Singurul motiv pe care mi-l zice tatal ei, pentru ca numai el are drept sa vb, mama ei nu, zice ca este nepotrivire de caracter, si tot ce le-a povestit ea despre noi, respectiv ca ne certam, ca nu o ascultam si pe ea, ca s-a saturat de de toate scandalurile.
Asa am zis si eu sa o las in pace dar mai rau este ca nu pot nici macar dupa doua luni sa comunic cu ea.Doar acum o sapt am vb cu ea putin, era foarte suparata si nu stia ce vrea.Ii ese teama sa nu se repete iar situatia.
Multumesc

@ dor_iu

Tu stii foarte bine in ce constau certurile voastre.
Uneori daca vrei sa iti mearga casnicia trebuie sa ii dai si ei dreptate. Desi de multe ori adevarul e pe undeva la mijloc.
Dar pentru linistea familiei mai dai si ei dreptate. Treci peste mandria ta..
Daca ai inceput sa vorbesti cu ea acum o saptamana inseamna ca e pe calea cea buna. Incepe sa isi revina si sa isi uite ranile. Mai da-i pace o perioada si apoi spune-i sa stergeti tot cu buretele si sa nu mai pomeniti despre certurile din trecut. Sa incepeti o perioada noua.
Ideea centrala este ori treci peste anumite lucruri (pur si simplu le lasi de la tine; femeile sunt mult mai sensibile) si pastrezi armonia in familie. Ori iti pierzi sotia.
Iti dai seama ca nici ei nici parintilor ei nu le convine ca voi sa va despartiti.
O femeie are nevoie de stabilitate si siguranta. Nu de discutii inutile si interminabile. Astea au facut-o sa plece. Treceti impreuna peste tot ce a fost, nu va mai bagati sa puneti totul sub lupa si sa despicati firul in 4 si incercati sa va bucurati de viata.
Orice subiect care va tulbura sa va fie de acum incolo interzis. Pur si simplu tu esti capul familiei si ii propui sa nu mai discutati despre. Asta daca vrei sa o recapeti inapoi.
Mai ai nitica rabdare sa isi revina complet ca n-o fi foc. Du-i si tu diverse cadouri, flori chiar daca ea nu accepta deocamdata sa te vada, lasa-le la parintii ei sa i le dea. Pina la urma o sa i se inmoaie inima. Astfel de atentii sunt foarte importante pentru o femeie. Asa se simte ea in siguranta si protejata.
Cu pace,
Clara

@Clara_p

Asa este, eu stiu cel mai bine ce s-a intamplat si incerc sa-mi repar toate greselile luandu-le pe rand la analiza.Am reusit sa fac progrese, cel putin din punctul meu de vedere.Am mai vorbit cu ea la telefon joi si situatia este neschimbata, iar cand am intrebat-o ce are de gand sa faca pe viitor (ma referam la divort) a zis ca nu stie ce vrea sa faca insa apoi mi-a zis ca este foarte posibil sa fie vorba si de divort.
I-am propus sa uitam tot ce a fost si sa o luam de la capat, m-a ascultat, dar la final mi-a zis ca nu este de acord.
Cred ca singurul lucru pe care-l mai pot face este sa sper si sa ma mentin psihic.
Doamne ajuta!

Buna seara, trec si eu prin asa ceva, numai ca la noi e vb de aproape 20 de ani de cand suntem impreuna si mai avem un baietel de 8 ani, suntem despartiti din martie, am intentat un proces de divort, am incercat din rasputeri sa o fac sa renunte, problema majora parerea mea a fost lipsa banilor de anul trecut, care au adus dupa sine corvoada de neajunsuri, nu am avut niciodata foarte multi bani dar am trecut prin toate, desi de multe ori a fost greu, unele chestii din viata noastra chiar fiind nefiresti pentru o faamilie, motivele ce le invoca?...ca nu mai poate avea incredere in mine, ca nu i-am aratat destula afectiune, ca nu o iubesc, fac totul doar din cauza ca nu suport situatia de parasit...etc
O iubesc foarte mult, chiar dupa 20 de ani, imi iubesc copilul ca pe lumina ochilor mei, imi iubesc familia, fiind cea ce am mai scump pe lumea aceasta...o vreau din nou inapoi, nu mai vreau sa vad atata tristete in ochii tuturor, nu mai stiu ce pot sa fac, am incercat tot ce credeam ca e de facut si spus.

@ ossian

In primul rand as vrea sa te pot ajuta cu ceva concret.

Dar stiti care este problema voastra a barbatilor ? Desi afirmati de mult ori ca iubiti femeia de langa voi, nu neaparat ei, mai degraba altora si aici e mare greseala... Trebuie sa aveti curajul sa mai faceti din cand in cand si gesturi tandre fata de ea, sa va uitati in ochii ei si sa o faceti sa inteleaga ca ceea ce spuneti e si adevarat. Adica sa fiti sinceri. pe voi va cuprinde asa uneori o frica sau o uitare sa ii spunem de a va mai manifesta.

In general o femeie are nevoie langa ea de un barbat care sa o faca sa se simta implinita. De un barbat care sa ii stea alaturi si la bine si la greu. Adica de un barbat puternic. Nu de un copil de care sa aiba grija si sa poarte ea pe umeri responsabilitatea intregii familii. Poate asta a coplesit-o de-a dreptul pe sotia ta si v-a adus in pragul divortului.

E destul de complicat acuma si ca nu mai locuiti impreuna. Esti sigur ca nu si-a gasit pe altcineva ? Trebuie discutata cu ea aceasta problema foarte serios. Mai ales ca e vorba si de un copil la mijloc. Acel copil fara propriul lui tata care sa ii acorde afectiune zi de zi, va fi un copil traumatizat. Ti-o spun din proprie experienta.

Roag-o sa va intalniti si sa aibe rabdare cu tine si sa iti explice exact cum si-ar dori ea sa te comporti. Analizeaza fiecare detaliu pentru ca de multe ori si femeile sunt mandre sau le e teama sau rusine si nu spun nimic. Dar apoi vezi ca paharul se umple si uite unde se ajunge.

Pe ma doare sufletul sa aud de divorturi pentru ca si eu am trecut prin asa ceva si stiu cat de traumatizant este.

Parerea mea este sa o inviti undeva unde ea sa se poata exprima in mod liber, sa afli cu adevarat ce isi doreste si sa o rogi sa te lase macar pentru o perioada sa incerci sa ii indeplinisti acele dorinte despre care probabil nici nu stii.

Nu te lasa batut ! Nu te da invins ca ai facut tot ce s-a putut face. Ia-ti inima in dinti inca o data si inca o data, sun-o, intalniti-va si ia-o de la capat.

Comunicarea (in toate planurile) e cheia de baza a unei relatii. Dar trebuie sa ai dispozitie pentru ca nu oricand si oriunde esti capabil fie tu fie ea sa fiti calmi si va spuneti cu adevarat tot ce aveti pe suflet.

Iar conditia de baza este nu numai sa spuneti ci sa si faceti unul pentru celalalt. Sa se vada in lucrurile de zi cu zi ca o iubesti si ca esti alaturi de ea fizic, nu numai prin vorbe.

Va ajutati reciproc la treburile casei ca ai zis ca ati fost impreuna 20 de ani ? Ii luai tu ei treburile din mana cand o vedeai obosita sau ca nu mai rezista ? Cand o vedeai trista sau cand se plangea de ceva faceai ceva concret sau oftai si mergeati asa mai departe ?

Te vezi capabil pe viitor sa faci toate aceste lucruri cot la cot cu ea, pentru ca in definitiv intr-o casnicie nu e scris nicaieri ca sotia este cea datoare sa duca cele mai multe greutati, mai ales ca puterea fizica cea mai mare va apartine, voua, barbatilor...

I-ai cumparat o floare sau o mica atentie de fiecare zi a ei de nastere sau de 8 Martie sau de 1 Martie sau oricand, nu numai cu ocazia zilelor speciala, doar ca sa iti exprimi dragostea fata de ea ?

Cand ati fost impreuna la cumparaturi ai intrebat-o vreodata ce vrea ea sa ii cumperi tu ?

O femeie pare puternica si sa stii ca poate duce multe dar si cea mai puternica si mai rezistenta dintre ele are nevoie de dovezi CLARE de afectiune DIN PARTEA SOTULUI in special. Sa stie ea ca atunci cand ii zice ca nu are pantofi sa zicem sa fie el alaturi si sa ii spuna ca din primii lui bani o sa ii cumpere. Chiar si strictul necesar, asa cu toate neajunsurile cu care toti ne confruntam. Degeaba pe ea de exemplu o ajuta altcineva daca sotul nu este langa ea. Sa stii ca se resimte f tare acest lucru si toate asta se depun, vezi tu, pina cand paharul se umple si probabil ca se simte atat de ranita (fara chiar sa isi mai aduca bine aminte de ce) incat pur si simplu e in stadiul in care nu mai accepta cale de intoarcere.

Daca tu nu doar spui ca o iubesti doar ca nu o pierzi cum afirma ea si vrei sa o ai alaturi de tine si in urmatorii ani din viata, obtine o amanare cu acel divort, cred ca te poti opune chiar tu daca ea nu este de acord si DEMONSTEAZA-TI domnule dragostea pe care i-o porti prin fapte.

Asa e Clara, din pacate cam ai dreptate inceea ce zici, de meulte ori nu i-am aratat catde mult inseamna pentru mine, de meulte ori nu am ajutat-o la treburile casnice(mai ales in ultima perioada de dinaintea separarii, cand 3 luni nu am fost platit pentru munca prestata, m-am afundat in lumea virtuala a jocurilor online, au inceput sa sune de la banci, facturi restante etc...apoi am fost rechemat la actualul meu loc de munca, unde ma banuia ca am comis o infidelitate, zice ca aceasta a fost picatura ce a umplut paharul. Eram atat de bucuros ca lucrurile au inceput sa miste...si zbang...am primit lovitura)

De altfel situatia noastra e putin mai complicata, noi suntem nascuti si crescuti la oras, ne-am mutat dupa nunta in mediul rural unde nu am reusit pana in ziua de azi sa creez conditiile in care am crescut, e greu sa te integrezi intr-o societate diferita, intr-un mediu diferit de cel in care ai crescut, dar era bine, aveam curtea noastra, casuta noastra, sa complicat cand copilul a mers la scoala, am hotarat ca scoala sa o urmeze in oras, locuind la parintii mei in timpul saptamanii, cred ca a fost una din cele mai mari greseli pe care am comis-o, desi in fond era ok, a primit o educatie buna, avea conditii de viata bune, era cu noi la sfarsit de saptamana, in fond era bine, dar recunosc...nu e firesc.

Cu florile aici nu cred ca ar avea de ce sa se planga, chiar daca nu am cumparat, i-am cules de pe unde am umblat, dupa ce a plecat de acasa, mi-a zis ca nu o iubesc, ma afectat atat de mult, incat in fiecare zi i-am dus cate o floare, de cand au inceput sa infloreasca viorelele pe camp...magnoliile in parcuri...trandafirii...am ajuns sa ma comport ca un maniac, o iubeam atat de mult, incat nu-mi venea sa cred ce zice despre mine. Chiar si la prima infatisare, la tribunal, i-am dus un trandafir galben, e o floare speciala pentru noi, inca de la inceputul relatiei, e ca o semnatura.

Ai dreptate si cu maturizarea, uneori suntem niste copii adulti, chiar avem probleme serioase de comunicare.

In legatura cu intalnirea si povestitul iarasi e o problema, nu se mai destainuie nimanui apropiat, poate doar mamei ei si asta doar partial, mi-e teama ca se destainuie doar in hatisul acesta virtual, nu zic sigur, dar e o banuiala de a mea, prea si-a schimbat gandirea, valorile ce le avea inainte, aproape ca nu o mai recunosc si mi-e teama pentru ea.
Noi ne intalnim, copilul e cu mine in timpul saptamanii iar la srasit de saptamana la ea, stam acuma la parinti, ma duc pe acasa mai rar si atunci nu dorm acolo, ma cuprinde dorul pentru noi, pentru timpul cat am fost impreuna.
Iar de povestit nu povesteste, am incercat sa o fac sa-mi zica ce asteapta de la mine, dar intotdeauna ma izbesc de zidul negatiei ce la ridicat, zice ca nu mai asteapta nimic de la mine, ca nu mai are incredere in mine si daca fac ceva sa o fac pentru copil sa nu ma mai gandesc la ea.

Chiar am inchiriat un apartament, acuma am inceput sa-l mobilez, dar inca nu are contor de gaz, a zis ca a mai trecut prin asta si nu mai are nevoie de asa ceva, intr-un fel are dreptate, dar viata are suisuri si coborasuri, daca asa ne-a fost dat sa nu avem vile si palate(dealtfel nici nu sunt adeptul materialismului exagerat)

Mi-e atat de dor sa-mi mai doarma pe umar, sa o vad zambind, sa ma uit la ea cand doarme, sa o mangai in loc de noapte buna pana adoarme...chiar se uita asa de usor toate acestea, chiar poate viata aceasta pragmatica sa distruga toate astea si sa le arunce in bezna uitarii?

Iar cel si cel mai mult...mi-as dori...sa vad ochii copilului...expresia din ei...bucuria ceea de copil...cand parintii se strang in brate(na, ca mi se incetosa privirea)

.multumesc pentru raspuns, are mult adevar in el, dar nu prevad solutia, multumesc pentru timpul acordat.

@ ossian

"mi-e teama ca se destainuie doar in hatisul acesta virtual"

Pai abordeaz-o atunci pe tema hatisului virtual.

Repet: poate a cunoscut pe altcineva in hatis in nehatis, nu se stie DEOCAMDATA exact, dar nu vrea sa iti spuna sa nu te raneasca, sa nu influenteze acest lucru la proces etc.

Daca intr-adevar te simti in stare sa duci tu relatia mai departe asa cum ar vrea ea, taraganeaza si tu cu procesul, opune-te sub diferite motive si incearca sa vezi tu impotriva cui lupti. Tare mi-e ca e altcineva la mijloc.

Stii ce as face daca as fi in locul tau si m-as intalni cu ea ?

Mai lasa romantismele ca nu mai merge si fii barbat. Floricele, chestii, trestii, socoteli, vezi si singur ca nu o mai impresioneaza.

Repet: o femeie are nevoie in viata ei de un barbat care sa o intareasca. De echilibru. De un fel de stanca intelegi, nu de cineva care sa se joace la calculator... Of...

Ia incearca tu sa iti folosesti puterea fizica dar in sens bun. Ia-o o data la despartire si imbratiseaz-o in sensul de a-i imobiliza mainile cu toata dragostea de care esti in stare si despre care vorbesti. Sa nu se poata zbate si tine-ti buzele pe capul ei. Atat si nimic mai mult.

Pina nu recunoaste daca are pe altcineva n-o slabi din stransoare. Las-o sa planga, sa strige sa faca ce-o vrea. Ca iti dai seama ca intr-un divort si in sufletul ei e un conflict. Ceva ceva s-a intamplat de nu vrea ea sa vorbeasca. Tre sa afli adevarul ca sa stii cu cine lupti si sa nu te dai batut. Vezi !

Am o banuiala, in legatura cu o relatie mai veche de a ei, cred ca a facut-o sa se simta vinovata de trecut, sa-i redea "echilibrul" intr-un mod distructiv, de acutizare a egoului, a starii de "libertate", dar in fine, pot fi doar simple banuieli "citite printre randuri. "

Asa gandeam si eu, nu poate fi atata negatie si schimbare doar din interiorul ei, fara "ajutor" din afara.

Am incercat sa aflu acest aspect, mai ales cand la etalat pe un site de socializare, dar a zis ca e doar o cunostinta si ca ce a fost nu o sa mai revina in viata ei sentimentala, insa modul de gandire, multe dintre actiunile ei, detasarea de valorile morale sanatoase imi arata contrariul si regasesc amprenta aceea veche de refuz, dorinta de razbunare, rautate, independenta ce ia fost imprimata acum 10 ani, nu credeam ca ii voi mai cunoaste aceasta latura, nu dupa casatorie, nu dupa nasterea unui copil.

Poate gresesc, poate e de vina doar criza varstei mijlocii...nu stiu.

@ ossian

Domnule,

O sa iti dau o solutie care poate ca nu o sa te atraga. Dar eu am apelat la ea de "n" ori si m-a ajutat de fiecare data intr-un mod miraculos. Daca eu nu o testam pe mine insami de nenumarate ori si nu mai auzeam ca i-a ajutat si pe altii, stateam linistita in banca mea si nu mai scriam nimic.

Daca nu te simti in stare, ca vad ca ai cam vrea tu sa va impacati dar parca esti amarat si nu mai ai puterea sa lupti, lasa-i pe altii sa lupte pentru tine.

Mai, eu nu sunt o fire bisericoasa, dar cred in puterea lui Dumnezeu. Mobilizeaza-te si incearca si tu sa faci Paraclisul Maicii Domnului de 40 de ori. Roaga-te sa rezolve Ea problema asta care deocamdata vad ca pe tine personal te depaseste.

E o carticica mica, cat o jumatate de palma. Dureaza rugaciunea sa o citesti maxim 10-15 minute. Poti intra in orice biserica sau manastire si o cumperi de la pangar. Costa 1 leu sau 1, 5 lei. Si incepe si las-o pe Maica Domnului sa iti rezolve toate necazurile cum stie Ea mai bine. Nici n-o sa trebuiasca sa te rogi 40 de zile. Asa se zice, ca 40. Dar sa stii ca la mine cam toate problemele mari cu care ma confruntam se rezolvau cand il citeam de pina in 10 ori... Ca prin farmec.

Incearca domnule, nu te costa nimic.

Si mai vorbeste si cu prietenii comuni, cu rudele care te plac, pe care ii aveti sa mai intervina pe langa ea si sa puna o vorba buna pentru tine. Ca au si aceia mare influenta. Se unesc mai multi si ii spun acelasi lucru, poate o deconcerteaza.

Cand ai o problema, nu te lasa, lupta ! Cere ajutor la toti cei care pot sa ti-l ofere si o sa vezi ca vei izbandi !

Iti doresc mult succes !

Cu pace,

Clara

Bunicul meu, cand avea in familie robleme de genul acesta, apela intotdeauna la un duhovnic, i-am luat si eu exemplul, pentru ca sunt un om cu frica de Dumnezeu, iar el, batranul a fost un om exemplu pentru multi, intotdeauna a stiut sa se gospodareasca bine si sa aplaneze mai toate conflictele ce apareau in familie.

In momente critice, apelez si eu la duhovnicii unei manastiri din apropiere, am urmat un canon oferit de maica stareta, poate nu am cunoscut atunci problema, poate nu am citit cu inima acele acatiste(am primit 3)am avut in acea perioada nenumarate caderi nervoase din care vre-o 3 acute de-a binelea, nu intelegeam nimic din ce se intampla. Cu nu mult timp inainte zicea ca incepe sa se indragosteasca iar de mine si deodata...zbang! Era o femeie cu principii morale foarte sanatoase, iubitoare, muncitoare, cu dragoste pentru noi, prietena apropiata cu mama si sora mea...si deodata sa schimbat tot, sa naruit toata lume pe care o stiam si sa transformat intr-un camp cu ruine plin de pacla.

Ma rog si acum in fiecare zi Domnului sa-mi dea putere sa pot merge mai departe, sa-mi scoata durerea si nelinistea din suflet, de multe ori ma rog sa-i trimita ingeri sa-i vegheze pasii, Il rog pe Isus sa ne ierte pacatele, sa ierte in locul meu pe aceia pe vare oricat as incerca, nu pot...uneori mi-e atat de dor de ea, incat simt ca tampesc, de cele mai multe ori ma abtin sa-i mai trimit mesaje...dar uneori dorul...dorinta de a comunica cu ea e atat de acut, incat nu ma pot abtine.

Am incercat sa fiu indiferent, am incercat sa o urasc...nu pot si pace, poate are dreptate, poate am ajuns un maniac...sa ma schimb, sa-mi rastorn toate valorile pe care le am, sa ajung o persoana pe care nu o agreez?...sa ajung sa ma urasc pe mine pentru ce as ajunge?

Cu prietenii nu mai comunica decat vag, schitat, mai ales cand vine vorba de noi, refuza orice comvorbire legata de noi, iti spun nu sa confesat nici surorii mele, nici mamei mele cu care erau prietene bune, ia totul ca pe o lupta, a ei impotriva mea...cica eu ii vreau raul(Doamne fereste!) si ca tot ce fac e o conspiratie impotriva ei(pe cuvant ca nu inteleg de unde ii vin asemenea idei, mai ales ca e o femeie cu o inteligenta peste medie)

Interesant, toti cu care vorbesc, spun acelasi lucru, ca-si vor reveni lucrurile, sa nu-mi fac probleme, dar pe zi ce trece ne indepartam tot mai mult.

Doamne ajuta!

@ ossian

Domnule,

Du-te de urgenta la manastire, cumpara Paraclisul Maicii Domnului si incepe sa il citesti.

Ne-am inteles ?

Hai odata, nu te mai vaita atata ca nu esti femeie si oricum nu te-ajuta la nimic.

Cunosc exact si matematic prin ceea ce treci, eu am trecut prin si identic si si mai greu decat prin ceea ce ai trecut tu dar uite ca Dumnezeu m-a salvat.

La treaba.

Vezi ca te chem la "raport sa vaz ca nu iti plangi singur de mila pe aici pe forum si ca lupti.

Ne-am inteles au ba ? Trezeste-te !

Cu pace si ai grija de tine.

Clara

O sa ma rog si eu pentru voi doi ca sa ramaneti impreuna.

Multumesc, dar faca-se voia Domnului si nu a noastra.
Mai bine roaga-te sa Isi intoarca putin privirea catre noi, atat e de ajuns.
AMIN!



PS
Stiu ca fiecare necaz isi are scopul lui binedefinit, ca este o proba de foc pentru fiecare dintre noi, important e sa trecem cu bine prin aceste probe, iti multumesc ca esti dispusa sa te rogi pentru noi, in fond si la urma urmei, niste straini, dar roaga-te sa trecem cu bine prin aceasta proba sa putem sta cu capul sus in fata lui Dumnezeu.
Dezbinarea nu-i e placuta Domnului, nu poate fi lucrarea Lui, El este unitate, iubire si lumina.

Doamne ajuta!

@ ossian

Faca-se voia Domnului cu voi. Pentru asta m-am rugat deja si o sa o mai fac. Ca stie El ce ne trebuie mai bine.

Tu ce faci ?

Tot am vazut la barbati tendinta asta de a sta si a se lamenta sau de a teoretiza la infinit niste lucruri in detrimentul lor insisi. Nu crezi ca te afunzi aiurea si cu buna stiinta intr-un hatis de ganduri daunator chiar starii tale sufletesti ?

Femeile vor fapte CONCRETE. Egalitate mai ales in sarcini intr-o relatie.

S-ar putea ca motivul despartirii sa fie la tine si nu la sotia ta.

S-ar putea ca degeaba sa o "condamni" pe ea. Ea deocamdata e intr-un moment in care nu mai suporta probabil sa mai poarte in spate inca o persoana in afara de copil si de ea insasi. Adica pe tine. Si de aceea vrea sa fuga. A clacat. Tu cum o ajuti sa depaseasca situatia ? Nu cu flori si poezie. Concret.

Da, motivul sunt eu, nu am negat asta niciodata, greseala e omeneasca, insa a persista in ea e diaboloic.

Si da, a clacat, citind ce zici tu, parca o aud pe ea...iar de ajutat, nici nu mai vrea sa auda... si oricum nu pot sa o prind de mana pana nu o intinde...si sta in negatie...oricum, fac cat pot si ce pot...oricum practic nu am cum sa o ajut pana nu-si da seama de anumite lucruri, dar o sustin cat ma tin posibilitatile...si o fac pentru ca asa simt ca e firesc si oricare ar fi finalul, chiar daca a dat cu capul de toti peretii ii voi fi alaturi, nu mi-ar place sa afle asa ceva, poate s-ar increde prea mult.

Multumesc pentru ajutor, crede-ma deja ma simt mai bine, cel putin pe moment.

buna am si eu nevoie de un mic sfat. am fost cu un baiat 4 ani si jumatate am facut nunta si la aproximativ un an neam despartit. din cauza ca sau bagat intre noi mama mea, a fost o perioada care el ma tot cauta si eu lam refuzat avand orgoliu acum cam o sapt mam intalnit cu el sa imi dea niste bani pt un impozit, si de atunci mau rascolit sentimentele si am incercat eu sa il caut si el face pe orgoliosu. a zis ca nu il intereseaza daca fac ceva rau sa ma omor sau ceva d genu. dar un lucru nu pot intelege dc ma suna si dc imi rasp la sms. a ramas sa vb sapt viitoare fata in fata. eu am bagat actele de divort dar am vb cu el si a zis sa le scot d la tribunal si sa mergem la notar sa divortam. va rog din sufletul meu ce sa fac sa ne impacam am realizat ca tin la el cu adev si il iubesc:(((:((:((

@ camy_popa

Intr-o casatorie, mai ales la inceput, intervin mici frecusuri care ti se par de nesuportat. Esti tentat sa nu vezi partea buna a relatiei si sa te desparti din fleacuri.
Dupa ce trece o perioada, timp in care esti despartit de partener si nu te mai vezi cu el zi de zi, aceste lucruri se estompeaza, se iarta, se uita. Si vrei sa te impaci.
Daca nu vrei sa divortezi retrage actele de la Tribunal si nu te duce nici la notar.
Dar poarta cu el o discutie. Poate ca motivul pentru care acum nu vrea sa se impace este ca are pe altcineva. Intreaba-l in mod direct.
Daca nu are, incearca sa vorbesti si cu parintii lui (daca te plac) si cu prietenii sa mai puna si ei 'paie pe foc' cum se zice si sa il incurajeze sa va impacati.

Oare mai răspunde cineva aici.. În fine va spun povestea mea și va rog din suflet sunt disperat să-mi recâștig soția cum sa faaac. Sunt Liviu am 35 ani sunt căsătorit din 2012 am o fetita de 5 ani și sunt dependent de jocuri de fapt miam jurat ca nu o sa o mai fac.spun pe scurt povestea în speranța că îmi da cineva un sfat cum sa recâștig soția înapoi și încrederea ei. După cum spuneam sunt dep de jocuri în prezent miam propus sa nu o mai fac de 2 sapt soția ea a luat fata și a plecat după o cearta în care mia spus sa saturat de mine nu ma mai iubește. În viata de zi cu zi am vb urat cu neam certat iam spus vorbe grele doar la nervi în gândul meu.. Am datorii de aici 4 ani în care salariul îmi ajunge și rămân cu foarte puțin neam certat mult și îmi spune ca nu ma mai vrea nu ma mai iubește nu are stabilitate nu are încredere... Mai pot face ceva nu ma mai pot concentra nicăieri sunt distrus. O pot opri sa nu divorțeze off ma poate ajuta cnv cu sfaturi sau cv. Multumesc