Ar putea suferi, pe viitor de cancer la ficat?
alaltaieri seara am aflat ca tatal logodnicului meu nu a murit, dupa cum aflasem eu - din pricina alcoolului, ci ca s-a sinucis.diagnosticul pus la autopsie fiind de schizofrenie...(mai multe nu stiu, doar ca a murit acum multi ani, aproximativ 14 ani). iubitul meu a refuzat sa dezvoltam un subiect pe aceasta tema. acum, dupa ce am aflat, nu de la el (defapt nici nu stie).il inteleg insa mi-e teama, mi-e ingrozitor de teama.azi, fiind prima zi cand am putut cauta mai mult pe net despre aceasta boala, am notat si un nr. de telefon al dlui dr. Aurel Romila. as vrea sa merg si sa intreb ce sanse sunt sa se repete acea poveste nefericita...nici nu stiu de ce merg.cred ca, in primul rand pentru ca vreau sa stiu tot, cum l-as putea ajuta daca vre-odata ar fi nevoie.sper sa nu fie. ne dorim sa fim impreuna toata viata, sa avem copii..mi se pare ca traiesc un vis urat din care as vrea sa ma trezesc.de ce nu putea sa moara tatal lui de cancer (pt ca avea si cancer la ficat).de ce trebuie sa existe astfel de probabilitati in viata noastra.nu sunt egoista insa el este iubirea mea.va rog sa imi spuneti daca un medic ar putea stabili daca un om sanatos in prezent (asa il vad eu) ar putea suferi, pe viitor, de aceasta boala.!?
18 comentarii
Schizofrenia nu este obligatoriu sa se transmita de la un parinte la copil.
Totusi daca s-ar fi transmis si la fiu in cazul de fata, s-ar fi observat inca din copilarie & adolescenta. Daca iubitul tau a ajuns la aprox 25-30 ani si e normal acum, sansele de a dezvolta o astfel de boala scad statistic violent inspre zero.
Andrei
P.S. in fraza ta "nu sunt egoista insa el este iubirea mea"... nu cumva exista o virgula... pe undeva ?
Totusi daca s-ar fi transmis si la fiu in cazul de fata, s-ar fi observat inca din copilarie & adolescenta. Daca iubitul tau a ajuns la aprox 25-30 ani si e normal acum, sansele de a dezvolta o astfel de boala scad statistic violent inspre zero.
Andrei
P.S. in fraza ta "nu sunt egoista insa el este iubirea mea"... nu cumva exista o virgula... pe undeva ?
Buna Andrei si multumesc foarte mult pentru raspunsul tau. Observ ca ma judeci, eu asa ma simt, citind raspunsul tau. Oricum din ziua in care am scris acest mesaj pe net, fiind defapt primul ajutor de acest gen cerut vreodata, am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai putin la acest subiect, m-am straduit mai bine spus. La uma urmei ce as putea face: sa-l chinui pe bietul baiat cu fantomele mintii mele, sa ajunga sa creada si el ca ar putea fi bolnav...!!?? mai degraba mi-am propus sa socializam cat mai mult, sa evit starile tensionate si certurile specifice indragostitilor...in fine, poate cu timpul va simti nevoia sa imi vorbeasca despre asta si atunci vom vedea.In nici un caz nici o boala din lumea aceasta nu poate sta intre noi. problema este ca serviciul il solicita foarte mult, eu am propus sa lucreze mai putine ore (de multe ori am propus) si astfel sa primeasca mai putini bani dar sa poata folosi timpul ramas liber pentru sport sau odihna. :) Numai ca eu sunt singura care gandesc asa.
Ceea ce nu inteleg din explicatiile tale. tu stii mai multe despre aceasta boala din auzite ca si mine (asta nu inseamna ca sunt mai putin valoroase) sau. ???? Inca ceva: ce inseamna "normal" ? poate nici eu nu sunt normala...ce presupune asta ???
Alexia
Ceea ce nu inteleg din explicatiile tale. tu stii mai multe despre aceasta boala din auzite ca si mine (asta nu inseamna ca sunt mai putin valoroase) sau. ???? Inca ceva: ce inseamna "normal" ? poate nici eu nu sunt normala...ce presupune asta ???
Alexia
"Normal" inseamna ca e ok raportat la un anumit set de norme.
De exemplu, daca din punctul tau de vedere e "normal" (indiferent care este setul tau de norme sau filtre de vazut lumea) atunci... e normal.
Pentru un psihiatru "normal" in cazul de fata inseamna ca "e ok la insertia in realitate SI nu prezinta plangeri explicite ca i se intampla ceva neobisnuit".
Pentru un evaluator, "normal" inseamna ca rezultatul la teste e incadrat in plaja de normal. (dar trebuie sa stii ca orice test psihologic/psihiatric e numai orientativ, si exista teste care definesc normalul in mod diferit...)
Evident, pentru cine importa frecvent norme noi de la cei din jur, e posibil ca normalul sa fluctueze, fuctie de noile norme achizitionate...
Cu alte cuvinte, traiti-va viata in mod placut, si preocupati-va de ce ar putea sa mearga mai bine, nu ce ar putea sa se strice... si lucrurile vor merge mai bine, si se vor strica mai rar...
Iar daca ceva va merge rau (si nu veti putea gestiona situatia singuri), apelati la un profesionist.
Succes,
Andrei
De exemplu, daca din punctul tau de vedere e "normal" (indiferent care este setul tau de norme sau filtre de vazut lumea) atunci... e normal.
Pentru un psihiatru "normal" in cazul de fata inseamna ca "e ok la insertia in realitate SI nu prezinta plangeri explicite ca i se intampla ceva neobisnuit".
Pentru un evaluator, "normal" inseamna ca rezultatul la teste e incadrat in plaja de normal. (dar trebuie sa stii ca orice test psihologic/psihiatric e numai orientativ, si exista teste care definesc normalul in mod diferit...)
Evident, pentru cine importa frecvent norme noi de la cei din jur, e posibil ca normalul sa fluctueze, fuctie de noile norme achizitionate...
Cu alte cuvinte, traiti-va viata in mod placut, si preocupati-va de ce ar putea sa mearga mai bine, nu ce ar putea sa se strice... si lucrurile vor merge mai bine, si se vor strica mai rar...
Iar daca ceva va merge rau (si nu veti putea gestiona situatia singuri), apelati la un profesionist.
Succes,
Andrei
N-as vrea sa fiu nepoliticoasa si ciudata.dupa ce am citit raspunsul dvs. am avut, in fata ochilor, imaginea unui barbat imbracat in halat alb.m-a ingrozit gandul.cred ca sunteti medic... :(.asta nu este asa rau pentru ca, macar, am vorbit cu cineva de specialitate...pe de alta parte,.am o reticenta cand vine vorba de aceasta profesie.totul este rece.
probabil n-ar trebui sa trimit aceste randuri dar vreau sa stii ce gandesc, pentru ca m-ai ajutat cu raspunsurile anterioare.
Cristina
probabil n-ar trebui sa trimit aceste randuri dar vreau sa stii ce gandesc, pentru ca m-ai ajutat cu raspunsurile anterioare.
Cristina
:)
nici eu nu sunt de acord cu halatul alb...
cine stie ce asocieri din memorie iti evoca imaginea asta.
nu ai intalnit vreodata in profesia asta si un om cald ?
Andrei
nici eu nu sunt de acord cu halatul alb...
cine stie ce asocieri din memorie iti evoca imaginea asta.
nu ai intalnit vreodata in profesia asta si un om cald ?
Andrei
daca ar fi dupa mine...halatul l-as face cu mult verde...exprima viata, optimism...ma duce cu gandul la - ecologic.
gata cu parerile personale. stiu ca, adesea, medicii (daca este adevarata presupunerea mea anterioara... si nu m-ati contrazis :)), ei bine medicii nu se implica emotional, nu impartasesc, ei ajuta si analizeaza, invata, studiaza. nu vreau sa fiu un caz.
Cristina
gata cu parerile personale. stiu ca, adesea, medicii (daca este adevarata presupunerea mea anterioara... si nu m-ati contrazis :)), ei bine medicii nu se implica emotional, nu impartasesc, ei ajuta si analizeaza, invata, studiaza. nu vreau sa fiu un caz.
Cristina
Am impresia ca esti de o normalitate feroce... :))
Bravo !
Bravo !
Situatia este delicata, ma tem ca nimeni nu poate sa iti dea un raspuns dincolo de orice indoiala, nici intr-o directie, nici in cealalta.
La fel, nu poti sa stii sigur nici care este stilul de viata cel mai indicat pentru a reduce la minimum o stimulare negativa din exterior (si de ca ar fi necesar acest lucru?). Nu stii nici daca e mai bine sa deschizi aceasta discutie, pentru a avea prilejul amandoi sa vorbiti deschis, sau poate e mai bine sa astepti pana o face el.
Cand exista atat de multe semne de intrebare, cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa cauti raspunsurile acolo unde le poti gasi - in inima ta, in sentimentele pe care le ai, in emotiile pe care le traiesti. Dincolo de ce se face si ce nu se face, dincolo de ce ar fi bine sau mai putin bine.
Pe de alta parte, daca tatal sau a avut schizofrenie (stii sigur asta?), cu siguranta ca nu la autopsie s-a aflat. Traind alaturi de el, prietenul tau stia. Deci, e posibil ca si el sa aiba temeri legate de transmiterea pe cale genetica si sa aiba anumite comportamente influentate de acestea.
Pana la urma, nu este vorba doar despre el, ci si despre tine, despre voi doi. Pe de o parte exista dorinta de a-l proteja si de a nu-l supara cu astfel de intrebari dureroase, pe de alta parte, exista si nevoia ta de a te asigura ca viata voastra nu va fi intunecata de perspectiva acestei boli, ca vei fi fericita si protejata alaturi de acest om.
Deci, ce anume, in conditiile actuale, te-ar face sa ai incredere ca, orice s-ar intampla, relatia dintre voi doi va fi suficient de puternica si stabila pentru a depasi obstacolele pe care viata vi le scoate in cale?
La fel, nu poti sa stii sigur nici care este stilul de viata cel mai indicat pentru a reduce la minimum o stimulare negativa din exterior (si de ca ar fi necesar acest lucru?). Nu stii nici daca e mai bine sa deschizi aceasta discutie, pentru a avea prilejul amandoi sa vorbiti deschis, sau poate e mai bine sa astepti pana o face el.
Cand exista atat de multe semne de intrebare, cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa cauti raspunsurile acolo unde le poti gasi - in inima ta, in sentimentele pe care le ai, in emotiile pe care le traiesti. Dincolo de ce se face si ce nu se face, dincolo de ce ar fi bine sau mai putin bine.
Pe de alta parte, daca tatal sau a avut schizofrenie (stii sigur asta?), cu siguranta ca nu la autopsie s-a aflat. Traind alaturi de el, prietenul tau stia. Deci, e posibil ca si el sa aiba temeri legate de transmiterea pe cale genetica si sa aiba anumite comportamente influentate de acestea.
Pana la urma, nu este vorba doar despre el, ci si despre tine, despre voi doi. Pe de o parte exista dorinta de a-l proteja si de a nu-l supara cu astfel de intrebari dureroase, pe de alta parte, exista si nevoia ta de a te asigura ca viata voastra nu va fi intunecata de perspectiva acestei boli, ca vei fi fericita si protejata alaturi de acest om.
Deci, ce anume, in conditiile actuale, te-ar face sa ai incredere ca, orice s-ar intampla, relatia dintre voi doi va fi suficient de puternica si stabila pentru a depasi obstacolele pe care viata vi le scoate in cale?
Buna ziua,
Ieri, vazand mesajul dvs. am raspuns, printr-un mesaj se prea poate prea lung, spun asta pentru ca nu a fost afisat desi l-am trasmis.
Acum imi este dificil sa reproduc cele spuse. poate asa a fost mai bine, sa nu apara cele scrise ieri aici.
Cristina Alexia
Ieri, vazand mesajul dvs. am raspuns, printr-un mesaj se prea poate prea lung, spun asta pentru ca nu a fost afisat desi l-am trasmis.
Acum imi este dificil sa reproduc cele spuse. poate asa a fost mai bine, sa nu apara cele scrise ieri aici.
Cristina Alexia
Din cate observ functioneaza asa ca am sa incerc sa redau cateva din ideile urmarite, in mesajul de ieri.
In primul rand tin sa va multumesc pentru interesul in ceea ce priveste problema...experienta cu care ma condrunt, in prezent.
Andrei m-a ajutat foarte mult cu mesajele lui optimiste si acum nu ma mai gandesc atat de intens la acele probabilitati.
Din cate am inteles de la sora prietenului meu, tatalui lor i s-a pus acest diagnostic la deces (si mie imi pare ciudat un diagnostic de acest gen pus la autopsie). Sunt convinsa ca ea nu stie mai multe informatii si ca numai o discutie cu mama ei m-ar putea lamuri si ajuta. Baietii nu au vorbit niciodata, de la deces, despre ceea ce s-a intamplat, despre ceea ce simt...au preferat sa nu isi aminteasca niciodata ce si cum a fost...niciodata nu vorbesc despre asta, vorbesc doar despre amintirile frumoase pe care le-au pastrat despre tatal lor.nimic altceva. din aceasta pricina am spus ca nu pot deschide o discutie, pe aceasta tema, cu prietenul meu.Am inteles ca tatal era alcoolic, ca ii agresa fizic pe psihic (sotia si copiii), spargea, vorbea urat, vorbea uneori singur, ca si cand s-ar fi adresat unei persoane invizibile, avea cancer la ficat din cauza alcoolului, fuma mult.
As vrea tare mult sa am o discutie cu mama prietenului meu, ...imi propusesem ca pentru la anu sa avem un copilas...in conditiile astea trebuie neaparat sa aflu adevarul.
In ceea ce il priveste pe iubitul meu, nu stiu ce sa zic, nu stiu daca are sau nu ciudatenii, eu nu pot stabili asta, nu este de competenta mea...cred ca o vizita la un doctor psihoterapeut m-ar ajuta, de asemenea.
Fratele sau insa ma ingrijoreaza, imi pare mult prea ciudat...nu locuim impreuna, ne intalnim rar, este ca si pritenul meu uimitor de inteligent, insa, . parca.
Multumesc,
Cristina
In primul rand tin sa va multumesc pentru interesul in ceea ce priveste problema...experienta cu care ma condrunt, in prezent.
Andrei m-a ajutat foarte mult cu mesajele lui optimiste si acum nu ma mai gandesc atat de intens la acele probabilitati.
Din cate am inteles de la sora prietenului meu, tatalui lor i s-a pus acest diagnostic la deces (si mie imi pare ciudat un diagnostic de acest gen pus la autopsie). Sunt convinsa ca ea nu stie mai multe informatii si ca numai o discutie cu mama ei m-ar putea lamuri si ajuta. Baietii nu au vorbit niciodata, de la deces, despre ceea ce s-a intamplat, despre ceea ce simt...au preferat sa nu isi aminteasca niciodata ce si cum a fost...niciodata nu vorbesc despre asta, vorbesc doar despre amintirile frumoase pe care le-au pastrat despre tatal lor.nimic altceva. din aceasta pricina am spus ca nu pot deschide o discutie, pe aceasta tema, cu prietenul meu.Am inteles ca tatal era alcoolic, ca ii agresa fizic pe psihic (sotia si copiii), spargea, vorbea urat, vorbea uneori singur, ca si cand s-ar fi adresat unei persoane invizibile, avea cancer la ficat din cauza alcoolului, fuma mult.
As vrea tare mult sa am o discutie cu mama prietenului meu, ...imi propusesem ca pentru la anu sa avem un copilas...in conditiile astea trebuie neaparat sa aflu adevarul.
In ceea ce il priveste pe iubitul meu, nu stiu ce sa zic, nu stiu daca are sau nu ciudatenii, eu nu pot stabili asta, nu este de competenta mea...cred ca o vizita la un doctor psihoterapeut m-ar ajuta, de asemenea.
Fratele sau insa ma ingrijoreaza, imi pare mult prea ciudat...nu locuim impreuna, ne intalnim rar, este ca si pritenul meu uimitor de inteligent, insa, . parca.
Multumesc,
Cristina
In primul rand, Cristina, ma bucur ca privesti situatia ca pe o experienta, si nu ca pe o problema! In felul acesta, asa cum reiese si din mesajele tale anterioare, in loc sa ramai pasiva si sa te astepti la tot ce e mai rau, dimpotriva, tu pari sa fii luat decizia de a te concentra pe ceea ce merge bine intre voi, pe ceea ce poti sa faci mai departe. Pastrandu-ti mintea si inima deschisa, cine stie, poate experienta prezenta te va conduce spre lucruri surprinzatoare...
Este foarte greu de stabilit ce anume este normal si ce este ciudat intr-un cuplu. De la normal, la ciudat exista o varietate imensa de comportamente ce nu pot fi catalogate intr-un fel sau altul decat in cadrul cuplului respectiv. Insa, fiecare cuplu are "ciudateniile" lui, care ii mentin normalitatea. Singura conditie este ca acestea sa nu interfereze cu starea de fericire (asa cum o resimt cei doi) a cuplului. Asa cum intr-un cuplu, jobul de 12 ore, sase zile pe saptamana este ceva normal si acceptat de ambii parteneri, tot la fel, in alt cuplu, alternarea perioadelor in care au un loc de munca cu cele in care sunt someri, reprezinta modul de viata care li se potriveste cel mai bine.
Deci, cred ca voi doi, impreuna, stabiliti care va sunt ciudateniile proprii pe care vi le acceptati (sau nu), care sunt ciudateniile cuplului vostru. Poate parea paradoxal, dar toate acestea sunt ingrediente necesare pentru mentinerea echilibrului, a starii de bine si implinire. A normalitatii.
Desi nu am informatii suficiente, cred ca poti lasa temerile undeva, foarte departe, pentru ca, din ce spui tu despre logodnicul tau, nu exista nici un motiv concret de ingrijorare, ci doar unul ipotetic.
Gandeste-te ca nu ai fi aflat acest lucru niciodata. Sau gandeste-te ca a fost o eroare de diagnostic. Nu-i asa ca se schimba lucrurile si ca poti sa te scuturi de aceste poveri?
Este foarte greu de stabilit ce anume este normal si ce este ciudat intr-un cuplu. De la normal, la ciudat exista o varietate imensa de comportamente ce nu pot fi catalogate intr-un fel sau altul decat in cadrul cuplului respectiv. Insa, fiecare cuplu are "ciudateniile" lui, care ii mentin normalitatea. Singura conditie este ca acestea sa nu interfereze cu starea de fericire (asa cum o resimt cei doi) a cuplului. Asa cum intr-un cuplu, jobul de 12 ore, sase zile pe saptamana este ceva normal si acceptat de ambii parteneri, tot la fel, in alt cuplu, alternarea perioadelor in care au un loc de munca cu cele in care sunt someri, reprezinta modul de viata care li se potriveste cel mai bine.
Deci, cred ca voi doi, impreuna, stabiliti care va sunt ciudateniile proprii pe care vi le acceptati (sau nu), care sunt ciudateniile cuplului vostru. Poate parea paradoxal, dar toate acestea sunt ingrediente necesare pentru mentinerea echilibrului, a starii de bine si implinire. A normalitatii.
Desi nu am informatii suficiente, cred ca poti lasa temerile undeva, foarte departe, pentru ca, din ce spui tu despre logodnicul tau, nu exista nici un motiv concret de ingrijorare, ci doar unul ipotetic.
Gandeste-te ca nu ai fi aflat acest lucru niciodata. Sau gandeste-te ca a fost o eroare de diagnostic. Nu-i asa ca se schimba lucrurile si ca poti sa te scuturi de aceste poveri?
Multumesc!
aveti dreptate, am primit incurajari si cred ca ar trebui sa renunt incet, incet la aceasta povara.
Intr-adevar, sunt constienta de faptul ca fiecare cuplu si individ are ciudateniile sale, ca este greu de stabilit si incadrat "normalitatea".
Am, totusi, cateva motive sa fiu putin ingrijorata dar le pun pe seama stresului zilnic si a limbajului diferit in care comunica si inteleg lucrurile barbatii...
Intr-adevar cred ca era mai bine, spun asta acum insa, sa nu fi aflat niciodata acest lucru. Ceea ce am castigat insa, cu aceasta ocazie, a fost faptul ca am citit multe mesaje de pe acest forum si cred ca am inteles si am constientizat chiar unele probleme cu care eu, personal, m-am confruntat (ex. senzatia ca nu pot respira, care m-a tinut mult timp, a fost ca un soc la moartea bunicii...a trecut insa.). Am fost impresionata cat de multi oameni au probleme si, poate, unii gasesc o solutie sau o alinare pe acest forum. Inca o data, am constientizat ca in cuplul nostru trebuie sa mentin echilibrul si ca iubirea este singurul sentiment care ne mentine.
Cu caldura,
Cristina
aveti dreptate, am primit incurajari si cred ca ar trebui sa renunt incet, incet la aceasta povara.
Intr-adevar, sunt constienta de faptul ca fiecare cuplu si individ are ciudateniile sale, ca este greu de stabilit si incadrat "normalitatea".
Am, totusi, cateva motive sa fiu putin ingrijorata dar le pun pe seama stresului zilnic si a limbajului diferit in care comunica si inteleg lucrurile barbatii...
Intr-adevar cred ca era mai bine, spun asta acum insa, sa nu fi aflat niciodata acest lucru. Ceea ce am castigat insa, cu aceasta ocazie, a fost faptul ca am citit multe mesaje de pe acest forum si cred ca am inteles si am constientizat chiar unele probleme cu care eu, personal, m-am confruntat (ex. senzatia ca nu pot respira, care m-a tinut mult timp, a fost ca un soc la moartea bunicii...a trecut insa.). Am fost impresionata cat de multi oameni au probleme si, poate, unii gasesc o solutie sau o alinare pe acest forum. Inca o data, am constientizat ca in cuplul nostru trebuie sa mentin echilibrul si ca iubirea este singurul sentiment care ne mentine.
Cu caldura,
Cristina
Frumos spus!
Si cald, intradevar...
Sa auzim de bine, Cristina!
Si cald, intradevar...
Sa auzim de bine, Cristina!
Din ce stiu eu, si aici ma raportez citand din primul dv mesaj..."diagnosticul pus la autopsie fiind de schizofrenie..."schizofrenia nu este sesizabila la autopsie.Medicina legala din pacate nu a ajuns atat de departe ca performanta.Fiti mai atenta sau la exprimare sau la ce cu adevarat a constatat medicul autopsier.Insa vad ca dv coroboratzi problema alcoolismului cu schizofrenia in cazul acestui deces de acum 14 ani.La autopsie in MOD CERT se poate stabili daca alcoolul a fost una din cauzele decesului.Ca diagnosticul de atunci poate imbraca o forma pe fond toxicofil este cu totul altceva.Cert este ca si in cazul alcoolismului exista cercetari care atesta ca acesta este transmisibil genetic.Deci reveniti mai amplu cu un tablou de comportament(pretentios spus)asa cum il vedeti dv la prieten, si attunci apelati la un specialist.Pentru ca stiti si dv, normalitatea este o stare strict subiectiva, si eu am senzatia ca atat timp cat cuplul dv nu este afectat de nimic(ceea ce va doresc si in continuare)decat de umbra acelui deces cu cauzele sale discutabile, problema este doar ceva ce dv amplificati fara INCA sa aveti o cauza:)Deci personal, si ma iertati, problema este la dv, ca poate sunteti poate temperamentala si cerebrala.Multa sanatate!
ERATA:Deci personal, si ma iertati, problema este la dv, ca poate sunteti poate temperamentala si cerebrala.Multa sanatate!
In loc de al2lea "poate" a se citi "prea"
Din nou multa sanatate si viata de cuplu cat mai trainica!
..
In loc de al2lea "poate" a se citi "prea"
Din nou multa sanatate si viata de cuplu cat mai trainica!
..
Dupa cum am scris, in mesajele anterioare, informatiile prezentate aici, cu privire la diagnostic, le-am aflat din alta sursa.
Tin sa va informez ca nu cred ca medicina traditionala ar putea depista o boala psihica, precum schizofrenia, la o autopsie.
Tot ceea ce am incercat sa fac a fost, doar, sa aflu informatii de la cei in masura sa mi le ofere, dupa cum s-au dovedit a fi Simina si Andrei.
Dvs. mi-ati gasit dupa cum observ, inca de la inceputul mesajului dvs, greseli in exprimare. lucru care imi pare neplacut...dar poate asta stiti sau ar trebui :).oricum, eu va multumesc pentru informatiile noi pe care mi le-ati oferit, (chiar daca sunt printre cuvinte cam nepotrivite, mai ales cand te adresezi unei persoane necunoscute).
Parerea final pe care mi-ati oferit-o "sunteti poate/ prea temperamentala si cerebrala" - caracterizeaza in special femeile si mai cred ca nici Dvs. nu faceti exceptie, avand in vedere modul in care va exprimati parerile personale.
Tin sa va informez ca nu cred ca medicina traditionala ar putea depista o boala psihica, precum schizofrenia, la o autopsie.
Tot ceea ce am incercat sa fac a fost, doar, sa aflu informatii de la cei in masura sa mi le ofere, dupa cum s-au dovedit a fi Simina si Andrei.
Dvs. mi-ati gasit dupa cum observ, inca de la inceputul mesajului dvs, greseli in exprimare. lucru care imi pare neplacut...dar poate asta stiti sau ar trebui :).oricum, eu va multumesc pentru informatiile noi pe care mi le-ati oferit, (chiar daca sunt printre cuvinte cam nepotrivite, mai ales cand te adresezi unei persoane necunoscute).
Parerea final pe care mi-ati oferit-o "sunteti poate/ prea temperamentala si cerebrala" - caracterizeaza in special femeile si mai cred ca nici Dvs. nu faceti exceptie, avand in vedere modul in care va exprimati parerile personale.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 28casnicia mea sau mai bine zis relatia mea se destrama
- 13iar am cazut de sus
- 7cum se poate recastiga increderea pierduta
- 7prietenul meu este dependent de heroina
- 11Posibil diagnosticare gresita?
- 16Psihosa indusa? sau Tulburare shizofreniforma?
- 9un sfat, va rog!
- 5oare nu ma mai iubeste?
- 2persoana suspecta de schizofrenie!
- 24ce pot face in ultimul moment pt a recastiga increderea sotiei
- 14Derutat, nu stiu in ce directie sa merg
- 4cancer la ficat
- 22instrainare brusca in cuplu
- 22Gelozia - ma baga-n pamant
- 2Iubire?
- 4Va rog ajutor! Prietenul meu si filmele xxx
- 20Un schizofrenic poate face urmatoarele?
- 8Autism sau schizo?
- 64Schizofrenie - am nevoie de ajutor și de sfaturi!
- 16Pt persoanele Letargice cu schizo (am noutati)
Mai multe informații despre: Schizofrenia Cancerul hepatic Relatia de cuplu
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: