atacuri de panica

Buna, de vreo luna de zile ma lupt cu atacurile de panica si nu mai stiu ce sa fac. Mi-am facut analizele medica care mi-au iesit bine. Mi s-a spus ca toate manifestarile fiziologice pe care le am - in general o accelerare a pulsului, nu mai mult de 100 batai pe minut cand criza nu e la maxim, s-ar datora stresului. Problema este ca nu reusesc sa identific cauza stresului. Am luat un xanax cand aveam un atac de panica dar nu a avut nici un efect asupra mea. La fel distonocalmul. Am luat 10 zile extraveral de 2 ori pe zi, dar atacuri de panica tot aveam.
Nu mai stiu ce sa fac.
Sunt momente cand pot sa imi controlez aceste atacuri de panica in sensl ca reusesc sa ma linistesc singura, dar sunt momente in care nu reusesc decat "bombardandu-ma" cu cat mai multi stimuli care sa imi abata atentia.
Daca aveti vreo idee de combatere a atacului de panica, v-as fi recunoscatoare, ca nu mai am eu rabdare cu mine.
Va multumesc.

buna danam, in general in situatii de acest fel trebuie neaparat sa mergi la psiholog. parerea mea e sa nu lasi tompul sa treaca ca simtomele o sa fie tot mai naspa. eu sint asa de 5 ani, dar atunci nu stiam f. multe despre atacurile de panica si am faciut tot felul de tratamente. simtomele au evaluat si acum nu le mai pot controla, am facut agorafobie si acum nu mai pot iesi din casa singura. nu vreau sa te sperii mai mult decit esti, stiu prin ce treci dar, parerea mea este sa nu te dai batuta, incearca sa controlezi situatia, si daca vrei mai vorbim..sanatate, Ramona.

Anul trecut in vara am trecut si eu prin atacuri de panica si anxietate. Incepusem sa ma indop cu tot felul de medicamente: xanax, zoloft, distonocalm, lexotanil, remotiv... si nimic. Panica a declasat si tot felul de fobii: agorafobia, claustrofobia, frica de mijloace de transport, frica de sange...Sansa mea a fost sa dau peste un psihoterapeut foarte bun la spitalul Dr. Bagdazar. Dupa numai 3 luni de terapie am fost in stare sa plec singura de acasa. Chiar imi faceam de drum: la piata, la posta, la interviuri... Asta mi-a intarit increderea in mine. Nu vreau sa-mi amintesc ce stari aveam: ameteala puternica, senzatie de lesin, lipsa de aer, palpitatii, dureri abdominale, furnicaturi, frisoane, frica nejustificata... Mobilizam toata familia cand plecam de acasa. Sotul ma ducea la servici, mama sau nepotul ma aducea acasa. A trebuit sa-mi dau demisia.
Inca de la primele sedinte de psihoterapie am invatat sa ma pot autocontrola prin meditatie, autosugestie si rugaciune. Mi-am dat seama ca nu medicamentele ma vor face bine ci vointa. Daca iti doresti cu adevarat sa scapi de aceste stari ai sa reusesti. Gandeste pozitiv si incurajeaza-te pentru orice pas marunt pe care-l faci. Lauda-ti performantele si incearca sa citesti despre psihoterapie, adoptand si tehnica meditatiei. Te ajuta sa te descoperi ca persoana si sa-ti recapeti increderea in tine.
Eu dupa 11 luni de tratament ma simt ca noua. Rareori mai apar aceleasi senzatii dar nu mai au aceeasi intensitate. Respir adanc de cateva ori si.reusesc sa ma controlez. Anul asta nu am facut nici un atac si am reusit sa ma angajez. De o luna de zile sunt si soferita. Incearca sa constientizezi si sa accepti ceea ce ti se intampla. Accepta realitatea si nu te impotrivi atacului deoarece mai rau il accentuezi. Lasa-te purtata de val in acel moment si incearca sa descoperi de unde vin senzatiile si unde se duc. Incearca sa vezi partea plina a paharului si gandeste pozitiv.
Numai cu medicamente nu ai sa reusesti. Sfatul meu e sa mergi la un psihoterapeut.
Totul depinde de vointa. E greu dar nu imposibil. Sunt convinsa ca o sa reusesti!
Multa bafta! Cezarina

trebuie sa constientizezi ca un atac de panica nu iti pune in pericol viata. desi ai impresia ca vei lesina, e imposibil sa se intample asta pt ca inima iti bate cu putere, tensiunea creste, samd. un atac de panica nu dureaza mult. cauta sa afli care sunt factorii care iti declanseaza panica si nu fugi de ei, cauta sa te pui cat mai des in aceste situatii ca sa faci creierul sa priceapa ca totul e ok.totul functioneaza dupa principiul reflexelor conditionate, stii experimentul cu cainele lui pavlov? i se dadea mancare si, simultan, se aprindea lumina. dupa o perioda, desi mancarea nu sosea, dar se aprindea lumina, stimulul care insotea de obicei mancarea-lumina, il facea pe caine sa saliveze. asa e si cu atacurile de panica. daca iti e rau intr-o anumita situatie si aceasta stare de rau se repeta in aceleasi circumstante, creierul primeste mesajul ca in acele conditii(de aglomeratie, caldura, zarva...)iti va fi rau. mie mi-a fost f rau intr-un supermaket si multa vreme nu am putut sa mai merg la cumparaturi cand era f aglomeratie. desi la inceput fugeam de aglomeratie si de supermarket, am inceput sa ies la cumparaturi la ore cand nu era aglomeratie si mi-am propus sa stau cat mai mult in magazin.nu era usor si eram tentata sa ies cat mai repede, dar cu timpul am realizat ca totul poate fi tinut sub control. pe masura ce prindeam incredere in mine, am schimbat ora de shopping si am iesit la cumparaturi la pranz cand aglomeratia era acceptabila si apoi seara cand era f multa lume. mi-a fost greu, dar nu am luat pastile decat putine la inceput-xanax care imi dadea o stare proasta. aveam la mine mereu mobilul sau o pastila de xanax sa le folosesc in caz de atac (astea sunt numite carje de psihoterapeuti care considera ca folosirea lor intarzie vindecarea). dar xanaxul a expirat pt ca de cate ori eram tentata sa il folosesc, ma gandeam sa il pastrez pt cand imi va fi mai rau. sunt 3 ani de cand mi s-au declansat atacurile de panica, inca mai am momente de rau in supermarket sau in aglomeratie, dar trec mult mai usor peste ele stiind ca totul trece. starile de rau in aglomeratie sunt f estompate si f rare si simt ca, pe masura ce trece timpul, ma simt mai bine. afla ce iti declanseaza crizele si confrunta-te cu acei factori. nu fugi de ei, nu vei face altceva decat sa inrautatesti situatia si sa capeti tot soiul de fobii. sunt f.multi cei care au avut atacuri de panica si s-au vindecat. trebuie sa te controlezi. asta dupa ce ai inteles mecanismul declansarii panicii. poti merge si la psihoterapeut, eu am fost de 2 ori si am inteles ce voiam sa stiu. mi-a fost suficient, desi starea mea era destul de grava, nu mai ieseam din casa de teama sa nu imi fie rau. te inteleg, dar trebuie sa nu te dai batuta. eu am luat si calciu sandoz 10 zile, apoi alte 10 zile magne b6 si alte 10 o solutie at10 care le fixa. am repetat asta 3 luni pt ca eram cu mg si calciul la limita inferioara. oricum, rezerva de ca si mg se reface f greu si trebuie sa iei aceste minerale din mancare, nu din pastile. succes! madalina
anunta-ma ca esti ok.

trebuie sa constientizezi ca un atac de panica nu iti pune in pericol viata. desi ai impresia ca vei lesina, e imposibil sa se intample asta pt ca inima iti bate cu putere, tensiunea creste, samd. un atac de panica nu dureaza mult. cauta sa afli care sunt factorii care iti declanseaza panica si nu fugi de ei, cauta sa te pui cat mai des in aceste situatii ca sa faci creierul sa priceapa ca totul e ok.totul functioneaza dupa principiul reflexelor conditionate, stii experimentul cu cainele lui pavlov? i se dadea mancare si, simultan, se aprindea lumina. dupa o perioda, desi mancarea nu sosea, dar se aprindea lumina, stimulul care insotea de obicei mancarea-lumina, il facea pe caine sa saliveze. asa e si cu atacurile de panica. daca iti e rau intr-o anumita situatie si aceasta stare de rau se repeta in aceleasi circumstante, creierul primeste mesajul ca in acele conditii(de aglomeratie, caldura, zarva...)iti va fi rau. mie mi-a fost f rau intr-un supermaket si multa vreme nu am putut sa mai merg la cumparaturi cand era f aglomeratie. desi la inceput fugeam de aglomeratie si de supermarket, am inceput sa ies la cumparaturi la ore cand nu era aglomeratie si mi-am propus sa stau cat mai mult in magazin.nu era usor si eram tentata sa ies cat mai repede, dar cu timpul am realizat ca totul poate fi tinut sub control. pe masura ce prindeam incredere in mine, am schimbat ora de shopping si am iesit la cumparaturi la pranz cand aglomeratia era acceptabila si apoi seara cand era f multa lume. mi-a fost greu, dar nu am luat pastile decat putine la inceput-xanax care imi dadea o stare proasta. aveam la mine mereu mobilul sau o pastila de xanax sa le folosesc in caz de atac (astea sunt numite carje de psihoterapeuti care considera ca folosirea lor intarzie vindecarea). dar xanaxul a expirat pt ca de cate ori eram tentata sa il folosesc, ma gandeam sa il pastrez pt cand imi va fi mai rau. sunt 3 ani de cand mi s-au declansat atacurile de panica, inca mai am momente de rau in supermarket sau in aglomeratie, dar trec mult mai usor peste ele stiind ca totul trece. starile de rau in aglomeratie sunt f estompate si f rare si simt ca, pe masura ce trece timpul, ma simt mai bine. afla ce iti declanseaza crizele si confrunta-te cu acei factori. nu fugi de ei, nu vei face altceva decat sa inrautatesti situatia si sa capeti tot soiul de fobii. sunt f.multi cei care au avut atacuri de panica si s-au vindecat. trebuie sa te controlezi. asta dupa ce ai inteles mecanismul declansarii panicii. poti merge si la psihoterapeut, eu am fost de 2 ori si am inteles ce voiam sa stiu. mi-a fost suficient, desi starea mea era destul de grava, nu mai ieseam din casa de teama sa nu imi fie rau. te inteleg, dar trebuie sa nu te dai batuta. eu am luat si calciu sandoz 10 zile, apoi alte 10 zile magne b6 si alte 10 o solutie at10 care le fixa. am repetat asta 3 luni pt ca eram cu mg si calciul la limita inferioara. oricum, rezerva de ca si mg se reface f greu si trebuie sa iei aceste minerale din mancare, nu din pastile. succes! madalina
anunta-ma ca esti ok.

iti vine sau nu sa crezi, am trecut si eu prin sasa ceva poate si mai mult, si lucrul la care ma gindeam tot timpul era ca mor axfisiata, ca sunt bolnava de o boala pe cvrae nimeni nu o intelege, nu mai ieseam din casa, am mers prin toti doctorii si eram ok, un succes terapeutic pt ei.acum, azi, pt ca nimeni la vremea respectiva nu m-a inteles, m-am inteles si descoperit singura si nici nu-ti poti imagina ce forta sta in puterea mintii noastre.drept dovada, eu sunt cea care m-a vindecat, si am ajuns azi dupa 6 ani, sa vindec pe altii, cu mult mai multa intelegere decit o faceau psihologii cu mine: sunt la rindul meu, datorita bolii mele, PSIHOLOG licentiat...iti trebuie doar vointa de a nu te lasa condus de boala.mintea omului vindeca prin concentrare si meditatie cele mai grave boli existente, atacurile de panica, anxietaea, depresia, sunt ceeea ce mintea poate CONTROLA SI VINDECA prin auto sugestie...nu esti singura, suntem si noi cu tine

Buna ziua, de 3 zile am suferit 3 atacuri de panica consecutiv, nu am patit asa ceva niciodata. Urmez un tratament, dar iar mi s-a intamplat. Nu reusesc sa ma controlez, nu stiu cum sa o fac, desi incerc. O asistenta mi-a zis sa respir rar intr-o punga de plastic, cand mai patesc asa ceva. E o stare f neplecuta dupa cum probabil stiti. Ori de cate ori intru in criza respectiva, imi zic ca trebuie sa ma calmez, ca nu e nimic, dar nu prea reusesc cand vad ca am senzatia ca ma sufoc. Ca pastile, iau calmpam, paducel, passiflora si calciu. Ce sfaturi imi dati? Cum sa ma controlez dar sa imi si reuseasca? Am fost si la psihiastru.

Multumesc

Am fost si merg in continuare, dar inca nu reusesc sa ma controlez singura. Doctorita mi-a zis sa incerc si cu o punga de plastic, si cat de cat cat merge cu ea.

draga maria sunt sigura ca un psiholog bun te poate ajuta si eu merg la un psiholog pentru acceleasi stari si ma simt mult mai bine

Merg la psiholog, la o clinica care se numeste Delicate, dar nu prea imi dau seama cum ma poate ajuta; nu am facut decat sa ii povestesc viata mea. Ma intreb, oare dupa ce voi termina pastilele de luat, voi sti cum sa ma controlez, in urma sedintelor la psiholog?

Merci Andrei. Inca nu pot sa ma pronunt, intrucat nu am fost decqat la 3 sedinte. Imi face placere sa merg la cabinet, insa nu-mi intra in cap ( oricat de bun ar fi el) ca asta ma va ajuta la un moment dat. Sunt niste discutii despre viata mea intima, din care nu imi spune prea multe noutati. Sper sa vina sedinta in care imi va si spune cum sa fac fata acestor frustrari. Dattorita medicamentelor nu am mai avut de vreo 3 saptamanai atacuri de panica, desi la inceput au fost in 5 seri consecutiv. Sper sa nu ma mai confrunt niciodata cu aceasta problema, pt ca este o confruntare in adevaratul sens al cuvantului. Si ma infrange mereu.:). Merci mult

eu am mai trimis niste comentarii referitoare la atacurile de panica si imi dau seama ca multi dintre voi preferati medicamentele in locul unui bun psiholog Mam chinuit de cativa ani sa scap de ameteli, frica de a iesi singura din casa, palpitatii, de multe ori ma gandeam ca o sa mor Miam facut numeroase analize si toate miau iesit bine Asteptam sami treaca aceste simtome de la sine si nu reuseam sa ma echilibrez cumva Eu locuiesc la tara si pana acum nu am avut acces la net dar prin luna august am gasit pe net un psihilog La inceput nu am dat importanta dar dupa 7 sedinte ma deplasam deja singura gandeam altfel iar acum cred ca sunt pe drumul cel bun chiar daca mai am unele simptome nu le mai dramatizez stau calma pentru ca din asta nu se moare Asa ca nu va mai dopati cu pastile ca nu rezolvati nimic M ai rau va amagiti M ULT SUCCES

am intrat intamplator pe acest site. Am suferit de atacuri cumplite de panica timp de aproape 10 ani. Fiind medic am luat cate putin din fiecare medicament ca sa nu devin dependenta.psotie. Aceasta boala nu se vindeca decat cu medicamente luate cu riscul dependentei. Ele pot fi luate un an, doi sau toata viata. Eu ajunsesem din om neoom. Nu ieseam din casa, nu puteam merge singura, mereu imi era rau, plangeam si ma rugam de toata lumea sa ma ajute, nu mai aveam grija de mine, nu ma mai interesa absolut nimic in jurul. Pana intr-o zi cand o prietena a mea medic psihiatru mi-a spus raspicat"vrei sa te faci bine?" Atunci asculta si ia medicamente caci fara el nu merge( inainte facusem cred ca 10 luni tratament homeopat). Asadar am inceput cu ZOLOFT, XANAX SI DIAZEPAM. Cum/ zoloft soluti buvabila 50 ml dimineata si 1 xanax de 0, 5 mg, la pranz 0, 25 ml zoloft si din nou 1 xanax de 0, 5mg iar seara un diazepam. Asta cam 2 ani zi de zi. Xanaxul fiind totusi cel care da cea mai mare dependenta am reusit sa-l scot incet, incet, reducand dozele, pacalind organismul. Continui insa cu ZOLOFT in aceleasi cantitati si 1/2 diazepam dimineata si unul seara. Acum merg cu masina, n-am mai facut nici atacuri, am trecut prin clipe grele (moartea tatalui meu).Tocmai pentru ca sunt medic era foarte greu de luptat cu mine si uite ca de la distanta prin telefon am fost vindecata. Inca nu pot sa plec prea departe de casa dar poate cu ajutorul lui Dumnezeu voi reusi si asta. Vreau sa va spun ca totul s-a declansat pe fondul menopauzei, si nefacand tratament starea s-a inrautatit treptat. Si apoi mai trebuie sa aveti pe cineva langa voi care sa va sustina. Eu n-am avut, lupta a fost crancena, desi am doi copii si un sot tot medic, ei uite nu au putut intelege "boala" mea.Vreau sa-mi raspundeti si ma sa intrebati pentru ca va pot ajuta!

Buna ziua tuturor!
in urma cu 10 ani am avut primul episod de atacuri de panica din viata mea. La inceput nu stiam ce mi se intampla si aveam impresia ca o sa mor. Dupa trei zile fara ajutor medcamentos, am fost internata la psihiatrie, la indicatia unei doctorite psihiatre. Am reusit sa ies la doua sapamani, dupa mari insistente si mi-am continuat tratamentul medicamentos acasa. Dar dupa vreo 5 luni au inceput sa-mi reapara starile de anxietate si depresie, chiar sub tratament. Am mers la alt psihiatru. Acesta mi-a schimbat tratamentul si am inceput sa fac si psihoterapie tot cu el. Cam intr-o luna si jumatate eram repusa pe linia de plutire. Dupa 6 luni am intrerupt tratamentul si psihoterapia. 6 ani de zile dupa aceea nu am mai avut probleme mari. Se mai intampla, foarte rar, sa mai am cate un atac de panica, dar cu ajutorul celor apropiati am trecut foarte bine peste aceste momente. Dupa 6 ani, in anumite condtii de stress, am facut iar un episod cu atacuri de panica si depresie. M-am hotarat sa cer ajutorul unui psiholog. Ajutata si de medicamente, dar mai ales de psihoterapie, am reusit sa trec cu bine peste aceasta perioada. Dar, din pacate, am intrerupt psihoterapia cand ma simteam bine. Aceasta a fost o mare greseala. Acum, dupa circa 2 ani si jumatate am iarasi o perioada proasta. Dar mi s-a declansat in conditii de stress similare cu anterioarele. Doar ca eu, datorita psihoterapiei facute si studiului facut in ultimii ani, fac fata mult mai bine de aceasta data.
Ceea ce pot eu sa sfatuiesc pe cineva care trece prin aceste tulburari este sa mearga neaparat pa psiholog. EXISTA REZOLVARE!!!
Si daca simtiti ca nu puteti face fata fara medicamente, e bine sa luati si medicamente. Doar ca sa va sustina pana reusiti sa va rezolvati conflictele interioare.
Si eu am reluat acum psihoterapia. Si de aceasta data nu o voi mai intrerupe pana nu imi scot la iveala conflictele interioare.
Tuturor sanatate si vointa!

am si eu aceasta problemq si va cer un ajutor - sa-mi recomandati un bun pshilog din Bucuresti, de preferat care are un cabinet in sectorul 1. acum 7 ani m-am despartit de prietenul meu cu care visam ca trebuie sa -mi intemeiez o familie dar totul s-a destramat foarte urat si am trect prin criza femeii la 30 de ani care se vede abandonata. am avut o depresie cu stari de ameteala, rau general, teama de a mai iesi din casa si pana la coltul blocului(singura in mod special); am fost la un psihiatru dar mi-a dat medicamente pe care nu le-am luat deoarece am citit ca vor da dependente (si mi-am zis ca exista si alte solutii sa ies din aceasta stare), si intr-adevar au existat deoarece am o familie minunata care m-a sustinut. am inceput sa ies afara din casa, sa ma plimb singura, sa ies cu prietenii, sa dorm, mai putin sa ma conduc singura (de fiecare data nu a puteam urca la volan de frica sa nu mi se faca rau); cu timpul am inceput sa conduc pe distante scurte si am putut. si am reusit sa conduc si pe distante lungi dar nu singura in masina. desi acum ma simt foarte bine refuz sa conduc masina daca traficul este aglomerat (daca sunt blocata in masina, singura ma iau palpitatiile si caldurile si ca sa nu mai trec prin asta refuz sa conduc); va rog sa ma ajutati cu un sfat si cu o trimitere la o peroanade specialitate - sunt sigura ca pot sa trec si peste asta

Mesaj pentru TEOCEZI de la Fredy.
Te rog sa-mi spui si mie numele psihoterapeutului de la spitalul Dr. Bagdazar. Am frecvent atacuri de panica si chiar o anxietate generalizata.
Te-ai vindecat fara medicamente ? Eu nu vreau sa folosesc medicamente - calmante pentru ca am aflat ca dau dependenta.
Felicitari atat tie cat si psihoterapeutului tau pentru rezultatele obtinute.

buna,
eu sunt mai nou in "breasla" cam de 2 luni iar de ceva timp merg la psiholog renuntand sa iau xanax sau tansxene ce imi prescrisese medicul neurolog,
problema cea mai mare este ca nu stiu cum ar trebui sa decurga "psihoterapia" sau ce anume contine, nu am facut decat vreo 8 sedinte(care au fost niste intlaniri)- in cazul in care cineva are bunavointa sa imi explice macar ce pp aceste sedinte ar fi ideal.
de ce intreb asta este ca mi se pare ca doctorul la care merg eu nu se ridica la nivelul asteptarilor mele si de asta vreau sa ma conving daca intradevar facem terapie sau doar povestesc niste lucruri intime pe o suma destul de rotunda/ora, nu vreau sa fiu rau dar acestea sunt semnele mele de intrebare!

Buna! In urma cu un an am avut o criza si aproape toata lumea a zis ca e lipsa de calciu, dar din pacate s-a repetat.Atunci am ajuns la urgenta LA NEUROLOGIE. Doctorul mi-a dat trimitere sa-mi fac RMN-ul. Vreau sa va spun ca in afara faptului ca eram speriata dupa acea criza, am fost marcata psihic de RMN. M-am simtit ca intr-un cosciug: nu aveam aer, nu aveam voie sa ma misc, acele sunete groaznice imi provocau frica, dar pana la urma am reusit sa rezist.Diagnosticul era cel de care ma temeam: epilepsie. Am plans si nu-mi venea sa cred ca am aceasta boala. Doctorul mi-a explicat ca nu este foarte grav, dar ca trebuie sa urmez un tratament si un regim special de viata (sa nu consum alcool, cafea, sa nu fumez, sa nu pierd noptile, sa nu ma uit la tv sau la pc pe intuneric). De atunci nu am mai avut macar o criza, dar tot sunt speriata...Am inceput sa-mi fie frica sa merg sing pe strada, numai suport locurile aglomerate, metroul. Uneori intru in panica si beau o pastila de calmepam, dupa care parca ma mai linistesc.Nu stiu ce sa mai fac pentru ca viata mea s-a schimbat foarte mult de atunci, parca nu sunt eu cu adevarat, numai am incredere in mine. Va rog sa ma ajutati cu un sfat!

Buna tuturor. Ma numesc Diana si am 19 ani. De vreo doi ani de zile sufar de atacuri de panica, sunt foarte frecvente si nu ma lasa sa-mi traiesc viata intr-un mod normal. Sincer, nu mai stiu ce sa mai fac. Sunt casatorita de vreo 5 luni si sotul meu mi-a aratat mereu sprijin din partea lui, dar cred ca s-a cam saturat de aceste crize de moment, mai ales din cauza ca eu le am in public. Cand este aglomeratie undeva, sau daca sunt singura, inima incepe sa-mi bata asa tare ca simt cum imi iese din piept, nu pot sa respir si am impresia ca lesin desi nu imi pierd cunostinta. Simt ca nu ma intelege nimeni, toata familia imi spune stai calma si incearca sa nu te mai gandesti, dar este inevitabil. Va rog din tot sufletul sa ma ajutati, orice sfat din partea voastra este bine venit, mai ales daca voi prin aceste sfatui v-ati vindecat. va multumesc

buna tuturor,
pt niko...21 in urma RMN-ului ti s-a pus acest diagnostic, de epilepsie ?sau in urma mai multor investigatii printre care si un EEG(ELECTROENCEFALOGRAMA)fiii tare si nu te mai gandi la boala..pupici...

Hello everyone,

E prima data cand vorbesc despre asta "in public". Am 28 de ani si da, si eu am atacuri de panica, in toate situatiile pe care le-ati descris voi aici. Citind despre pataniile fiecaruia, recunosc ca m-am amuzat putin, pentru ca ma regaseam in aproape fiecare dintre ele. Fie ca este vorba despre super-market, mall, restaurant, bar, club, dormitor, sala de sedinta, mijloace de transport(masina, tren), m-am delectat cu "senzatiile tari" pe care le-a oferit fiecare experienta in parte(intr-un sens negativ bineinteles). Dat fiind faptul ca ma confrunt cu aceste situatii neplacute de cativa ani buni, am avut timpul si imboldul necesar :) pt. a medita asupra starilor mele de rau interior si am constientizat ca nu se moare dintr-un atac de panica. Cred ca la baza lui sta o proasta imagine de sine. De ce ne este teama? Sa nu murim? Sa nu ne facem de ras in public? Sa infruntam anumite situatii din viata noastra? Sa ne asumam riscuri care nu au nicio legatura cu vreun pericol care ne-ar putea paste la usa supermarket-ului sau mai stiu eu ce...?(a face haz de necaz e o buna tehnica in a scapa din astfel de situatii).
Am mers si eu la un psihoterapeut la Spitalul Bagdasar(o EA, pe nume Virginia Rotarescu). O femeie jos palaria. Bineinteles ca toata vorbaria aia la care esti supus in primele sedinte si careia nu-i vezi rostul, are un rost"scuzati repetitia). Ea te ajuta sa te "introspectezi"(nici nu stiu daca exista cuvantul, dar sunt sigura ca ma intelegeti), sa meditezi, sa pasesti in trecut, sa observi, sa retraiesti anumite momente, sa te cunosti. Apoi urmeaza tehnicile de vindecare(exercitiile de respiratie, de meditatie etc.).
Sunt atat de multe de spus...Ma intrebam de ce ne este teama sa ne dezvaluim identitatea, sa recunoastem ca avem o problema, ne este teama sa nu dezamagim, sa nu lasam o impresie proasta, de ce ne este teama sa cerem ajutor? N-ar fi mai simplu si mai util sa gandim ca in momentul cand iesim pe strada suntem inconjurati de oameni ca si noi? N-ar fi mai simplu sa indraznim sa cerem ajutor?(eu m-am felicitat dupa ce, la ora 1 noaptea, singura fiind acasa si confruntandu-ma cu un atac de panica, am sunat o vecina(care nu-mi este nici prietena, nici confidenta, ) si i-am cerut ajutorul(n-aveam pe cine sa sun in momentul respectiv, parintii mei erau plecati din oras, prietenii mei stau in cartiere indepartate). Nu m-am felicitat insa pt. faptul ca nu l-am putut confrunta singura pana la capat. Iar asta va genera probabil alte atacuri de panica pe viitor, pentru ca slabiciunile noastre stau la baza lor, neincrederea in propria persoana, slaba stima de sine.
Ma gandeam ca noi, astia cu probleme, :), ar trebui sa ne si intalnim din cand in cand(asa cum s-au infiintat singles camp-urile, pt, oamenii singuri in cautare de partener :)), ar fi frumos sa putem discuta si face-to-face. Ce ziceti?
Pana la urmatorul post, nu va urez sanatate(pt. ca sanatosi suntem toti), va urez sa va bucurati de tot ce este in jurul vostru.
Pe curand,

Buna. Am21 de ani si ma confrunt si eu atacurile de panica de vreo 2 luni jumate. Totul a inceput la mare, cand m-am deshidratat atat de tare de la o toxiinfectie alimentara, incat a trebuit sa apelez la perfuzii ca nu ma mai putem tine pe picioare. Eram in costinesti, iar acolo nu este nici un spital...am mers la un cabinet individual pt perfuzii dar nu mi s-a dat atentie, spunand ca n-au timp d mine. Atunci am inceput sa ma simt tot mai rau, ca am chemat salvarea sa imi faca niste injectii cu saruri. De atunci fac frecvent atacuri d panica: imi efrica sa ies din casa, sa nu mi se faca rau pe strada, ameteli, stare de voma dimineata, lipsa poftei de mancare, senzatia de sufocare in locuri aglomerate (ex.metrou), scaun moale. Am fost la neurology, la un medin intern, mi-am facut analize, dar toate sunt bune, nu am nimic nici intern, nici la sange, dare u ma simt slabita. Nu mai vreau sa ies...sic and trebuie sa ies undeva ma apuca raul, nu stiu de ce. Nu as vrea sa iau antidepresive ca stiu de la cineva care a luat ca ingrasa...ce as putea face? Recunosc, am si zile bune cand sunt ok, dar diminetile ma omoara, nu pot manca cel putin 3 ore de cand ma trezesc ca-mi vine sa vars. Am avut un prieten f gelos cu care ma certam zilnic si puneam totul la suflet, acum ne-am despartit dar tot tinem legatura si simt ca mi-e mai rau cand vb cu el...vreun tratamet naturist, ceaiuri exista? vreau un sfat va rog...

poti sa bei ceai de valeriana, se spune ca are efect aproape ca si xanaxu, dar cel mai bine ar fi sa incerci psihoterapie. Eu 5 ani m-am luptat singura cu morile de vant, pastile de la neurolog, eu doar vara faceam atacuri, , , , ajunsesem sa imi fie frica sa ies din casa si daca ieseam luam xanax, cand am vazut ca vara trece si atacurile numai trec, avand in vedere ca pana atunci cum venea frigul eu nu mai aveam probleme, si asa am gsit un psiholog bun care m-a ajutat, am facut terapie prin hipnoza, , , Sa iti spun ca devenisem agorofobica...si acum dupa 6 luni de terapie ies in oras, ma duc in mall, in supermarket, merg cu microbuzu..., sunt mai calma, mai linistita, si impacata cu mine.ink mai fac terapie dar la 2 saptamani.

Buna ziua! Si eu fac atacuri de panica de 8 ani, dupa moartea bunicii mele care m-a crescut. Nu sunt constante aceste atacuri in sensul ca am avut acum 8 ani timp de 2 ani si apoi a fost o perioada de acalmie pana anul acesta. De fiecare data survin pe fondul oboselii si al anxietatii. Am ritm neregulat al inimii, adica fac extrasistole ventriculare si episoade scurte de Tpsv pe fondul anxietatii. De aici a pornit totul acum 2 luni pt ca dupa 2 zile de nesomn am facut un episod de tpsv de cateva secunde si apoi m-am speriat si am facut atac de panica. De atunci nu exista moment in care sa nu pandesc efectiv aceste palpitatii. Cred ca am o tulburare de anxietate. Am facut in 2 luni 5 atacuri de panica in timpul carora am avut impresia ca a fost tpsv. Dar nu a fost pt ca intr-adevar episoadele acestea de anxietate dusa la extrem au aparut relativ repede dar nu brusc. Adica am simt bataile inimii cum incep sa bata repede nu brusc ci treptat in cateva secunde. Apoi, dupa ce inima imi bate nebuneste, de parca alerg la maraton, se linisteste de tot in cateva secunde. Cert este ca totul dureaza cca un minut. In afara de ritm accelerat al inimii mai simt cum imi tiuie urechile, incep sa tremur, imi vine sa fac treaba mare, imi ingheata mainile si uneori simt furnicaturi la ceafa si sub limba. Intrebarea mea este daca totusi aceste simptome sunt de la atac de panica sau de la tpsv? Simt ca innebunesc. Am facut holter ekg si mi s-au prins extrasistole ventriculare(100/zi) si un episod de tpsv(o salva de 5 extrasistole atriale). Ideea este ca ceea ce am simtit cand am facut tpsv pe ekg nu seamana cu simptomele pe care le am acum.

Buna lara!
La un medic psihiatru ai fost?
Si eu am trecut la un moment dat prin asa ceva, ajungeam vesnic la urgenta si ma incapatzanam sa cred ca ceea ce mi se intampla este pe fond nervos.
In cele din urma am ajuns la dr psihiatru care m-a tratat cu velaxin, dupa prima pastila nu am mai avut nici un atac de panica, iar dupa 1 an am intrerupt treptat tratamentul (la indicatiile dlui dr desigur).
De atunci nu am mai trecut prin asa ceva (sunt 4 ani de cand nu am mai ajuns la urgenta, am uitat cum este).