Atac de panica si anxietate

Buna, YannisAndrei!

Din simptomele descrise de tine ar putea fi atac de panica, dar numai un psiholog clinician (sau un psihiatru) va putea sa te evalueze si sa iti puna un diagnostic. Aici, pe forum, noi punem diagnostice in mod orientativ.
Reiau explicatiile atacurilor de panica si ale anxietatii, ca sa faci tu singura o distinctie. Psihoterapia urmata consecvent poate duce la reducerea sau chiar eliminarea simptomelor:

" ATACUL DE PANICA se caracterizeaza prin frica si disconfort intens si o serie de simptome fiziologice (transpiratie, palpitatii, tremor, senzatia de scurtare a respiratiei, de strangulare, greata, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni, frisoane, valuri de caldura...Apare brusc, pe neasteptate, si dureaza de la 5 la 30 minute, de obicei cam 10 minute.
se pune diagnosticul de tulburare de atac de panica doar daca au fost cel putin doua atacuri (intrunind macar jumatate din aceste criterii), iar persoana se teme de noi atacuri si isi schimba comportamentul (de ex., evita sa calatoreasca la distante mari pt ca atunci a experientiat primul atac). Uneori se asociaza cu agorafobie (fobia de locuri deschise, poduri, tunele, calatoria cu autobuzul, trebul, masina sau situatii de unde iesirea poate fi dificila sau este greu sa se obtina ajutor).

Pacientul trebuie sa fie examinat medical inainte de a merge la psiholog pt a se exclude tulburarile fiziologice care sunt insotite de simptome similare atacului de panica (de exemplu: tahicardie, boala cardio-vasculara, stenoza mitrala, hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonar, astm, bronsita, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, epilepsie temporala, otita medie, anemie, intreruperea administrarii antidepresivelor, sedativelor, alcoolului, substantelor stimulante, cafeinism...).

Ar fi indicat sa-si faca analizele recomandate de medicul de familie.

Atacul de panica este mai putin dependent de context ca alte tulburari de anxietate - poate aparea si in somn, cele mai frecvente fiind la 1 noaptea- si de aceea pacientului ii este foarte dificil sa-si explice simptomele. Incearca initial sa si rezolve cum poate: daca a asociat atacul cu activitatea fizica, renunta la sport; daca l-a asociat cu anumite mijloace de tranport, evita sa le mai foloseasca. Uneori ajunge sa nu mai iasa din casa si recurge la alcool: se intampla des ca primul diagnostic pus sa fie cel de abuz de alcool, urmand ca apoi sa se descopere ca panica a fost cauza.

Panica are diverse explicatii, in functie de teoriile care stau la baza psihoterapiilor.

Terapia cognitiv-comportamentala este foarte eficienta in reducerea sau chiar eliminarea atacurilor de panica.

Explicatia atacului este considerata urmatoarea: se incepe cu o activare fiziologica normala (ameteli, respiratie precipitata, palpitatii, datorate functionarii normale a organismului, care are propriile lui "oscilatii", datorate stresului cotidian sau unor boli - cum ar fi cele mentionate mai sus -), iar persoana incepe sa-si interpreteze exagerat simptomele si sa faca - in mod constient sau inconstient - anumite evaluari de genul "Ceva nu e in regula cu mine", "Voi innebuni", "Imi pierd controlul". Aceste interpretari duc la hipervigilenta (concentrare excesiva pe senzatiile interne), iar hipervigilenta duce la senzatii fizice si ingrijorare sporita. Se ajunge la "alarma falsa": "Voi avea un atac de panica! Voi muri!" si abia apoi se traieste atacul, resimtit ca fiind ceva oribil, de nesuportat, groaza in fata unei morti iminente...
Apare anxietatea anticipatorie, care duce la evitarea situatiilor care incomodeaza/ in care a fost experientiat sau se anticipeaza ca va creste riscul de a avea atacul. Evitarea duce la linistire, pe moment si, astfel, ea devine o recompensa care faciliteaza mentinerea tulburarii. Prin evitare se rateaza ocaziile de a invata din experienta ca atacul poate sa apara sau poate sa nu apara, iar cand apare il putem tolera(desi cu greu): dureaza cateva minute, are un varf si apoi scade in intensitate.


In aceasta forma de terapie se face o ierarhie a fricii si se va incepe expunerea la fiecare situatie, mai intai in imaginar, plecand de la cele mai usor de suportat. Se va asocia fiecare situatie cu relaxarea sau un discurs interior de linistire.

Sunt diverse tehnici. Tot ce trebuie stiut: panica se vindeca relativ usor prin terapie cognitiv-comportamentala, daca pacientul accepta expunerile. Numarul sedintelor diferia: se pot elimina atacurile in 8-10 sau in 30 de sedinte, in functie de vechimea si intelegerea simptomelor, increderea si complianta pacientului, talentul si cunostintele terapeutului. "

ANXIETATEA

= ingrijorari persistente cu privire la multe aspecte ale vietii care dureaza cel putin 6 luni si ne afecteaza in domeniile personal sau profesional ( de ex., nu mai mergem la examen de teama ca vom avea un esec, nu acceptam o promovare cu gandul ca nu ne vom descurca in noua pozitie, nu intram intr-o relatie ingrijorandu-ne ca vom fi vulnerabili si celalalt ne va descoperi lipsurile etc.)

Pentru tulburarile anxioase (exista mai multe: anxietate generalizata, fobia sociala, fobia specifica, panica, tulburare obsesiv-compulsiva, stresul post-traumatic) recomand sa se apeleze, in primul rand, la un psihoterapeut. Unele forme de terapie, cum este cea cognitiv-comportamentala, pot fi la fel de eficiente ca si medicatia. In plus, nu au efecte secundare, iar efectele se mentin si dupa intreruperea terapiei (daca terapeutul stie cum sa gestioneze ultimele edinte si sa ofere pacientului uneltele cele mai utile pt a se "lupta" singur cu starile anxioase care mai pot aparea).

Este nerealist sa ne asteptam sa dispara complet orice forma de anxietate.
Ingrijorarea si frica sunt reactii normale ale organismului in anumite situatii, fara ele nu am fi supravietuit ca specie: ce ar face un Homo habilis fara frica de tigri!? S-ar arunca in mijlcul lor si ar fi ucis. Sau fara teama de inaltime, de spatii deschise, de serpi etc...? Acestea sunt cele mai frecvente fobii si sunt explicate prin evolutie: suntem mai predispusi sa dobandim fobie de serpi decat de accidente, desi, in socieatea moderna, sansele de a fi ucis de veninul unei vipere sunt insignifiante fata de sansele de a muri calcati pe trecerea de pietoni...

Putem elimina anxietatea debilitanta, care ne impiedica sa ducem o viata echilibrata, sa ne atingem obiectivele in plan personal si profesional.
Grupurile de suport au si ele o oarecare eficienta, pt ca ne ajuta sa vedem ca nu suntem singurii in acea situatie. Mi-a fost impartasit acest lucru de mai multi pacienti si inteleg utilitatea. Daca exista pe acele forumuri si sfaturi ale unor experti, o anxietatea scazuta, neasociata cu o personalitate nevrotica, poate disparea de la sine urmandu-le. In celelelalte cazuri, un psihoterapeut va ajuta sa va intelegti simptomele si sa le rezolvati impreuna. Va rog sa nu uitati: contributia dvs. si a factorilor care depind de dvs (de la suport social la motivatie, incredere in terapie si terapeut, complianta si perseverenta) ajung sa conteze 50% din eficienta terapiei! "

Cum au evoluat lucrurile in ultima vreme?

Toate cele bune!

Psiholog Ana Badita

Buna ziua!

Imi permit sa intervin si eu pe aceasta problema. Cred ca anxietatea o avem cu totii, avand in vedere ca suntem urmasii unor popoare primitive la care anxietatea era foarte importanta si ajuta la supravietuirea speciei. Mi-a placut foarte mult un exemplu dat de un profesor la un work-shop de psihoterapie cognitiv-comportamentala la care am participat: Imaginati-vă ce s-ar fi intamplat daca, atunci cand stramosii nostri primitivi auzeau un zgomot, stateau linistiti si spunea "Probabil ca a cazut ceva. Stati linistiti, o sa treaca". Mie imi mai place sa spun ca anxietatea este si un rezultat al creativitatii omului, un om lipsit de imaginatie nu ar avea anxietate, dar nici nu ar performa mult in activitate. S-a dovedit ca eliminarea adrenalinei in momente mai tensionate ajuta foarte mult la performanta, tot ceea ce trebuie sa facem este sa ne aducem anxietatea la un nivel optim, astfel incat sa poata contribui la cresterea performantei. E ca si în teoria optimului motivational: Performanta creste direct proportional cu motivatia pana la un punct optim. Dincolo de acel punct, performanta scade, fiind invers proportională cu motivatia. Si iata cum o persoana care invata mult mai mult decat este cazul, in final ajunge sa aiba rezultate foarte scazute.
Pentru a diminua nivelul de anxietate, exercitiile de respiratie de care spuneati devin mult mai eficiente daca sunt combinate si cu alte tehnici. Astfel, avand in vedere ca in momente de anxietate, excesul de adrenalina creste tonusul muscular, organismul fiind astfel pregatit pentru o reactie de tip lupa sau fugi, trebuie lucrat putin si pe acesta. Ceea ce trebuie sa facem sa reducem tonusul muscular care este excesiv. Ati observat ce se intampla atunci cand sunteţi nervosi, agitati si incepeţi sa tipaţi sau sa loviţi ceva? Parca vă mai linistiţi, nu-i asa, ca altfel presupun ca nu am reactiona asa. Omul nu face nimic din ce nu îi este de folos. Prin urmare, alaturi de exercitiile de respiratie sunt utile si exercitiile de relaxare, care sunt foarte bune si in cazul atacului de panica. Mie cel mai simplu mi se par cele in care incordam pentru cateva secunde o anumita grupa de muschi (spre exemplu muschii bratului, mainii, piciorului) si apoi o relaxam, observând diferenţele care apar. De asemenea, este bine ca in acele momente de anxietate sa ne concentram nu asupra situatiei in sine care provoaca anxietatea, ci asupra noastra si starilor psihofiziologice care apar. Iar daca reusim sa le verbalizam este si mai bine: Am emotii... Starile sunt diminuate şi în plus, ne ajuta sa ne cunoastem mai bine si sa putem identifica gandurile disfunctionale care apar. Ulterior, ceea ce trebuie sa facem este sa inlocuim gandurile disfunctionale cu alte ganduri, functionale. Este ceea ce spune si noua terapie prin acceptare sau angajament sau al treilea val al psihoterapiei cognitiv-comportamentale: sa ne acceptam pe noi, cu toate starile si gandurile pe care le avem, urmand apoi sa facem tot ce tine de noi prin a le inlocui pe cele disfuncţionale cu altele noi. Insa asta numai dupa ce ne acceptam pe noi, cu toate calitatile si defectele noastre.
In cazul anxietatii si atacului de panica, este buna si hipnoza clinica care, utilizata in combinatie cu tehnici cognitiv-comportamentale, poate grabi dispariţia simptomelor. Practic prin hipnoza, psihoterapeutul se adreseaza direct inconstientului care depoziteaza simptomul, inlocuind prin sugestii ceea ce nu functioneaza bine cu ceva mult mai functional. Imageria dirijata in stare de transa este foarte buna pentru a regla nivelul anxietatii la acel nivel optim. Apoi practicarea zilnica acasa a autohipnozei, poate ajuta pe termen lung la reglarea anxietatii.
Care este plusul hipnozei in comparatie cu ceea ce facem noi acasa, constient? Diferenta este creata de insasi diferenta dintre constient si inconstient: inconstientul nu functioneaza cu negatii (nu trebuie sa...) fata de constient, si este mai puternic decat constientul. Si pentru a intelege mai bine va propun un joc de imagerie dirijata pe care sa il practicati acasa cand sunteti linistiti. Inchdeti ochii si imaginati-va ca aveti un poligraf care va monitorizeaza toate starile emotionale. Si in acelasi timp o arma indreptata spre voi, care la primele semne ale poligrafului ca aveti emotii se va descarca. Voi stiti ca NU TREBUIE sa aveti emotii ca altfel arma se va descarca. Va tot repetati: nu trebuie, nu trebuie. Incercati si vedeti ce iese. Va linistiti sau dimpotriva?
Mai cautati pe internet exercitii de meditaţie si mindfulness. Nu sunt grele si pe termen lung ajuta.
Sper ca ceea ce am scris aici sa vă poată ajuta in tinerea sub control a anxietatii. In opinia mea, medicamentele au rolul de a va face sa va simtiti mai bine, fara a actiona asupra cauzelor simptomului si sa va faceti bine. Astfel incat, la orice eveniment negativ simptomele pot reaparea. Si asa cum spunea si Gabi, inlocuirea gandurilor negative cu ganduri pozitive acţioneaza mult mai bine asupra cauzelor anxietatii si atacului de panica. Iar psihoterapia are mult mai mult sanse sa vă restructureze personalitatea, astfel incat sa reduceti cat mai mult posibilitatea de recidiva.

Mult succes!

Psiholog Oana Lup

Asa este, din cele relatate de tine psihoterapia ar putea sa dea bune rezultate. Psihoterapeutul te poate ajuta sa intrerupi cercul vicios al gandurilor 'toxice' ce determina emotii nedorite si in cele din urma la simptome fizice. Chiar daca nu esti in tara, acum poti sa apelezi cu incredere si la psihoterapia online prin Skype pentru ca rezultatele sunt similare! Gasesti oferte pe diverse site-uri inclusiv al nostru

Buna Alexandra. Atacurile de panica sunt definite ca reprezentand aparitii bruste sau intensificari bruste ale anxietatii, acompaniate de cel puţin 4 până la 13 simptome somatice şi/sau psihice (conf. DSM IV). Ca simptome somatice amintesc palpitatii, ameteli, transpiratii abundente, senzatie de sufocare, dificultati in respiratie, tremor şi senzatie de derealizare, iar simptomele psihice se refera mai ales la teama subiectului ca va muri, ca va face un atac de cord sau un atac cerebral, ca se va sufoca, va lesina sau va muri. Potrivit unor specialisti, exista si situatii in care se manifesta mai putin de 4 simptome, si in acest caz avem de-a face cu atacuri cu simptome limitate. Conform DSM IV este necesar ca subiectul sa fi suferit cel putin doua atacuri de panica recurente si neasteptate, urmate de o perioada de aprox. o luna in care acesta sa-si fi facut griji permanent in legatura cu posibilitatea aparitiei unui nou atac. Pentru un diagostic de atac de panica, este important sa ai in vedere excluderea unor factori organici (consumul de cofeina sau amfetamine, stari de intoxicatie sau hipertiroidie etc.) si un consult medical şi/sau psihiatric. Fenomene asemanatoare cu atacul de panica pot aparea si in cursul unor tulburari anxioase cum ar fi fobia sociala sau claustrofobia, atunci cand subiectul se confrunta cu situaţiile anxiogene, prin urmare este important un diagnostic corect, pus de specialist. In cazul anxietatii si atacurilor de panica sunt utile exercitiile de respiratie si de relaxare pe care sa le practici atunci, in timpul atacului de panica (sunt multe filmulete pe youtube). Cercetarile au dovedit ca in cazul anxietatii este utila si benefica psihoterapia, in special tehnicile psihoterapiei cognitiv-comportamentale (strategii de constientizare, restructurare cognitiva, desensibilizare sistematica etc.), in combinatie cu alte tehnici precum relaxarea, meditatia, hipnoza, trainingul autogen.
Mult mai multe explicatii legate de anxietate si atacul de panica gasesti in mesajul anterior al doamnei psiholog Anei Badita. Nu stiu cu ce alte informatii te mai putem ajuta.

doar medicul psihiatru este cel ce detine raspunsul la intrebarile tale ahile...daca nu mai reusesti sa ai incredere in medicul psihiatru ce te-a consultat initial roaga medicul de familie sa-ti recomande alt medic psihiatru

Ca intro, o sa va spun o întâmplare extrasă din cartea "Elemente de psihoterapie integrativă" a domnului profesor Ion Dafinoiu. Întâmplarea este povestită de Wilson într-o lucrare din 1982:

"Un hipnotizator, deosebit de respectat pentru priceperea şi succesele sale clinice, povesteşte că într-o zi a fost invitat să organizeze un seminar pentru un grup de medici, la domiciliul unuia dintre ei. Intrând în casă el a observat că fiecare suprafaţă orizontală era încărcată cu buchete de flori. Şi cum el avea o alergie puternică la flori proaspăt tăiate, imediat au apărut binecunoscutele senzaţii de disconfort în ochi şi nas. El a relatat problema sa gazdei, precum şi teama că, în astfel de condiţii, el nu îşi poate desfăşura activitatea. Aceasta din urmă şi-a exprimat surpriza şi l-a rugat să examineze florile, care s-au dovedit a fi artificiale. Descoperind acest fapt, reacţia sa alergică a încetat la fel de repede cum a apărut".
Astazi pentru a defini realitatea psihologica folosim nume, cuvinte, iar denumind realitatea o şi cream, contribuind la "autoîmplinirea predicţiei". Cum este si in intamplarea povestita: dacă văd flori proaspete într-o cameră am reacţii alergice, dacă aflu că ele sunt artificiale, atunci mă simt din nou bine. Astăzi, se vorbeste de stres, panică, depresie, anxietate, se cauta informatii pe internet, se pun intrebari si se asteapta raspunsuri, dorind eliminarea din viaţa noastra a cauzelor care le generează. Vorbim despre toate aceste termene ca despre obiecte pe care le avem sau nu le avem şi despre cum le putem elimina din viaţa noastra. Mă întreb oare, generatiile trecute nu se confruntau cu probleme, desi erau multe razboaie, saracie, sclavie. Sa ne gandim numai putin la lagarele de concentrare... Ce simţeau şi făceau oamenii în situaţii problematice înainte ca aceste termene să fi fost descoperite, iar medicina si industria farmaceutica sa se dezvolte atat de mult?
Cu aceasta realitate psihologica noi intram intr-un cabinet psihologic. Tu Ahile intrebi daca te-ai pune pe picioare cu 5 sedinte de psihoterapie. Depinde. Depinde mult de realitatea ta, propria ta poveste, "harta" care îti permite să găsesti un sens pentru ceea ce ti se intampla, punand în ordine nişte evenimente pe care le trăieşti. Daca impreuna cu psihologul reusesti sa schimbi imaginea ta asupra realitatii, gasind alternative la ceva ce ai experimentat foarte multa vreme, dacă reuşeşti înlocuirea "gândurilor automate" negative care preced stresul, anxietatea, atacul de panică, cu "gânduri automate" pozitive, atunci pot dispărea şi problemele. Shakespeare spunea cu mult timp în urmă : "Lucrurile nu sunt bune sau rele, gândurile noastre le fac astfel".
In 5 sedinte de psihoterapie probabil ca te vei simti mai bine. E vorba de acel 'feeling better'. In mod normal dupa primele 4, 5 sedinte ar trebui sa constati o schimbare, in caz contrar inseamna ca ceva nu functioneaza bine (fie alianta terapeutica, fie metodele si tehnicile folosite etc.). Asta insa nu inseamna ca problemele nu pot reaparea mai tarziu, sub o alta forma. De ce? Pentru ca scopul terapiei este acela de a inlocui niste ganduri AUTOMATE, cu altele noi, tot automate. Si probabil ca ai constatat in viata cat este de greu sa schimbam niste automatisme, sa renuntam la comportamente gresite? Cat timp crezi ca ii trebuie unui copil care, considerat in mod gresit stangaci si a scris multi ani cu stanga, sa invete sa scrie frumos cu dreapta? Cate zile de exercitiu ii trebuiesc? Insa psihoterapia poate avea efecte de profunzime asupra personalitatii tale (acel 'getting better'). Pentru aceasta insa este nevoie de ceva mai mult timp, este nevoie sa parcurgi anumite etape in cadrul procesului terapeutic, doar 5 sedinte fiind insuficiente. In prezent se pune mare accent pe psihoterapia de scurta durata, prin urmare nu este indicat un numar mare de sedinte de terapie, decat in conditiile in care pe parcurs stabilesti impreuna cu psihologul si alte obiective terapeutice fata de cel initial.
In plus, nu uita ca fiecare persoană este unică şi acest lucru face ca durata întâlnirilor să varieze de la caz la caz, iar motivaţia personală, asumarea responsabilităţii şi implicarea ta în mod activ în cadrul procesului psihoterapeutic, sunt factori decisivi în reducerea numărului de întâlniri.

Toate cele bune!

Imi pare rau vladmld pentru situatia in care te afli, dar te asigur ca daca ai avea incredere in medicatia prescrisa de specialist ai avea sanse semnificative sa iesi din "˜calvarul"™ in care te afli. Daca iti este teama sa incerci cu ambele medicamente deodata, incepe cel putin tratamentul cu Cipralex. Oricum dependentele sunt legate in special de medicamentele numite benzodiazepine iar riscul de dependenta cu Cipralex e complet nesemnificativ. Cu parere de rau iti spun ca in situatia ta, daca ai inceput sesiunile de psihoterapie fara sa iei in paralel medicatia recomandata de specialist nu e de mirare ca rezultatele au intarziat sa apara. E adevarat ca ar fi fost si rolul psihoterapeutului sa te incurajeze sa iei medicatia prescrisa (nu stiu daca a facut sau nu asta). Mai e important sa nu-ti pierzi increderea in psihoterapie, deoarece odata ce medicatia isi va face efectul vei putea sa profiti si de beneficiile ei. Curaj! Dr Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Principalele forme de tratament pentru anxietatea generalizată sunt medicaţia şi interventia psihologica; ele pot fi aplicate individual sau în combinaţie.
Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă formă de tratament atunci cand este pus diagnosticul de anxietate generalizata - majoritatea pacienţilor obţin o reducere a simptomatologiei. Tinand cont ca persoana traieste timp de cel puţin 6 luni aceste stari, nu se poate astepta ca dupa 4-6 sedinte de interventie sa aiba foarte mari rezultate.
Medicamentele prescrise în tulburările de anxietate au, ca orice medicament, avantaje şi dezavantaje, indicaţii şi contraindicaţii, chiar dacă durează puţin mai mult (câteva săptămâni) până să aibă efect asupra anxietăţii.

In acest caz concret, sa inteleg domnule psiholog Stefan Liviu ca ii sugerati sau nu ii sugerati sa ia medicatia prescrisa de catre psihiatru? imi cer scuze, nu am inteles prea bine din mesajul dvs

Este important sa nu se uite, nici de catre noi psihologii, si nici de catre cei ce solicita sprijin pe acest site, ca fiecare dintre noi avem propriul nostru sistem de credinte, valori si atitudini. Unele dintre ele s-au format pe parcursul formarii noastre în diferitele domenii de activitate, altele pe parcursul experientei noastre practice în aceleasi domenii şi/sau in unele colaterale. Cand un psiholog intra intr-un cabinet de psihoterapie si ofera sedinte de consiliere/psihoterapie este indicat, desi este un ideal destul de greu de atins, sa lase la intrare propriul sistem de credinte pentru a putea lucra mai bine cu propriul sistem de credinte al celor ce solicita consiliere si psihoterapie. Este dupa parerea mea cel mai greu lucru pe care ar trebui sa il facem.
Legat de sugestii si sfaturi, de cate ori nu am primit sfaturi pe care nu le-am urmat? Probabil ca este de natura speciei umane sa asculte sfaturile si sugestiile si sa le urmeze doar pe cele potrivite propriului sistem de convingeri. Obisnuiesc sa spun clientilor mei, atunci cand mi se cere un sfat, ca pot doar spune ce as face eu daca as fi in locul lor. Insa nu sunt. Acesta este adevarul.
De asemenea, un principiu dupa care eu ma ghidez este acela ca "sensul unui cuvant nu este dat de gura celui care il rosteste, ci de urechea celui care il aude". Prin urmare, cel mai mult conteaza ce intelege Vlad din mesajele noastre, a celor ce raspund, din opiniile noastre mai mult sau mai putin convergente, si ce face el, tinand cont de toate avantajele si dezavantajele, indicatiile si contraindicatiile. In esenta, psihoterapia poate asigura complianta la un tratament medicamentos, identificand si tratand cauzele si nu neaparat simptomul in sine, in timp ce medicamentele acţioneaza mult mai direct la nivelul neurotransmitatorilor (de unde si posibile efecte adverse), producand astfel efecte mult mai rapide decat o psihoterapie singulara.
Asa ca draga Vlad, urmeaza acea cale care sa te ajute sa duci o viata activa si satisfacatoare. Si lasa perseverenta, daca vezi ca ceea ce ai facut pana acum nu a dat efectul dorit, incearca sa treci peste principii si ratiune si fa altfel. Si asta inainte de a hotara daca este cazul sa iti dai demisia. Asta e o hotarare pe care, zic eu, e bine sa o iei abia dupa ce ai incercat restul variantelor. Sau cel putin asa as proceda eu.

Mult succes si astept sa vad ce ai hotarat.

'Mi s-a pus la psihiatrie diagnosticul de anxietate generalizata dandu-mi cipralex si xanax pe care nu am pus gura fiindu-mi teama de ce am citit despre ele si de dependenta.' scria vladmld; şi continua: 'In martie mi-am luat concediu medical toata luna incercand sa ma relaxez si sa fac 2 sedinte de psihoterapie pe sapt.Ce credeti? Absolut nici un rezultat.'
Din punctul de vedere al formării profesionale şi al studiilor în literatura de specialitate, psihoterapia cognitiv-comportamentală demonstrează eficienţa acestui tip de psihoterapie în ceea ce priveşte tulburarea de anxietate generalizată.
Ceea ce alege pacientul/clientul să urmeze: medicaţie, terapie, nu se poate ştii dacă acesta amână sau nu revine la control/programare. El are nevoie de sprijin, de susţinere pentru a depăşi starea în care se află, şi nu în ultimul rând de informare.
Nu cunosc cazuri în care vreun coleg să fi sugerat suprimarea tratamentului prescris de medicul psihiatru.

Sunt perfect de acord ca psihoterapia da bune rezultate in tratamentul anxietatii si fara medicatie, in special prin inlocuirea convingerilor irationale cu unele rationale. Si cazul lui vladmld a fost prescris un tratament ce nu a fost luat datorita unui gand ce e doar partial rational: tratamentul cu Cipralex nu da dependenta (nu insa acelasi lucru se poate spune despre cel cu Xanax).

Sunt perfect de acord si cu nevoia de informare a pacientului, si tocmai de aceea ar fi fost poate util ca psihoterapeutul sa-l fi informat pe vladmld asupra gandului irational legat de tratamentul cu Cipralex.

Psihoterapia si tratamentul medicamentos corect nu intra in competitie ci sunt complementare deoarece nici una nici alta nu au o eficacitate de 100%. Si cel mai bun tratament antidepresiv sau anxiolitic este eficace (in medie) la aproximativ 6 din 10 persoane si duce la vindecarea a aproximativ doar 5 din 10. De aceea este util ca tratamentul medicamentos sa fie combinat cu sesiunile de psihoterapie ce au rezultate dovedite stiintific. Fara indoiala ca exista si foarte multe cazuri in care psihoterapia poate oferi beneficii semnificative si de una singura, dar este necesar sa fim realisti si sa identificam si situatiile in care e necesar sa fie apelat si la un sprijin medicamentos de calitate.

Dr Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Poate ca reconsideri decizia ta legata de initierea tratamentului? iar daca in urmatoarele sesiuni de psihoterapie nu vei simti ca tendinta e una de ameliorare, iti sugerez sa reconsideri si relatia cu psihoterapeutul. Cand alegi, tine cont de faptul ca si alte forme de psihoterapie includ tehnici cognitiv-comportamentale : de exemplu cea de familie sau cea integrativa

Dr Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala