Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

maslinica,
Draga mea esti exact ca mine, condamn medicii k nu-mi gaesc ce am. Dar toti mi-au spus k creierasul meu emite aceste dureri ce avem noi se chema ptr. medici stari neurovegetative adik nu te pot ajuta medici TU esti singurul tau medic.. dar stiu cum e degeaba spun chestiile astea... Stii ce ar trebui sa faci ? sa ceri la med. de inima sa-ti puna un holter sa stai 24 de ore cu el si el iti inregistreaza inima sa prinda orice simtom al ei. incearca si asa... hai te imbratisez si ai sa vezi k totul v-a trece odata ce ai trcut de niste stari sa stii k ele chiar dak revin le este frica sa mai stea mult k va sti ca nu o sa le mai faci jocul sa te tina prizoniera.. Ptr. ca asta esti o prizoniera a simtomelor emise de creier nimic altceva sa stii ca nu ai...
ai sa scapi de tampeniile astea... ai sa vezi

Maslinica,
Aproape toti cei care intram pe acest forum avem sau am avut aceleasi stari ca si tine. Totul se intampla in capsorul nostru. Eu am scapat de aceste stari spunandu-mi mereu ca totul este in mintea mea. Important e sa nu renunti niciun moment chiar daca simti ca mori. Nu o sa mori.din cauza asta Este normal ca aceste stari sa nu dispara imediat. Trebuie sa-ti propui sa le invingi, nu renunta niciun moment, tu esti stapana lor. Ai vazut ce s-a intamplat cand te-ai revoltat pe medicul psihiatru? Ai uitat de atacuri de panica, tu singura ai recunoscut. Deci, nu le mai da atentie, concentreaza-te pe altceva, orice. Iti focalizezi toata energia pe aceste atacuri, merita ele atata atentie?
Este de asteptat ca atunci cand mergi la psihiatru sa-ti prescrie medicamente. Crede-ma, nu e asta solutia. Eu am luat medicamente si nu mi-a rezolvat problema. Starea ta se imbunatateste doar cat timp faci tratamentul, dupa ce il termini sansele ca atacurile de panica sa reapara sunt uriase. Si da, tratamentul dureaza de la minim 6 luni pana la 2 ani.
Cel mai bine este sa mergi la psihoterapeut. Este incredibil cat de mult te poate ajuta daca deschizi ochii si sufletul.
O sa fie bine ai sa vezi! :)

feteleor, eu nu am mai facutr atac de panica chiar din ziua in care am fost la psihiatru!! deci atacul de panica care apare din senin "apare si pe cer senin, cand stau de vb cu cineva sau ceva de genul" nu a mai aparut!! problema mea este ca simt un disconfort la inima, parca am ceva acolo...simt asta in permanenta, ma doare si mana si spateele...asta tot atac de panica se numeste?? ca sunt foarte confuza...nu mai stiu ce mi se intampla :((. imi repet si eu intruna ca nu am nimic, ca sunt sanatoasa tun..etc...sper sa mearga si sper sa treaca si durerile astea neurovegetative sau cunm s-or numi ele !! va pup si va multumesc pentru incurajari!!!

Din moment ce ai fost vazuta de cardiolog ( sa stii ca ecografia este destul de relevanta in cazul unei afectiuni) si ti-au spus ca esti sanatoasa tun inseamna ca asa este. Si eu am fost, nu la unul, la mai multi cardiologi si rezultatul a fost acelasi de fiecare data, sanatos. Ceea ce banuiesc ca se intampla si in cazul tau sunt efecte ale anxietatii. Dupa atacul de panica ramane in cele mai multe cazuri anxietatea care se poate manifesta printr-o gramada de simptome. Acestea sunt mecanisme de aparare ale corpului. El simte ca ceva nu este in regula (si nu neaparat la nivel fizic).Eu, de exemplu, simteam ca nu pot respira, oboseam si cand vorbeam, aveam greutate in piept, tiuit in urechi etc.
Cel mai bine este sa nu le iei deloc in seama si vor trece de la sine. Poate pare greu de crezut, dar usor usor o sa treaca. Nu te astepta sa se intample repede. Acorda-ti timp.
Nu ar fi rau sa incerci si niste practici de relaxare, cele pe baza respiratiei sunt foarte bune si dau rezultate. Sportul este o alta modalitate, chiar si mersul pe jos alert (sa dai 1 tura de parc sau pur si simplu sa mergi pe jos repede) te va ajuta sa-ti relaxezi corpul. O sa fie mai greu la inceput, dar rau nu are cum sa-ti faca.

Anda _17 exact asa patesc eu..dar am inceput sa ma obisnuiesc cu vajaieli si tiuit in urechi..am greutate in piept si obosesc repede..eu folosesc creme pe baza de lavanda..spray..sapun..sare de baie..betisoare..gel de dus..toate pe baza de lavanda..cand nu ma simt prea bn dau putin foc la betisoare si ma duc sa fac o baie fierbinte tot cu produse de lavanda..apoi ies afara si fac cateva ture prin parc si ma simt mai relaxata..ma uit la filme de comedie..ca sa uit de de urechi..stomac..etc..si iau vit si minerale zi de zi..si xanax..incercati si voi poate va merge...

Buna seara! Acesta fiind cel mai activ forum pe tematica data, perimiteti-mi sa ma alatur voua!
Sunt diagnosticata cu tot tacamul; tulburari axioase insotite de atacuri de panica si depresie.
Am citit in decursul timpului tot ce se putea citi pe internet referitor la asta: tratate, forumuri, studii de caz, etc
Din experienta proprie pot spune doar urmatoarele: dupa 3 luni de psihoterapie si 2 luni de tratament medicamentos sunt vindecta 20%.
De ce doar atat? Pentru ca nici la momentul asta nu am gasit antidepresivul potrivit mie! Am consultat 2 psihologi, in ultimul am f mare incredere si ce e important pt mine imi clarifica toate nelamuririle indiferent de zi sau ora.
Am inteles ca tratamentul pentru o astfel de tulburare difera f mult de la persoana la persoana, ca nu se poate scana creierul in timpul tuturor activitatilor de zi cu zi astfel incat sa se poata identifica exact care anume centru nervos este afectat, cat de tare, samd, astfel incat dr sa iti spuna iei asta si asta in dozele x si y.
Dar.si aici ajung la intrebarea care ma face sa va scriu: A primit cineva tratament medicamentos care i s-a potrivit de prima data, ca doza si/sau ca substanta activa? Adica fara reactii adverse, fara senzatii ciudate????
Va rog, sunt disperata, m-am saturat sa fac incercari pe corpul meu! Si.va rog, fara sfaturi de genul te vindeci singur...Sufar de 4 ani de asta, n-am reusit, am incercat toate cele descrise de voi mai sus. Sunt in stadiul declarat de medic: Nu te mai chinui, fara ajutor medicamentos nu o scoatem la capat!!!
Multumesc!

Buna Mihaela
Pot sa-ti spun ca am consultat mai multi medici si coincidenta sau nu mi-au dat aceleasi medicamente ( ma rog unul dintre ei a adaugat ptr. somn remeron ). Am luat remotiv 2 pe zi, rhodiolin( pe termen lung vezi reactii super de binedispunere )3 pe zi, omega3 -3 pe zi, anxiar 1/2 seara inainte cu o ora de a ma culca si remeron1/4 la fel doar seara inaite de culcare. Asta s-a intamplat in Bucuresti k la noi in Galati toti mi-au dat xanax, dar cei din Bucuresti mi-au spus ca acest medicament nu se da decat in cazul in care trebuie o spitalizare si sub supravegherea lor sa iau xanax.In rest mi-au recomandat sa fiu f atenta la orice fel de veste emtionala deoarece, ma darama chiar dak este de bucurie sau tristete.Am incetat sa mai aud stirile, filme care au ca subiect agresivitate, citesc f mult cartile lui louise hay ( cum sa-ti vindeci viata si altele) am mers la sala si c-am atat...
Sper sa treci de etapele astea. cineva mi-a spus k dak treci de prima criza, celelalte sunt din ce ince mai rare si cu mult mai usore si o sa ajungi sa treci peste ele f usor. Le omoara indiferenta (mi-a spus-o un medic ).

buna cmmihaela,
In cazul meu, antidepresivul a avut reactii adverse si prima data si a doua oara cand am facut tratament. Si nu, nu mi-a gasit din prima ce mi se potriveste, din a doua incercare am descoperit ca venlafaxina (ca si substanta) mi se potriveste. Exact cum spunea si in prospect, dupa 6 zile de tratament am simtit imbunatatiri. Si da, apar si efecte adverse (in cazul meu au aparut tiuitul in urechi, greutate la urinat, am luat in greutate, dar nu foarte mult, transpiratii nocturne si zilnice, daca il luam seara la culcare imi provoca insomnie (asa ca mi-a mutat doza dimineata si a fost ok), dar toate astea dispar cam dupa 3-4 luni de tratament.
Sfatul meu ar fi, daca simti ca psihoterapeutul te ajuta, sa eviti sa iei medicamente. Eu am intrerupt runda a doua de tratament pentru ca mi-am dat seama ca riscam sa iau toata viata medicamente daca nu-mi rezolvam problemele care au dus la atac de panica si anxietate. Pt medici e f usor sa prescrie medicamente.
Iti tin pumnii!

buna mihaela
nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi, dupa cum prea bine ai vazut si eu am lasat comentarii de-a dreptul disperate.eu spre deosebire de voi am refuzat sa iau tratament, am luat doar vitamine si seara din cand in cand cate un xanax de 0, 25. iti spun asta ca sa vezi ca se poate si fara medicamente. daca ai citit comenturile mele din paginile anterioare ai vazut cat de disperata eram..de ceva timp am inceput un tratament bazat pe medicina chinezeasca..sa stii ca mi-a fost de folos...simtomele au scazut in intensitate inca de la prima sedinta...am facut si a doua sedinta si ma simt mult mai bine. as incerca orice ca sa ma fac bine si sa fiu iar cea care am fost!!! usor, usor o sa renunt si la xanaxul luat seara inainte de culcare(pe care mentionez ca nu il iau in fiecare seara) si am sa ma lupt cu mine sa imi revin!! din cate am inteles medicatia de la psihiatru te ajuta doar in timp ce o iei, te-ai gandit ca dupa ce intrerupi tratamentul totul o sa revina? eu deaia refuz sa iau un tratament de genul asta!! in cazul in care esti din bucuresti si vrei sa incerci ceea ce am incercat eu sa-mi lasi un mesaj cu numarul tau de telefon...chiar daca nu esti din buc imi poti lasa numarul si putem vorbi. eu am reusit cel putin sa scap de disperare si de panica ca voi muri, cred ca este un inceput bun. va doresc multa sanatate si va tin la curent cu tot ceea ce se intampla cu mine.

Da, intr.adevar...medicatia ajuta..dar pe perioada in care il iei ca dupa aceea o iei de la capat...nici eu nu am luat antidepresive si sper nici sa nu iau..poama pot controla si asa...iau xanax de 3 ori pe zi si ma simt. Mult mai bn..nu va mai bazati pe medicatii atat de puternice ca tot nu va ajuta daca nu aveti si d.voastra un autocontrol asupra starilor..eu sunt f veche in domeniu de la 17 ma chinui cu ele si acum am 26..doar 4ani. Mi.a fost mai bn iar acum de la unnecaz din fam.m.a luat iar...maslinica in ce consta reflexoterapia? Eu nu amfacut niciodata si parca as incerca...

nu este doar reflexo terapie..este mai mult decat atat.pe mine m-a ajutat psihic foarte mult, foarte, foarte mult...ce-i drept eu am luat-o din pripa...nu am avut aceste simptome de foarte mult timp(ani) ci doar cateva luni..dar mi-a fost de ajuns incat sa incerc sa scap de ele cu orice incercare!! daca vrei lasa-mi un mesaj privat cu nr de tel si te sun, iti explic mai multe..plus ca facem si un schimb de experiente. te pup

Multumesc din suflet pt raspuns!
Sa incep punctual: Aurelia, anxioliticul recomandat de ambii psihiatrii este xanax-ul de 0, 25 cu care imi merge f bine! Nu am mai facut atacuri de panica, desi situatii au fost (inainte faceam 5-6 atacuri zilnic). Problema este la antidepresiv; am incercat 3 tipuri, cu substantele active diferite (clorhidrat de trazodona, mirtazapina, doxepina), crestere treptata a dozelor pana la cea considerata optima de catre dr ptr afectiunea mea. La toate acestea am avut cel putin una dintre reactiile adverse posibile, desi nu am ajuns pana la doza maxima. Am avut senzatii ciudate de genul tremur necontrolabil, marirea pupilelor, simtul auzului f dezvoltat, iar unul din astea mi-a adus si un frumos inceput de ulcer!!!
Am vrut sa renunt la el, dar mi-au reaparut starile de plans, de "chef de nimic", ganduri de sinucidere. Concluzia: nu se poate fara! Acum sunt in incercare cu un altul, de 2 zile, sa vedem cum o sa fie.
Terapia m-a ajutat intr-adevar sa inteleg ce mi se intampla, de ce, ce atitudine trebuie sa iau...Dar sunt abia in stadiul in care invat sa accept anumite lucruri din trecut, asta dupa ce le-am clasificat mintal. La momentul actual prin terapie "sparg bubitele din jurul bubei cei mare", urmeaza "buboiul", cel care m-a adus in situatia asta! Multumesc inca o data si scuze ca m-am lungit!

Buna Anda,

Asa cum am spus mai sus, nu se poate fara medicatie! Sunt intr-un stadiu prea avansat sa mearga doar cu terapie. M-am luptat singura mult prea mult timp, nu vroiam sa accept ca sunt bolnava, mi-era frica tocmai de ceea ce mie intampla acum, de medicamentele astea pacatoase care te fac din om neom. N-am reusit singura, apoi psihologul m-a trimis la psihiatru. Am un copil de crescut, am un job, nu mai puteam continua asa! Nu mi-e bine nici acum, dar, fata de trecut, vad luminita de la captul tunelului! Si mie mi-e teama de dependenta de medicamente, dar sincer, prefer sa le iau toata viata decat sa nu mai vreau sa ma trezesc dimineata, sa imi fie frica sa ies din casa sau sa raman singura cu copilul meu!
Merci mult

Maslinica, multumesc pentru intentie! Am incercat si eu la un moment dat ceva de genul asta, combinat cu terapie reiki, undeva prin spate pe la Unirii. N-a reusit decat sa ma toace de niste bani. Din reki am invatat anumite lucruri care m-iau prins bine, plecam de acolo incarcata pozitiv, dar starea de bien dura fix pana ajugeam acasa...iar ierburile alea, n-am putut niciodata sa le inghit panaa la capat, sunt f scarboase!!!!Sper ca vb de acelasi lucru!
Merci, astept vesti!

Mikimiha, sunt de acord ca medicamentele sunt otrava pt corpul nostru, dar eu nu stiu alta cale! Dr meu mi-a explicat, cand am pus marea intrebare;"Dar eu cand ma fac bine?" termenul nu conteaza, e relativ, dar...la urmatorul necaz, neimplinire, etc, simptomele revin; dar stim ce e de facut, stim ce avem ;stim ce ne trebuie.
M-as bucura sa existe alta cale de vindecare, eu personal nu stiu!
Multumesc.

Sunt perfect de acord cu tine..:))) aceeasi intrebare i.am puso si eu dr.ului...sincer si eu sunt in starea ta dar parca am reusit sa depasesc mai usor..la fel mi.a spus si mie dr ca la prima probl..ma va lua din nou..si asa este dar..acum am o situatie urata in casa..(pisica mea e pe moarte si sufar cumplit pt ca o am de 11 ani si mi.etare mila de ea) dar incerc sa ma intaresc pt k s.ar putea intr.o zi sa vina lucruri si mai grave..cred ca daca nu luptam si cu mintea..degeaba luam medicamente..spun din proprie experienta...

cmmihaela, nu, nu este vorba de niciun fel de plante!! eu nu iau plante scarboase sau mai stiu eu ce!! imi pare rau sa vad ca esti in starea asta asa urata...te inteleg perfect, stiu cu e..si cred ca toti de pe aici stim ce simti, din pacate. poate suna aiurea sa-ti spun asta (tu ai puterea de vindecare, restul te pot ajuta si ajutorul fiecaruia conteaza). iti spun ca suna aiurea pt ca si eu ma saturasem de vorbe si voiam o solutie...am invatat ca solutia miraculoasa nu exista!! pe mine ma mai apuca noaptea...nu stiu sa-ti spun de ce..dar noaptea ma apuca tot felul de simptome si incerc cu toata fiinta mea sa ma stapanesc...plus ca nu mai pot dormi cu prietenul meu in pat nici la ora actuala, dorm cu mama, este singura care ma poate linisti..deci stiu ce simti, este groaznic..dar incearca sa te linistesti..si incet, incet renunta la pastile...autosugestia face totul!! eu pana acum am umblat prin tot felul de medici, m-am controlat din cap pana in picioare...tooata lumea mi-a spus ca sunt sanatoasa tun, ca nu am nimic. a fost frustrant pentru mine si inca mai este...ma lupt si voi continua sa ma lupt cu cu mine..ca practic asta se intampla...este o lupta cu tine!! mie medicul psihiatru mi-a spus ca sunt intr-o depresie nasoala si mi-a dat o medicatie pe care corpul si mintea mea nu o suporta, asa ca am refuzat sa o iau!! lupta si tu...incearca orice crezi ca-ti face bine...masajul spre exemplu te relaxeaza. te rog nu mi-o lua in nume de rau sau chestii de genul "am auzit asta de prea multe ori" incearca orice, chiar orice iti face cat de cat bine!!

Fetelor, multumesc mult! Cand discut (virtual) cu voi, parca ma simt putin mai bine!
Maslinica, eu la partea de teorie stau f bine, cand sunt bine imi fac planuri pentru viitor, fac lucruri care imi placeau inainte (ma joc cu baietelul meu, il duc in diverse locuri, alerg in parc, ascult muzica la volum tare, citesc, etc), dar momentele astea bune sunt atat de rare, incat imi intuneca cu totul mintea, uit ce imi face placere, ce ma relaxeaza; ma gandesc doar in ce situatie de cacao ma aflu, imi imaginez numai scenarii negative. Parca serotonina se evapora cu totul din mine si imi intuneca mintea.

Mikimiha, animalele traiesc mai putin decat noi, oamenii. Stiu ce simti, eu sunt iubitoare de animale (2 caini si o pisica). Am inmormantat si noi un caine si a fost tragic pentru toti cei din casa, desi stiam ca se va ajunge la asta, avea cancer, iar intr-un final l-am eutanasiat sa il crutam de dureri, nici nu vreau sa imi mai amintesc schelalaitul lui de durere. Nu dispera, e o pierdere ce ne-o asumam in momentul in care decidem sa ne luam animale de companie! (vezi ce bine stau la teorie?) Nu e usor, dar trebuie sa treci peste!

Maslinica, imi pare rau sa aud ca ai atacuri de panica noaptea, imi imaginez ca e crunt! Nu stiu ce sa zic, o sa fie bine! Daca ai puterea sa incurajezi pe altii, este pe drumul bun!

Si, sa inchei intr-un ritm la fel de bun, azi m-am simtit bine (cred ca se vede si din atitudinea celor scrise mai sus), cred ca pana la urma asta va fi antidepresivul pentru mine. Ce va urma, o sa vedem.
Va pup, keep in touch!

fetelor si eu sufar de mult timp si vreau sa spun ca intrind pe acest forum am inceput sami dau seama ca nu trebui sami mai fie teama ma simt mai bine sufar de 10 ani de aceste stari si acum le am dar nu mau facut sami pierd mintile am luptat si voi lupta in continuare cred ca si singuratatea ma doborit eu sunt o fire foarte prietenoasa si imi doresc sa comunic ma simt bn cind vorbesc mai ales cind am acele stari fug repede la net si ascult muzica care ma face sami amintesc de vremurile bune adica abba si multe formatii care ma face sa ma gindesc ca a fost cindva si bine si trebuie sa fie bn fetelor care dintre voi isi doreste sa vb cu mine ma puteti cauta pe facebook VERONIKA ALYNA BADEA VA PWP FETELOR SURORI DE SUFERINTA SI ASTEPT NOUTATI DE LA VOI

buna fetelor.am revenit.spuneti_mi va rog daca aveti dureri de cap si voi asa ca si mine.de exemplu dimineata la 7 m-a trezit o durere in crestetu capului, dat putin mai la stanga, nu chiar pe mijloc, ca si cum as avea un cutit in cap.asta a fost doar cateva minute si am adormit iarasi, mi-a trecut.am mai avut de astea, dar nu in fiecare zi.ca de obicei citesc pe net ce boli au simptomele mele si gasesc ca tumoara la cap se manifesta asa, adica durerile de cap de trezesc din somn, etc...k si la mine.credeti-ma ca deja mi-e frica sa nu ma mai ia aceea durere de cap, k intru in panica.nu stiu ce sa ma fac...am crezut ca am scapat de aceste stari pe care le am de ani de zile, dar vad ca nu e asa.fiecare durere, fiecare simptom m-il studiez si cred ca am vreo boala grava.nu pot sa ma gandesc la alceva numai la asta.de parca nu erau de ajuns acele simptome, acuma durerea asta de cap.mi-e frica.daca am ceva la cap...voi patiti asa ceva?oare sa fie si acesta un simptom al anxietatii si starilor de panica?ajutati-ma va roggg

doinita in afatra de aceste dureri de cap te mai supara ceva ?
eu am avut tot tacimul dar am ramas cu una singura cea de care ma tem zilnic ma doare de mai mlte ori pe zi in piept si am o stare de oboseala nu obosesc vreau sa spun ma simt vlaguita fara chef de viata nu imi mai place nimic umerii ma dor ci ceafa care ramin cu ea intepenita spatele la fel si el ma supara dar trec peste inainte ma dure rau in piept transpiram si tremuram de dureri dar si de frica asa ca stai linistita si daca iti doresti sa vb nu ezita pwpici

offfff veronica.de suparat ma supara toate.aproape in fiecare zi am dureri, si de toate.pieptul, spatele, peste tot.cum zici si tu..cheful de viata mi l-am pierdut demult, nu ma mai bucura nimic, pt ca tot timpul ma gandesc ca am ceva boala grava si nu pot sa ies din aceasta stare.peste celelalte simptome am cam trecut, acum ma gandesc la asta cu capul.de ce in crestet?nu stiu daca este normala aceasta durere in anxietate si in stari de panica.sunt foarte trista, mie foarte frica

Doinitaa, se poate sa fie tot pe baza anxietatii dar cel mai bn e sa faci un CT si scapi si de incertitudinea asta..dar la tumori sau cheaguri pe creier ai alte simtome mult mai urate si e imposibil sa nu iti dai seama..poate fi si un curent..depinde unde lucrezi..daca stai cu geamuri deschise...pt siguranta fa un CT..dar eu sunt sigura ca nu ai.nimic..pupici..

da va multumesc fetelor dar deocamdata nu pot sa fac nimika.sunt in germania si deja am cheltuit o gramada de bani pe doctori pt ca nu am, asigurare.ba ma durea stomacu, ma ficatu, ba inima.toate au iesit bn.acum aceasta durere de cap care nu am mai avuto de vreo o luna, chiar ca am scris desprea ea pe forum.pana azi dimineata, ce ma durut vreo doua minute, trei dupa care am adormit.intruna ma gandesc la ea si la ce boli pot sa am.mie frica sa nu ma ia din nou durerea.
ps:nu lucrez de mult timp.stau doar acasa si sunt mai tot timpul singura pt ca prietenul lucreaza de dimineata pana noaptea tarziu...am mult timp de gandire negativa

draga mea sincer iti spun ca trebuie sa avem rabdare cu noi suntem sensibile si deaceea trecem prin ce tecem eu ma simt singura nu am prieteni cu care sa vb si asta imi doresc sunt comunicativa si cred ca asta ma facut sa sufar dar cel mai mult singuratatea acum am insomnii dupa cum vezi si chiar nu mie somn nam ce face.vreau sati spun ca nu am mers la psiholog dar cred ca am sa merg ce am descoperit cred ca ma ajuta fitoterapia cred ca o sa ma simt bn cu ceaiuri numi face rau dar o sa merg si la ps
tot ce vreau este sa comunic simt ca nu sunt inteleasa daca o sa vb mai multe am sati povestesc cosmarul vietii mele am trecut prin experiente dificile cautama pe facebook veronika alyna badea si vb pwp --

Doinitaa, toate starile pe care le ai sunt de la anxietate!! nu ai nimic, sunt sigura de asta. pentru linistea ta te poti duce sa faci un control la neurolog (eu am ajuns inclusiv acolo din cauza starilor mele de anxietate) problema noastra este alta...ca ne controlam, vedem ca nu avem nimic, dupa care inventam altele si altele si altele...din pacate.

Cmmihaela, stiu, stiu ce-mi spui despre partea de teorie...da, stau bine cand ma simt bine...eu ziua sunt ok..noapte incep toate, de aici sunt si foarte obosita pentru ca nu ma pot odihni cum trebuie! draga mea, incearca sa faci un exercitiu cu tine..sa vezi ce-ti place si ce nu..scrie pe o foaie de hartie tot ceea ce ai vrea sa realizezi pe termen scurt dar si pe termen lung si incearca sa le pui si in practica. iesi in oras cu prietenii..povesteste tuturor ceea ce simti, daca iti sunt cu adevarat prieteni te vor ajuta!!

BVeronica, incearca sa faci consiliere psihologica..eu cred ca o sa te ajute mult!!

va pup fetelor...sa ne auzim cu bine!!

fetelor, dimineata am fost buna la sfaturi...acum ma simt rau..iar ma inteapa in partea stanga :(( Doamne, Dumnezeule o sa scap candva!!!

dragele mele, eu in ultimul timp am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine!! mai am unele impresii cum ca ma doare in partea stanga, dar incerc sa trec peste si sa-mi vad de viata mea ca si pana acum. cert este ca nu am mai facut atac de panica (Slava Domnului). Sper ca si din partea voastra sa aud ca sunteti mai bine si ca ati renuntat la orice fel de medicatie pentru aceasta tulburare. va pup

Dupa o lunga absenta iata ca am venit sa mai citesc in mare posturile.

Dupa ce mi-am aruncat putin ochii pe alte threaduri am ramas socat sa vad anunturi mascate de genul terapie la telefon etc ca sa va jupoaie de bani escrocii. Sper sa nu dati crezare la asemenea sarlatani.

O sa mai intru pe seara cu sfaturi pentru cei de aici. O zi buna va doresc !

Chiar imi pare rau ca timpul nu imi permite sa scriu mai des aici insa o sa incerc in putinul meu timp sa mai vin cu sfaturi pentru voi.

Ce vreau eu sa retineti este ca anxietatea/depresia se trateaza si este destul de usor intr-un timp relativ scurt. Eram in stadiul in care probabil sunt unii dintre voi acum, traiam efectiv un cosmar, viata mea era data peste cap total, nu credeam nici macar 1% ca o sa mai imi revin vreodata si iata ca de 2 ani sunt alta persoana, alt om cu o alta viata asa cum e ea cu bune si rele insa fara panica si anxietate... poate nu o sa ma credeti insa uneori cand imi mai aduc aminte de asta chiar mi-as dori sa am un atac de panica sa experimentez ce simteam atunci insa e in zadar. Pentru mine unul, anxietatea o consider un proces de calire prin care am trecut si care ma intarit enorm.

Nu mai ascultati ce comenteaza altii ca nu se vindeca ori ca se vindeca doar temporar pe perioade scurte, fara sa jignesc pe nimeni (sper) aia care zic asta sunt niste pierzanti si lasi.

Depinde doar de voi ce cale alegeti, sa mergi la razboi cu lasii sau cu invingatorii, decizia ii apartine fiecaruia in parte. Nu fac reclama la nimic, nu vreau nimic de la nimeni, multumirea mea este sa vad oamenii cum evolueaza si scapa de anxietate.

Tin legatura cu unii care erau pe aici activi si care nu mai au nevoie de alte pareri pentru ca sunt alti oameni, am stat ore, zile, luni in sir si mi-am analizat fiecare gand, fiecare senzatie pentru a face o harta a anxietatii si consider ca am infrant acest obstacol cu propriile ei arme.

Sanatate multa tuturor !

PS: Pentru mai multe sfaturi putem sa vorbim pe m.ess la acelasi id ca cel de aici.