Foametea și bolile au determinat apariția toleranței la lactoză în Europa

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Bristol și de la Colegiul Universitar din Londra arată că oamenii preistorici obișnuiau să consume lapte cu mult timp înainte să apară trăsătura genetică umană de digerare a lactozei.
Conform oamenilor de știință, anterior s-a presupus că oamenii au început să consume lactate nefermentate în urma apariției toleranței la lactoză, însă noi descoperiri sugerează faptul că foametea și expunerea la diverse boli infecțioase pot reprezenta cheia evoluției capacității noastre de a consuma lapte.

Autorii explică faptul că aproximativ două treimi din oamenii din zilele noastre și aproape toți adulții ce au trăit acum 5.000 de ani au prezentat intoleranță la lactoză în urma consumului unei cantități excesive de lapte, cauzată de lipsa capacității de digerare a acestui glucid la nivel intestinal. Mai exact, prin pătrunderea lactozei în intestinul gros, apar crampe, diaree și flatulență, simptome ce se întrunesc clinic sub denumirea de intoleranță la lactoză. George Davey Smith, profesor și directorul Departamentului de Epidemiologie din cadrul universității englezești, afirmă că marea majoritate a bebelușilor pot produce lactază, enzima responsabilă de digerarea lactozei în intestinul subțire, însă activitatea acesteia scade marcat în decursul perioadei dintre înțărcare și adolescență.

Cu toate acestea, trăsătura genetică ce permite oamenilor să consume în continuare lactate fără să prezinte efecte adverse, cunoscută sub numele de toleranță la lactoză, a evoluat în ultimii 10.000 de ani marcat, răspândindu-se în special la populațiile din Europa, Asia și Africa ce consumă lapte în mod frecvent. În plus, prin intermediul cartografierii tiparelor de consum al laptelui din ultimii 9.000 de ani, oamenii de știință au reușit să demonstreze că trăsătura genetică nu a fost comună până în secolul X î. Hr. , adică la aproape 4.000 de ani după ce aceasta a fost detectată pentru prima oară. Mark Thomas, profesor de genetică evolutivă și co-autor al studiului, adaugă și faptul că în cadrul studiului s-a descoperit că toleranța la lactoză a apărut prin mecanisme de selecție naturală de o intensitate greu de explicat.

Autorii au evidențiat și faptul că, la introducerea unor date referitoare la perioadele de foamete și de expunere la epidemii de boli infecțioase, apariția toleranței la lactoză s-a suprapus majoritar peste aceste perioade, sugerând că acestea au fost factorii declanșatori ai acestei trăsături genetice.

sursa: Science Daily
foto: University of Bristol News