Copilul nu se trezește

Somnul este esențial pentru sănătatea și dezvoltarea copilului, impactul său asupra creșterii, funcționării cognitive și a stării generale de bine fiind unul semnificativ. Din acest motiv, abordarea problemelor legate de somnul copiilor necesită o înțelegere profundă a cauzelor posibile și adoptarea unei strategii adaptate situației particulare. Dificultatea de trezire a copilului constituie una dintre situațiile atipice cu care se confruntă părinții, care poate provoca îngrijorări, în unele cazuri fiind asociată cu probleme de sănătate. (1, 2, 3)

Copilul nu se trezește: cauze comune

Dificultățile întâmpinate în încercarea de trezire a copilului pot genera îngrijorare în rândul părinților, deoarece afectează fluxul rutinei zilnice și pot fi un indicator al unor posibile probleme în ceea ce privește obiceiurile de somn sau starea de sănătate a copilului. Din acest motiv, înțelegerea cauzelor care stau la baza dificultăților de trezire devine esențială pentru a dezvolta soluții adaptate și a asigura un mediu de somn sănătos și odihnitor pentru copil.

Rutina de somn neregulată și condițiile inadecvate de somn

Copiii au nevoie de o rutină stabilă pentru a-și regla ciclul de somn. O abatere constantă de la programul regulat de somn poate perturba ceasul biologic al copilului și poate afecta negativ calitatea somnului, contribuind la apariția dificultăților în trezire. Mediul de somn, de asemenea, este esențial pentru obținerea unui somn de calitate. Lumina excesivă, zgomotul sau disconfortul în cameră pot perturba, de asemenea, somnul copilului. Adoptarea unui program de somn regulat, cu ore constante de culcare și trezire, poate contribui la reglarea ceasului biologic al copilului și în general la dispariția problemelor de trezire. (2, 3, 4, 10)

Probleme medicale

Apneea de somn, tulburările neurologice, insomnia sau somnambulismul sunt câteva dintre condițiile medicale care pot face trezirea copilului dificilă, chiar și atunci când acesta este strigat de către părinte. În cazul în care există probleme de sănătate identificate, tratamentul medical specific poate fi recomandat de către specialist.

Apneea de somn

Apneea de somn este o afecțiune caracterizată prin întreruperea temporară a respirației în timpul somnului. Apneea de somn, frecventă în special în rândul adulților, poate afecta calitatea somnului și poate duce la oboseală persistentă în timpul zilei. Neglijarea apneei poate avea consecințe negative grave pe termen lung asupra sănătății generale. Tratamentul pentru apneea de somn la copii vizează atenuarea sau eliminarea episoadelor de oprire a respirației în timpul somnului și poate presupune:

• controlul greutății corporale (în cazul copiilor cu supraponderabilitate, pierderea în greutate poate reduce severitatea apneei de somn);
• utilizarea unui dispozitiv CPAP (adesea recomandate pentru a menține deschise căile respiratorii ale copilului, pentru a asigura o presiune constantă a aerului în timpul somnului);
• amigdalectomie sau adenoidectomie (în cazul în care amigdalele sau adenoida contribuie la obstrucția căilor respiratorii, îndepărtarea lor poate fi o opțiune). (4, 6, 7)

Tulburări neurologice

Anumite condiții neurologice, precum epilepsia, tulburările de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) sau sindromul Tourette, pot influența somnul copiilor. În cazul în care copilul prezintă alte simptome, precum insomnie persistentă, treziri nocturne frecvente sau oboseală excesivă în timpul zilei, este esențial să se solicite o evaluare medicală, pentru a identifica și gestiona corespunzător o eventuală condiție neurologică. Tratamentul pentru tulburările neurologice care duc la apariția problemelor la trezire implică, în primul rând, o evaluare detaliată a naturii și gravității afecțiunii neurologice în cauză. În funcție de diagnosticul specific, intervențiile pot varia semnificativ.

În anumite tulburări neurologice, medicamentele pot fi recomandate pentru a gestiona simptomele și a îmbunătăți calitatea somnului. Exemple includ anticonvulsivantele pentru epilepsie sau medicamente specifice pentru ADHD. În plus, pentru tulburări de hiperactivitate cu deficit de atenție, terapia comportamentală poate fi benefică. (1, 4, 5, 8)

Tulburările de somn

Insomniile, somnambulismul sau teroarea nocturnă sunt câteva dintre cele mai comune tulburări de somn care pot afecta copiii. În general, niciuna dintre condiții nu determină copilul să nu se trezească, însă tulburările de somn predispun la stres și anxietate, care pot, pe termen lung, să cauzeze probleme la trezire.

Insomnia este o afecțiune caracterizată prin dificultatea de a adormi sau de a menține somnul, determinată în general de stres, anxietate sau de factori precum obiceiurile de somn neregulate. Somnambulismul, pe de altă parte, este o tulburare de somn caracterizată prin activitate motorie complexă desfășurată în timpul somnului profund. Copiii afectați de somnambulism pot merge, vorbi, chiar să efectueze sarcini complexe, fără a-și aminti ulterior aceste acțiuni. Somnambulismul în copilărie este adesea o fază temporară, iar trezirea copilului somnambul în timpul unei faze de manifestare a condiției este posibilă. (8, 9, 12, 13)

Stresul și anxietatea

Stresul și anxietatea pot perturba ritmul natural al somnului, conducând la dificultăți în adormire și treziri nocturne frecvente. Copiii pot experimenta coșmaruri sau Insomnii, aspecte care pot influența în mod semnificativ calitatea somnului. Copiii mici pot experimenta anxietatea în diverse situații, de la divorțul părinților până la diverse schimbări semnificative, precum mutarea dintr-un oraș în altul sau începerea școlii. (4, 11)

Cum puteți interveni?

În situația în care vă întrebați ce puteți face dacă copilul nu se trezește, este important, înainte de orice, să puteți stabili cauza pentru care întâmpinați dificultăți în trezirea copilului. Primul pas pe care îl puteți face este să analizați rutina de somn a copilului și mediul său de dormit.

Analiza rutinei de somn presupune să verificați dacă copilul are un program de somn regulat. În cazul în care programul nu este unul regulat, adoptarea unui orar constant de culcare și trezire poate ajuta la stabilizarea ritmului său biologic și la dispariția problemelor la trezire. Examinarea activităților din orele premergătoare somnului, cum ar fi utilizarea dispozitivelor electronice, poate oferi indicii suplimentare despre impactul dispozitivelor de acest fel asupra calității somnului.

Evaluarea mediului de dormit presupune să acordați atenție detaliilor care pot influența calitatea somnului copilului, precum intensitatea luminii, calitatea saltelei de pe pat sau nivelul de zgomot. De exemplu, dacă mediul exterior este unul zgomotos, copilul poate avea dificultăți în a adormi, care ulterior se vor reflecta la trezire. În astfel de cazuri, puteți lua în considerare utilizarea soluțiilor de izolare fonică. În schimb, dacă nivelul de lumină care provine din mediul extern este unul ridicat, draperiile opace sau jaluzelele pot reprezenta o soluție, deoarece pot contribui la blocarea luminii exterioare.

În situația în care atât condițiile de somn, cât și rutina de somn sunt deja evaluate și ajustate, dar copilul continuă să întâmpine dificultăți în trezire, este important să se evalueze aspecte specifice care ar putea contribui la persistența problemei. Factori precum starea de sănătate mentală și emoțională a copilului, relațiile sociale, precum și orice evenimente semnificative din viața sa recentă pot determină copilul să se trezească cu dificultate sau să nu se trezească. (1, 4, 6, 14, 15)

Când este necesară intervenția medicală?

Evaluarea și eventual intervenția medicală sunt necesare în cazurile în care dificultățile de trezire ale copilului persistă sau devin severe și afectează în mod semnificativ calitatea vieții sale și bunăstarea generală. Următoarele situații fac necesară consultarea unui medic:

• persistența problemei (dacă dificultățile de trezire persistă în ciuda eforturilor de ajustare a rutinei de somn, a condițiilor de mediu și a altor intervenții la domiciliu);
• apariția unor simptome adiționale grave (dacă copilul prezintă și alte simptome, precum oboseală excesivă în timpul zilei, dificultăți în concentrare, iritabilitate sau orice alt comportament neobișnuit);
• dificultățile de trezire au un impact semnificativ asupra funcționării generale a copilului, inclusiv asupra performanței școlare, relațiilor sociale și activităților zilnice.

De asemenea, se impune efectuarea unui control medical dacă există suspiciuni de probleme de sănătate, cum ar fi apneea de somn, tulburări neurologice sau orice altă condiție medicală care ar putea influența somnul copilului. (1, 6, 15)