De ce unii oameni au nevoie de suplimente și alții nu? O analiză științifică

Un review publicat în The New England Journal of Medicine analizează necesitățile organismului în ceea ce privește micronutrienții, evidențiind atât deficiențele frecvente, cât și modurile prin care acestea pot fi tratate. Studiul, realizat de Lindsay H. Allen, Ph.D., de la Universitatea California, Davis, subliniază că suplimentele ar trebui utilizate cu precauție, fiind necesare mai ales în grupurile cu risc crescut.
Deși deficiențele acute de micronutrienți sunt bine documentate, rolul suplimentării în prevenirea bolilor cronice este limitat și uneori inconcludent. Totuși, unele studii sugerează beneficii în anumite situații, cum ar fi reducerea mortalității prin cancer prin administrarea de vitamina D.

Ce sunt micronutrienții și de ce sunt esențiali?

Micronutrienții sunt elemente esențiale necesare în cantități mici pentru funcționarea optimă a organismului. Aceștia includ minerale și vitamine solubile în apă sau grăsimi, dar nu includ macrominerale precum sodiul sau calciul.

Lipsa micronutrienților poate afecta expresia genelor, sinteza proteinelor și metabolismul, generând probleme grave de sănătate. Câteva exemple clasice de deficiențe includ:

• Anemia – deficit de fier sau vitamina B12
• Orbirea nocturnă – deficit de vitamina A
• Rahitismul – lipsa vitaminei D
• Scorbutul – deficit de vitamina C

Descoperirea vitaminelor a fost un proces îndelungat, început în anii 1900, iar recunoașterea efectelor deficiențelor ușoare fără simptome clinice clare a avut loc abia în anii 1980. Cercetările recente din țările cu venituri mici și medii au subliniat importanța monitorizării nivelului de micronutrienți, iar multe state au implementat programe naționale pentru combaterea deficiențelor.

Cum se evaluează statusul micronutrienților?

Organizații precum European Food Safety Authority stabilesc valori de referință pentru consumul zilnic de micronutrienți:

• Estimated Average Requirement (EAR) – necesarul zilnic mediu pentru un grup de persoane
• Recommended Dietary Allowance (RDA) – cantitatea necesară pentru a acoperi 97,5% din necesarul unei populații
• Tolerable Upper Intake Level (UL) – cantitatea maximă consumabilă fără riscuri pentru sănătate

Evaluarea deficiențelor poate implica analiza dietei și biomarkeri biochimici, însă măsurătorile pot fi influențate de absorbția scăzută, inflamație sau boli cronice. De exemplu:

• Vitamina A – evaluată prin serum retinol
• Vitamina D – măsurată prin serum 25(OH)D
• Fierul – analizat prin serum ferritin
• Zincul – determinat prin plasma zinc

În plus, studiile asupra consumului alimentar folosesc jurnale alimentare și interviuri de 24 de ore, însă acestea nu reflectă întotdeauna nivelurile reale de micronutrienți, din cauza diferențelor de absorbție sau prezenței inflamației.

Care este situația în țările dezvoltate?

În țările cu venituri ridicate, cum ar fi Statele Unite, accesul la alimente îmbogățite și suplimente este larg răspândit. Multivitaminele și suplimentele minerale sunt cele mai utilizate, iar consumatorii acestora au, în general, diete mai sănătoase decât non-utilizatorii.

Suplimentele utilizate frecvent includ:

• Vitaminele C, D și E
• Calciu și omega-3
• Acid folic

Acestea sunt recomandate pentru prevenirea afecțiunilor oculare legate de vârstă, malformațiilor congenitale, bolilor cardiovasculare și osteoporozei. Cu toate acestea, cercetările arată că antioxidanții precum vitaminele C și E nu reduc riscurile bolilor cronice, iar dozele mari pot avea efecte adverse, cum ar fi:

• Creșterea riscului de cancer de prostată
• Infecții respiratorii mai frecvente
• Mortalitate crescută asociată cu vitamina E
• Fragilitate osoasă crescută la administrarea excesivă de vitamina A

Deși deficiențele severe sunt rare în țările dezvoltate, anumite grupuri rămân vulnerabile:

• Persoanele în vârstă – risc de deficit de vitamina D, B6 și colină
• Femeile însărcinate – necesită fier și acid folic
• Veganii – risc de deficit de B12, fier și zinc

Vitamina D este una dintre cele mai comune deficiențe, mai ales în rândul persoanelor cu pielea mai închisă la culoare și al femeilor. În plus, femeile însărcinate și cele care alăptează necesită suplimente de fier și calciu pentru a susține dezvoltarea fătului.

Micronutrienții în țările cu venituri mici și medii

În anii 1980, deficiențele de vitamina A, fier și iod au devenit o prioritate globală, după ce s-a descoperit că suplimentarea cu vitamina A reduce mortalitatea copiilor preșcolari cu 34%. De atunci, mai multe programe internaționale au fost implementate pentru combaterea deficiențelor:

• Îmbogățirea alimentelor – Astăzi, 94 de țări au legi care cer îmbogățirea cerealelor precum orezul, porumbul și grâul.
• Educația nutrițională și biofortificarea culturilor – Promovarea alimentației echilibrate și utilizarea plantelor modificate genetic pentru a conține mai mulți nutrienți.
• Suplimentarea țintită – Suplimentele sunt oferite frecvent copiilor mici și femeilor însărcinate, fiind mai ușor de distribuit prin sistemele de sănătate.

Studiile sugerează că suplimentele cu mai mulți micronutrienți sunt mai eficiente decât cele cu un singur nutrient. Deși Organizația Mondială a Sănătății recomandă aceste suplimente în timpul sarcinii, aplicarea lor la scară largă este încă în faza de cercetare.

Concluzii

Deficiențele de micronutrienți rămân o problemă majoră de sănătate publică, mai ales în țările cu venituri mici și medii. În țările dezvoltate, aceste deficiențe sunt mai puțin frecvente, dar anumite grupuri rămân vulnerabile.

Progresele în genomică, proteomică și metabolomică ajută la identificarea biomarkerilor avansați, cum ar fi GSTO1 pentru zinc sau plasmalogeni pentru vitamina B12, oferind o perspectivă mai clară asupra deficiențelor subclinice.

Pe măsură ce cercetările avansează, vom putea personaliza strategiile de suplimentare, optimizând tratamentele pentru cei care au cu adevărat nevoie de suplimente.