Creșterea speranței de viață a omului a încetinit în Europa în ultimii ani

În ultimele decenii, speranța de viață în Europa a crescut constant, însă acest progres a încetinit după 2011, iar în timpul pandemiei COVID-19 (2019-2021), în multe țări s-a înregistrat chiar o scădere. Studiul publicat în The Lancet Public Health analizează factorii care au influențat modificările speranței de viață în diferite țări europene, punând accent pe principalele cauze de deces și factorii de risc asociați.
Îmbunătățirile în speranța de viață din perioada 1990-2011 au fost determinate în principal de reducerea deceselor cauzate de bolile cardiovasculare și neoplasme. Între 2011 și 2019, acest progres a încetinit, iar în perioada 2019-2021, pandemia COVID-19 a dus la scăderi semnificative ale speranței de viață în majoritatea țărilor analizate. Expunerea la factori de risc majori, precum hipertensiunea arterială, obezitatea, fumatul și alimentația nesănătoasă, a avut un impact considerabil asupra acestor tendințe.

Analiza s-a bazat pe datele din Global Burden of Disease Study 2021, acoperind 16 țări din Spațiul Economic European (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia) și cele patru națiuni ale Regatului Unit (Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord). Studiul a comparat schimbările speranței de viață și factorii de risc în trei perioade distincte: 1990-2011, 2011-2019 și 2019-2021.

Rezultate

Încetinirea progresului în speranța de viață

• Între 1990 și 2011, speranța de viață a crescut în medie cu 0,23 ani/an.
• Între 2011 și 2019, rata de creștere a scăzut la 0,15 ani/an.
• În perioada 2019-2021, s-a înregistrat o scădere medie de -0,18 ani/an în toate țările, cu excepția Irlandei, Islandei, Suediei, Norvegiei și Danemarcei, care au menținut un trend pozitiv, iar Belgia a avut o stagnare.

Principalele cauze de deces

• 1990-2011: Reducerea deceselor din boli cardiovasculare și neoplasme a condus la îmbunătățirea speranței de viață.
• 2011-2019: Încetinirea progresului a fost atribuită reducerii mai lente a mortalității cardiovasculare și oncologice.
• 2019-2021: Pandemia COVID-19 a determinat o creștere a deceselor prin infecții respiratorii, fiind principala cauză a scăderii speranței de viață.

Expunerea la factorii de risc

• Creștere continuă: Indicele de masă corporală (IMC) ridicat și alimentația nesănătoasă au crescut în toate țările din 1990 până în 2021.
• Scădere: Expunerea la fumul de tutun a scăzut în toate țările analizate.
• Tendințe variabile: Hipertensiunea arterială și nivelurile ridicate ale colesterolului LDL au avut o reducere până în 2011, însă această îmbunătățire s-a încetinit sau chiar a stagnat după această dată.

Diferențe între țări

• Țările care au menținut îmbunătățiri constante după 2011 (Norvegia, Islanda, Suedia, Danemarca și Belgia) au reușit să reducă mai eficient mortalitatea cardiovasculară și oncologică.
• Țările cu încetinire marcată a progresului (Anglia, Scoția, Țara Galilor, Irlanda de Nord, Grecia și Italia) au fost cele mai afectate de scăderea speranței de viață în timpul pandemiei.

Concluzii

Studiul arată că încetinirea creșterii speranței de viață după 2011 a fost determinată de o reducere mai lentă a mortalității cardiovasculare și oncologice, influențată de factori precum obezitatea, hipertensiunea, alimentația nesănătoasă și inactivitatea fizică. Țările care au implementat politici de sănătate publică eficiente pentru reducerea acestor factori au avut o rezistență mai bună la pandemia COVID-19 și au menținut un trend pozitiv al speranței de viață.

Aceste rezultate sugerează că guvernele ar trebui să adopte politici mai stricte pentru reducerea riscurilor asociate bolilor cardiovasculare și neoplazice, incluzând măsuri pentru combaterea obezității, promovarea activității fizice și îmbunătățirea accesului la servicii medicale preventive. Implementarea unor strategii integrate pe termen lung este esențială pentru prevenirea unei stagnări suplimentare a speranței de viață și consolidarea rezilienței populației în fața crizelor viitoare.