Consumul de somon, limitat pe coasta Pacificului în perioada preistorică, în ciuda dovezilor existente anterior

Antropologii susțin că o dietă bogată în proteine ​​ar fi nedurabilă și documentează numeroasele soluții dietetice pe care oamenii preistorici de pe coasta Pacificului din America de Nord le-au folosit probabil pentru a evita o afecțiune toxică și potențial fatală cauzată de consumul de prea multe proteine ​​slabe.
Într-o nouă lucrare condusă de antropologul Shannon Tushingham de la Universitatea de Stat din Washington, sunt documentate numeroasele soluții dietetice ale oameni din perioada preistorică de pe coasta Pacificului din America de Nord, probabil folosite pentru a evita „foamea somonului”, o afecțiune toxică și potențial fatală provocată de consumul de prea multe proteine ​​slabe. „Somonul a fost o resursă critică de mii de ani în toată zona Pacificului, dar au existat o mulțime de alte alimente importante”, a spus Tushingham, autorul principal al lucrării publicate în American Journal of Physical Anthropology.

Unii arheologi au susținut de ani de zile că oamenii din nord-vestul preistoric au consumat somon din abundență, o teorie bazată în principal pe cantitatea de os de somon găsită în siturile arheologice. Tushingham și co-autorii lucrării actuale susțin că o astfel de dietă intensivă în proteine ​​ar fi nesustenabilă. Aceștia indică studii nutriționale și o bază de date globală a dietelor de vânători-culegători, care indică faptul că oamenii au o dietă cu limite de proteine ​​slabe de aproximativ 35%. Deși poate varia în funcție de individ, depășirea acestui plafon poate fi fizic debilitantă în câteva zile și fatală în câteva săptămâni. Primii exploratori din vestul SUA care trăiau cu vânat sălbatic slab au descoperit această problemă într-un mod dificil și au numit-o otrăvire cu proteine.

Cercetătorii indică dovezi că oamenii compensează proteinele de somon stocate cu ghinde, culturi de rădăcini, cum ar fi camas, precum, mamifere marine cu un conținut ridicat de grăsimi, cum ar fi focile și morsa și mai mulți pești cu greutate mare, cum ar fi eulachon. Analiza actuală are implicații pentru studiul nutriției umane istorice. Dacă argumentul cercetătorilor este corect, este puțin probabil ca orice societate umană să fie pe deplin condusă doar de căutarea proteinelor, deoarece dietele lor trebuiau să fie mai complexe.

sursa: Science Daily