Codul nostru genetic ne pot afecta toleranța la nutrienți

Carbohidrații, proteinele și grăsimile reprezintă macronutrienții esențiali pentru dezvoltarea și supraviețuirea oricărui organism uman. Însă, cu toate că există numeroase diete care promit rezultate surprinzătoare și sănătoase strict prin aportul caloric și prin macronutrienții consumați, două persoane pot experimenta efectul anumitor alimente în moduri complet diferite.
Pentru a investiga diferențele în toleranța alimentară din cadrul aceleași specii, cercetători proveniți din Australia, Finlanda și Danemarca au format o echipă de colaborare internațională, publicând recent rezultatele studiului lor în jurnalul Nature Communications.

În cadrul acestui experiment, oamenii de știință au formulat ipoteza influenței materialului genetic asupra procesării nutrienților la nivelul tubului digestiv. Astfel, aceștia au selectat un set de informații genetice de la aproximativ 200 de tulpini de muște înrudite (specia Drosophila melanogaster). Ulterior, muștele respective au fost hrănite pe baza a șase diete diferite. Diferența dintre ele a fost nutrientul aflat în cantitatea cea mai mare în alimente: o dietă era majoritar alcătuită fie din proteine, fie din zahăr sau amidon, ulei de cocos, untură, iar a șasea a presupus o combinație dintre zahăr și untură.

Pentru a putea identifica legătura dintre alimentele consumate și materialul genetic, cercetătorii au avut la îndemână și întregul cod genetic al fiecărei tulpini utilizate în studiu, cu absolut fiecare genă și mutație existente. Rezultatele studiului s-au dovedit a fi uimitoare: mici diferențe genetice între tipurile de muște au afectat semnificativ capacitatea insectelor de a folosi energia diferiților nutrienți consumați.

Essi Havula, cercetător doctorand la Universitatea din Helsinki și autorul principal al studiului, a afirmat: „În mod neașteptat, am descoperit că tulpinile de muște prezintă diferențe considerabile, de exemplu, în capacitatea lor de a supraviețui cu o dietă bogată în zahăr. Ceea ce face acest lucru deosebit de surprinzător este faptul că hrana consumată în natură de muștele de tipul acesta, care se hrănesc cu fructe, conține cantități foarte mari de zaharuri. Genele care reglează metabolismul au fost bine conservate în evoluția vieții pe Pământ, motiv pentru care putem învăța multe despre metabolismul uman prin studiile efectuate pe muște.”

Însă efortul cercetătorilor nu a luat sfârșit odată cu identificarea acestor diferențe, ci aceștia au dorit să găsească exact secvențele de cod genetic care pot să influențeze metabolismul uman. Astfel, s-a descoperit o serie de gene care au un rol esențial pentru toleranța muștelor la zahăr, gene care se găsesc și la oameni. Se consideră că aceste secvențe de ADN ar putea juca un rol semnificativ în apariția obezității și a diabetului zaharat de tip 2.

Autorul studiului a adăugat: „Studiile cu muște vor permite realizarea în viitor a unor studii funcționale rapide și rentabile pentru a investiga mai ușor genele umane în profunzime. Printre altele, am demonstrat faptul că gena TLX, investigată în alte studii anterioare din perspectiva funcției și dezvoltării sistemului nervos, este necesară și pentru funcția normală de metabolizare a zahărului la muște. De asemenea, s-ar părea că zahărul alimentar cauzează stres celulelor.”

Efortul cercetătorilor susține importanța tot mai mare a nutrigenomicii, o ramură științifică care analizează interacțiunile dintre genomul uman si alimentele consumate. „Cunoștințele bazate pe cercetare arată din ce în ce mai mult modul în care răspunsurile metabolice la diete diferă între populațiile de animale și indivizi. Recomandările dietetice tradiționale nu sunt neapărat potrivite pentru toată lumea, ceea ce explică lipsa continuă de consens cu privire la o anumită dietă sănătoasă. Sperăm că, în viitor, diabetul zaharat de tip 2 și multe alte boli metabolice vor fi tratate cu o planificare nutrițională bazată pe cunoașterea genomului individual. Acest lucru ar fi considerabil mai puțin costisitor decât terapiile medicamentoase, având și mai multe efecte benefice pentru fiecare individ.”

sursa: Science Daily