Ciclul dependențelor și terapia lor
Autor: Schiffer Ingrid, psihoterapeut
„Într-o lume a interdependenţelor, libertatea constă în alegerea dependenţelor.“ (prof. univ. dr. Ion Dafinoiu)
Pe parcursul vieții, mulți dintre noi dezvoltă una sau mai multe dependențe cu efecte nocive pe termen mediu și lung: dependența de tutun, alcool, droguri și alte substanțe psihoactive, jocuri de noroc, mâncare, muncă, dependența de relații nesănătoase, de calculator etc.
Majoritatea clienților care ajung în cabinetul de psihoterapie pentru a solicita ajutor în tratarea dependenței vin fie în etapa de precontemplare, fie în cea de contemplare.
Etapa de precontemplare este o etapă de negare sau minimalizare a problemei, când persoana fie neagă existența ei (“Nu am nici o problemă“), fie are încă iluzia de a fi în controlul situației (“Pot renunța oricând, doar că nu îmi doresc asta acum”). Aceste persoane nu sunt motivate pentru schimbare și nu solicită ajutor din proprie inițiativă, ci vin la insistențele familiei și ale anturajului.
În etapa de contemplare, clienții consideră că au o problemă, dar sunt ambivalenți motivațional. O parte din ei spune “da” schimbării, cealaltă se opune.
Principala intervenție la începutul terapiei constă deci în:
- construirea motivației pentru schimbare
- consolidarea angajamentului pentru schimbare.
Sarcina terapeutului este să încline balanța în favoarea schimbării, lăsând clientul să-si exploreze ambivalenţa, să înțeleagă contextul, funcția și mecanismele de întărire ale comportamentului adictiv. Trecerea de la motivația extrinsecă la motivația intrinsecă și scăderea rezistenței clientului sunt un bun indiciu al succesului în terapie.
În continuare, treptat, pas cu pas, clientul este pregătit pentru trecerea de la stadiul de contemplare la stadiul de acțiune.
Pregătirea pentru acţiune presupune consolidarea sentimentului de eficiență personală, apoi stabilirea scopurilor și construirea unui plan de schimbare. Odată ce planul a fost bine definit, urmează implementrea lui. Ultima etapă a terapiei este cea de menţinere şi prevenire a recăderilor, în care se consolidează noul comportament.
Mulți clienți care solicită ajutorul unui specialist au încercat deja să se vindece singuri, prin puterea voinței, și au constatat, mai devreme sau mai târziu, că dependența este mai puternică decât voința proprie. Voința nu este de ajuns, deoarece dependența implică mulți alți factori care construiesc cercul vicios al problemei. Iată cum arată CICLUL DEPENDENȚEI:
respect de sine scăzut / suferință → vulnerabilitate și disponibilitate pentru adicție → comportament adictiv → euforie sau anestezie cu efect limitat în timp (faza de negare) → sentimente de rușine, vinovăție, frustrare → pierderi (în relații, profesionale, financiare) → frustrări și mai mari, suferință crescută, respect de sine și mai scăzut → întărirea comportamentului adictiv.
În procesul terapeutic intervenim în fiecare din aceste etape ale dependenței pentru a întrerupe cercul vicios care favorizează și întreține problema.
Este important de știut că transformarea nu este un proces brusc și liniar ci unul care cere timp și care suferă oscilații. Întotdeauna vor exista suișuri și coborâșuri. Dar pe măsură ce clientul se disciplinează și progresează în terapie, oscilațiile devin tot mai mici și rezultatele devin tot mai vizibile și mai satisfăcătoare, până la atingerea obiectivului final, dar mai ales menținerea lui.
Pe parcursul vieții, mulți dintre noi dezvoltă una sau mai multe dependențe cu efecte nocive pe termen mediu și lung: dependența de tutun, alcool, droguri și alte substanțe psihoactive, jocuri de noroc, mâncare, muncă, dependența de relații nesănătoase, de calculator etc.
Majoritatea clienților care ajung în cabinetul de psihoterapie pentru a solicita ajutor în tratarea dependenței vin fie în etapa de precontemplare, fie în cea de contemplare.
Etapa de precontemplare este o etapă de negare sau minimalizare a problemei, când persoana fie neagă existența ei (“Nu am nici o problemă“), fie are încă iluzia de a fi în controlul situației (“Pot renunța oricând, doar că nu îmi doresc asta acum”). Aceste persoane nu sunt motivate pentru schimbare și nu solicită ajutor din proprie inițiativă, ci vin la insistențele familiei și ale anturajului.
În etapa de contemplare, clienții consideră că au o problemă, dar sunt ambivalenți motivațional. O parte din ei spune “da” schimbării, cealaltă se opune.
Principala intervenție la începutul terapiei constă deci în:
- construirea motivației pentru schimbare
- consolidarea angajamentului pentru schimbare.
Sarcina terapeutului este să încline balanța în favoarea schimbării, lăsând clientul să-si exploreze ambivalenţa, să înțeleagă contextul, funcția și mecanismele de întărire ale comportamentului adictiv. Trecerea de la motivația extrinsecă la motivația intrinsecă și scăderea rezistenței clientului sunt un bun indiciu al succesului în terapie.
În continuare, treptat, pas cu pas, clientul este pregătit pentru trecerea de la stadiul de contemplare la stadiul de acțiune.
Pregătirea pentru acţiune presupune consolidarea sentimentului de eficiență personală, apoi stabilirea scopurilor și construirea unui plan de schimbare. Odată ce planul a fost bine definit, urmează implementrea lui. Ultima etapă a terapiei este cea de menţinere şi prevenire a recăderilor, în care se consolidează noul comportament.
Mulți clienți care solicită ajutorul unui specialist au încercat deja să se vindece singuri, prin puterea voinței, și au constatat, mai devreme sau mai târziu, că dependența este mai puternică decât voința proprie. Voința nu este de ajuns, deoarece dependența implică mulți alți factori care construiesc cercul vicios al problemei. Iată cum arată CICLUL DEPENDENȚEI:
respect de sine scăzut / suferință → vulnerabilitate și disponibilitate pentru adicție → comportament adictiv → euforie sau anestezie cu efect limitat în timp (faza de negare) → sentimente de rușine, vinovăție, frustrare → pierderi (în relații, profesionale, financiare) → frustrări și mai mari, suferință crescută, respect de sine și mai scăzut → întărirea comportamentului adictiv.
În procesul terapeutic intervenim în fiecare din aceste etape ale dependenței pentru a întrerupe cercul vicios care favorizează și întreține problema.
Este important de știut că transformarea nu este un proces brusc și liniar ci unul care cere timp și care suferă oscilații. Întotdeauna vor exista suișuri și coborâșuri. Dar pe măsură ce clientul se disciplinează și progresează în terapie, oscilațiile devin tot mai mici și rezultatele devin tot mai vizibile și mai satisfăcătoare, până la atingerea obiectivului final, dar mai ales menținerea lui.