Cum gestionăm furia și agresivitatea copilului?
Autor: Schiffer Ingrid, psihoterapeut
Furia și agresivitatea sunt linia noastră de apărare, care ne protejează, speriindu-i pe atacatori. Ele sunt parte a instinctului nostru de conservare și au fost selectate în mod natural din punct de vedere evolutiv pentru a ne asigura supraviețuirea sau a ne oferi un avantaj. Problemele însă apar atunci când impulsul agresiv devine răspunsul dominant, când el se manifestă în exces, este disfuncțional și nu poate fi controlat.
Cauzele și formele agresivității la copil
Cauzele agresivității la copil sunt multiple: frica, nesiguranța, lipsa încrederii în sine, respingerea socială, nevoia de atenție, suprasolicitarea, un mediu familial tensionat sau violent, reguli de educație laxe, educația agresivă, dificultăți de adaptare, expunerea la filme sau jocuri cu conținut violent, grupul de prieteni etc. Este esențial să identificăm corect factorii care declanșează și întrețin manifestările agresive.
Agresivitatea la copil poate îmbrăca forme diferite: comportament opozant, tulburări de conduită, agresivitate verbală și/sau fizică. Ea poate apărea reactiv, ca răspuns la o amenințare sau acumulare a tensiunilor, sau proactiv, atunci când este planificată și se manifestă în lipsa sentimentului de mânie sau a unui stimul provocator.
Comportamentul agresiv al copilului poate fi oprit din timp!
Fiecare copil experimentează diferite forme de comportament prin intermediul cărora învață atât despre sine cât și despre ceilalți. Manifestările agresive, ca mușcatul sau lovitul, încep ca un comportament normal de explorare. Dar ele sunt înspăimântătoare pentru copil. Acesta este copleșit de pierderea propriului control. Când un copil este copleșit, el trebuie să se apere, devenind insensibil la alți copii sau la persoanele din jurul său.
Un copil pedepsit cu bătaia sau lăsat singur în asemenea momente este supus riscului de a crede despre el însuși că este într-adevăr rău și va persevera apoi în această atitudine. Este esențial să devină conștient de consecințele acțiunilor sale, dar, dacă va fi copleșit, nu va învăța.
Pentru a se putea îndrepta, copilul agresiv trebuie încurajat să creadă că va învăța să se controleze. El are nevoie să fie liniștit și susținut, pentru a avea ocazia să-i pară rău în siguranță. De-abia atunci va regreta cu adevărat ce a făcut, va încerca să repare răul făcut și va observa că ajută la ceva. Scopul este să fie ajutat să-și recunoască sentimentele de vinovăție și să dezvolte capacitatea de a se opri singur. Între timp, el are nevoie de ajutor pentru a-și menține speranța că va reuși.
Psihoterapia copilului agresiv
Comportamentul agresiv al copilului interferează negativ cu integrarea socială și construirea de relații sănătoase cu cei din jur și are tendința de a se perpetua la vârsta adultă. El poate fi oprit din timp, printr-un program terapeutic care să transforme agresivitatea copilului în găsirea echilibrului și a unor alternative comportamentale adaptate social.
Obiectivele programului terapeutic pentru copii:
1. Stabilirea regulilor grupului și construirea motivației pentru schimbare: copiii sunt încurajați să vorbească liber și fără teamă despre problemele lor, să le exploreze în vederea cunoaşterii. Ei încheie un contract care prevede comportamentul permis și nepermis în cadrul grupului și un set de recomense și sancțiuni pentru respectarea punctuală a contractului.
2. Recunoașterea emoțiilor negative; identificarea cauzelor care declanșează răspunsul agresiv: jocul pe care îl propun îi ajută pe copii să fie atenți la ce se întâmplă în corpul lor atunci când experimentează diferite emoții. Copiii învață treptat să intre în contact cu propriile senzații, trăiri, nevoi, dorințe și așteptări, să le recunoască și să le denumească, ca parte a dezvoltării emoționale.
3. Recunoașterea emoțiilor celuilalt și exersarea empatiei: prin joc, copiii învață să recunoască cu acurateţe emoțiile altor persoane (nivelul 1: prin expresia facială, nivelul 2: prin postura corporală, nivelul 3: prin voce, nivelul 4: prin desen) și să se identifice emoțional cu o altă persoană. Copiii învață să înțeleagă că oameni diferiți trăiesc aceeași emoție în contexte diferite, că oameni diferiți trăiesc emoții diferite în același context și că aceeași emoție este exprimată diferit de către oameni diferiți.
4. Îmbunătățirea abilităților de exprimare a emoțiilor negative. Antrenamentul asertiv: copiii exersează abilitatea de a-și exprima cât mai bine punctul de vedere și interesele, fără a le nega pe ale celorlalți, prin exerciții de exprimare a sentimentelor și a opiniilor contrare, exerciții de realizare a unor afirmații la persoana întâi – „Eu” –, exerciții de dezvoltare a autonomiei și responsabilității.
5. Dezvoltarea capacității de autocontrol; găsirea de noi modalități de a face față situațiilor stresante: practicarea unor exerciții de relaxare (Poveștile căpitanului Nemo), de amânare a reacțiilor de moment și experimentarea de noi feluri de a reacționa la furie, supărare și stres.
6. Dezvoltarea stimei de sine și a respectului de sine; stimularea sentimentului de competență personală: prin joc, exerciții de focalizare pozitivă și exerciții de adresare/primire de complimente, copiii sunt încurajați să descopere lucrurile pe care le apreciază la ei înșiși, de care sunt mândri, care îi fac să fie speciali, capacitățile și resursele lor interioare, sursele lor de bucurie.
7. Învățarea și exersarea comportamentelor prosociale: corectitudine, colaborare, negociere, întrajutorare, încredere, toleranță.
8. Soluționarea pașnică a conflictelor și fixarea comportamentelor non-agresive: se promovează strategii de învățare prin cooperare și colaborare, se încurajează munca în echipă și procesele competitive benefice, în care părțile să „concureze” unele cu altele dar fără a se ajunge la conflicte disfuncționale, cu efecte negative atât la nivel individual cât și la nivel de grup. Copiii sunt încurajați să se imagineze cât mai detaliat peste câțiva ani și să se proiecteze cu îndrăzneală în viitor, când problema lor va fi de mult uitată.
Cabinetul Individual de Psihologie Schiffer Ingrid, Timișoara, organizează grupuri de management al furiei și agresivității la copii, începând cu luna iunie 2013. Programul terapeutic este adaptat pentru categoriile de vârstă: 3 - 6 ani, 7 - 10 ani, 11 - 14 ani și constă în opt ședințe săptămânale de câte două ore, în care participanții învață să controleze impulsurile agresive și dezvoltă alternative comportamentale și competențe sociale care ajută la prevenirea răspunsului agresiv.
Avantaje:
- Copiii învață noi patternuri comportamentale într-un mediu suportiv, securizant și într-o atmosferă destinsă.
- Programul terapeutic poate fi adaptat în funcție de nevoile speciale ale grupului de participanți.
- Grupul terapeutic este un catalizator al schimbării și o reală sursă de suport.
- Părinții beneficiază de două ședințe gratuite de informare.
Pentru detalii accesați link-ul: http://portrait101.ro/informatii-clienti/.
Cauzele și formele agresivității la copil
Cauzele agresivității la copil sunt multiple: frica, nesiguranța, lipsa încrederii în sine, respingerea socială, nevoia de atenție, suprasolicitarea, un mediu familial tensionat sau violent, reguli de educație laxe, educația agresivă, dificultăți de adaptare, expunerea la filme sau jocuri cu conținut violent, grupul de prieteni etc. Este esențial să identificăm corect factorii care declanșează și întrețin manifestările agresive.
Agresivitatea la copil poate îmbrăca forme diferite: comportament opozant, tulburări de conduită, agresivitate verbală și/sau fizică. Ea poate apărea reactiv, ca răspuns la o amenințare sau acumulare a tensiunilor, sau proactiv, atunci când este planificată și se manifestă în lipsa sentimentului de mânie sau a unui stimul provocator.
Comportamentul agresiv al copilului poate fi oprit din timp!
Fiecare copil experimentează diferite forme de comportament prin intermediul cărora învață atât despre sine cât și despre ceilalți. Manifestările agresive, ca mușcatul sau lovitul, încep ca un comportament normal de explorare. Dar ele sunt înspăimântătoare pentru copil. Acesta este copleșit de pierderea propriului control. Când un copil este copleșit, el trebuie să se apere, devenind insensibil la alți copii sau la persoanele din jurul său.
Un copil pedepsit cu bătaia sau lăsat singur în asemenea momente este supus riscului de a crede despre el însuși că este într-adevăr rău și va persevera apoi în această atitudine. Este esențial să devină conștient de consecințele acțiunilor sale, dar, dacă va fi copleșit, nu va învăța.
Pentru a se putea îndrepta, copilul agresiv trebuie încurajat să creadă că va învăța să se controleze. El are nevoie să fie liniștit și susținut, pentru a avea ocazia să-i pară rău în siguranță. De-abia atunci va regreta cu adevărat ce a făcut, va încerca să repare răul făcut și va observa că ajută la ceva. Scopul este să fie ajutat să-și recunoască sentimentele de vinovăție și să dezvolte capacitatea de a se opri singur. Între timp, el are nevoie de ajutor pentru a-și menține speranța că va reuși.
Psihoterapia copilului agresiv
Comportamentul agresiv al copilului interferează negativ cu integrarea socială și construirea de relații sănătoase cu cei din jur și are tendința de a se perpetua la vârsta adultă. El poate fi oprit din timp, printr-un program terapeutic care să transforme agresivitatea copilului în găsirea echilibrului și a unor alternative comportamentale adaptate social.
Obiectivele programului terapeutic pentru copii:
1. Stabilirea regulilor grupului și construirea motivației pentru schimbare: copiii sunt încurajați să vorbească liber și fără teamă despre problemele lor, să le exploreze în vederea cunoaşterii. Ei încheie un contract care prevede comportamentul permis și nepermis în cadrul grupului și un set de recomense și sancțiuni pentru respectarea punctuală a contractului.
2. Recunoașterea emoțiilor negative; identificarea cauzelor care declanșează răspunsul agresiv: jocul pe care îl propun îi ajută pe copii să fie atenți la ce se întâmplă în corpul lor atunci când experimentează diferite emoții. Copiii învață treptat să intre în contact cu propriile senzații, trăiri, nevoi, dorințe și așteptări, să le recunoască și să le denumească, ca parte a dezvoltării emoționale.
3. Recunoașterea emoțiilor celuilalt și exersarea empatiei: prin joc, copiii învață să recunoască cu acurateţe emoțiile altor persoane (nivelul 1: prin expresia facială, nivelul 2: prin postura corporală, nivelul 3: prin voce, nivelul 4: prin desen) și să se identifice emoțional cu o altă persoană. Copiii învață să înțeleagă că oameni diferiți trăiesc aceeași emoție în contexte diferite, că oameni diferiți trăiesc emoții diferite în același context și că aceeași emoție este exprimată diferit de către oameni diferiți.
4. Îmbunătățirea abilităților de exprimare a emoțiilor negative. Antrenamentul asertiv: copiii exersează abilitatea de a-și exprima cât mai bine punctul de vedere și interesele, fără a le nega pe ale celorlalți, prin exerciții de exprimare a sentimentelor și a opiniilor contrare, exerciții de realizare a unor afirmații la persoana întâi – „Eu” –, exerciții de dezvoltare a autonomiei și responsabilității.
5. Dezvoltarea capacității de autocontrol; găsirea de noi modalități de a face față situațiilor stresante: practicarea unor exerciții de relaxare (Poveștile căpitanului Nemo), de amânare a reacțiilor de moment și experimentarea de noi feluri de a reacționa la furie, supărare și stres.
6. Dezvoltarea stimei de sine și a respectului de sine; stimularea sentimentului de competență personală: prin joc, exerciții de focalizare pozitivă și exerciții de adresare/primire de complimente, copiii sunt încurajați să descopere lucrurile pe care le apreciază la ei înșiși, de care sunt mândri, care îi fac să fie speciali, capacitățile și resursele lor interioare, sursele lor de bucurie.
7. Învățarea și exersarea comportamentelor prosociale: corectitudine, colaborare, negociere, întrajutorare, încredere, toleranță.
8. Soluționarea pașnică a conflictelor și fixarea comportamentelor non-agresive: se promovează strategii de învățare prin cooperare și colaborare, se încurajează munca în echipă și procesele competitive benefice, în care părțile să „concureze” unele cu altele dar fără a se ajunge la conflicte disfuncționale, cu efecte negative atât la nivel individual cât și la nivel de grup. Copiii sunt încurajați să se imagineze cât mai detaliat peste câțiva ani și să se proiecteze cu îndrăzneală în viitor, când problema lor va fi de mult uitată.
Cabinetul Individual de Psihologie Schiffer Ingrid, Timișoara, organizează grupuri de management al furiei și agresivității la copii, începând cu luna iunie 2013. Programul terapeutic este adaptat pentru categoriile de vârstă: 3 - 6 ani, 7 - 10 ani, 11 - 14 ani și constă în opt ședințe săptămânale de câte două ore, în care participanții învață să controleze impulsurile agresive și dezvoltă alternative comportamentale și competențe sociale care ajută la prevenirea răspunsului agresiv.
Avantaje:
- Copiii învață noi patternuri comportamentale într-un mediu suportiv, securizant și într-o atmosferă destinsă.
- Programul terapeutic poate fi adaptat în funcție de nevoile speciale ale grupului de participanți.
- Grupul terapeutic este un catalizator al schimbării și o reală sursă de suport.
- Părinții beneficiază de două ședințe gratuite de informare.
Pentru detalii accesați link-ul: http://portrait101.ro/informatii-clienti/.