Cum se tratează lipsa orgasmului la femei?
Autor: Schiffer Ingrid, psihoterapeut
Clasificarea disfuncțiilor sexuale are la bază „ciclul de răspuns sexual“ elaborat de cercetătorii americani Masters și Johnson (1966) și descrie disfuncțiile de natură sexuală în funcție de momentul apariției lor într-una din cele patru faze ale ciclului de răspuns sexual: dorință, excitație, orgasm sau rezoluție.
Tulburarea de Orgasm a Femeii este o tulburare sexuală frecvent întâlnită, care se manifestă prin întârzierea sau absența orgasmului după o fază de excitație sexuală normală și o stimulare adecvată din partea partenerului. Ea are un impact psihologic puternic și cauzează dificultăți în relația de cuplu.
Simptome des asociate anorgasmiei sunt teama de eșec („nici de data asta nu voi reuși”), inhibiția dorinței sexuale (“nu simt plăcere sau mă prefac, deci am tot mai puțină poftă”) și evitarea contactului sexual (“mai bine nu mai încerc”). Multe femei cu anorgasmie pot atinge orgasmul prin masturbare directă, dar nu și în prezența partenerului.
Scurt istoric
Înțelegerea noastră despre Tulburarea de Orgasm a Femeii a suferit o serie de modificări de-a lungul timpului. La începutul secolului XX, psihanaliza (prin Sigmund Freud) sugera că femeia poate experimenta sexualitatea matură numai prin orgasmul vaginal, ca rezultat al contactului sexual. Alte moduri de a avea orgasm, cum ar fi stimularea clitoridiană, ar reflecta inadecvat feminitatea. Câteva decenii mai târziu, cercetătorii americani Alfred Kinsey, William Masters și Virginia Johnson au contrazis această ipoteză, spunând că toate tipurile de orgasm sunt identice atât din punct de vedere psihologic cât și fiziologic, indiferent de natura stimulării.
Lipsa orgasmului în absența stimulării clitoridiene în timpul actului sexual este astăzi considerată ca fiind o variație normală a răspunsului sexual al femeii, deci femeia poate ajunge la orgasm fie prin stimulare clitoridiană, fie în urma penetrării. Conform DSM-IV-TR (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a IV-a, revizuită), femeile care au orgasm prin stimulare clitoridiană, dar nu și prin stimulare intravaginală, nu mai îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru Tulburarea de Orgasm.
Un impact psihologic puternic asociat absenței orgasmului este astăzi necesar pentru stabilirea diagnosticului.
Ce fel de cauze psihologice pot determina sau întreține o problemă sexuală la femeie?
Implicațiile psihologice ale disfuncțiilor sexuale sunt actualmente recunoscute ca fiind o componentă importantă atât în simptomatologia cât și în etiologia tulburărilor. În anul 1980, Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (ediția a III-a) a introdus conceptul de „disfuncție psihosexuală“. Termenul „psihosexual“ a fost ales pentru a pune accent pe componenta psihoemoțională inclusă în geneza tulburărilor sexuale.
Cauzele psihologice care pot determina sau întreține o problemă sexuală la femeie pot fi multiple: o educație excesiv de rigidă, lipsa informării sau credințe eronate cu privire la sexualitate, experiența sexuală anterioară, probleme de comunicare între parteneri, ostilitate față de partener, teama de infidelitate, sentimentul de rușine față de partener, teama de respingere, sentimente de vinovăție, anxietatea de performanță (sau teama de eșec), traume psihologice, devalorizarea propriei persoane, probleme de imagine corporală, nevoia de control sau frica de a se abandona, reacția psihologică la anumite probleme medicale etc.
Care este mecanismul psihologic al producerii tulburărilor sexuale?
Mecanismul producerii tulburărilor sexuale are două aspecte importante: hiperatenția și hiperintenția. În urma unor experiențe neplăcute repetate (lipsa satisfacției sexuale, disconfort fizic în timpul actului sexual), persoana abordează activitatea sexuală cu anxietate anticipatorie (teama în fața unui nou posibil eșec). Temându-se, ea se concentrează asupra rezultatelor (hiperatenția), astfel încât atenția ei se abate de la partener și ea nu mai este receptivă la stimulările primite. În consecință, excitația scade, moment în care intervine hiperintenția (persoana se străduiește mai mult). Cu cât se străduiește mai mult, cu atât rezultatele se deteriorează și cercul vicios se închide.
Există tratamente eficace!
Intervenția terapeutică a tulburării orgasmice la femeie are ca obiective promovarea schimbării în atitudine și în credințele despre sexualitate, înlăturarea anxietății, asocierea comportamentului sexual cu emoții pozitive, învățarea abilității de a atinge orgasmul și satisfacția.
Tehnici utilizate:
- psihoeducația – explicarea mecanismului de producere a problemelor;
- învățarea relaxării – exerciții de relaxare musculară și controlul respirației;
- explorarea propriului corp;
- reeducarea musculară – exercițiile Kegel;
- dereflexia – persoana, în loc să se autoobserve, învață să uite de sine (prin focalizarea atenției în momentele de intimitate pe diferitele canale senzoriale, succesiv).
- tehnica imaginației dirijate, menită să amplifice fanteziile cu caracter erotic – rescrierea scenariului erotic; repetarea în stare de relaxare a scenariului și amplificarea deliberată a gradului de excitație;
- desensibilizare sistematică – exercițiul Sensate Focus;
- restructurare cognitivă – identificarea gândurilor negative și înlocuirea lor cu gânduri alternative mai adaptate;
- hipnoză clinică pentru abandonarea controlului conștient în favoarea controlului inconștient și dezvoltarea spontaneității; tehnica ecranului mental; progresia de vârstă (vizualizarea viitorului când problema va fi dispărut);
- tehnici de îmbunătățire a abilităților de comunicare în cuplu.
Tulburarea de Orgasm a Femeii este o tulburare sexuală frecvent întâlnită, care se manifestă prin întârzierea sau absența orgasmului după o fază de excitație sexuală normală și o stimulare adecvată din partea partenerului. Ea are un impact psihologic puternic și cauzează dificultăți în relația de cuplu.
Simptome des asociate anorgasmiei sunt teama de eșec („nici de data asta nu voi reuși”), inhibiția dorinței sexuale (“nu simt plăcere sau mă prefac, deci am tot mai puțină poftă”) și evitarea contactului sexual (“mai bine nu mai încerc”). Multe femei cu anorgasmie pot atinge orgasmul prin masturbare directă, dar nu și în prezența partenerului.
Scurt istoric
Înțelegerea noastră despre Tulburarea de Orgasm a Femeii a suferit o serie de modificări de-a lungul timpului. La începutul secolului XX, psihanaliza (prin Sigmund Freud) sugera că femeia poate experimenta sexualitatea matură numai prin orgasmul vaginal, ca rezultat al contactului sexual. Alte moduri de a avea orgasm, cum ar fi stimularea clitoridiană, ar reflecta inadecvat feminitatea. Câteva decenii mai târziu, cercetătorii americani Alfred Kinsey, William Masters și Virginia Johnson au contrazis această ipoteză, spunând că toate tipurile de orgasm sunt identice atât din punct de vedere psihologic cât și fiziologic, indiferent de natura stimulării.
Lipsa orgasmului în absența stimulării clitoridiene în timpul actului sexual este astăzi considerată ca fiind o variație normală a răspunsului sexual al femeii, deci femeia poate ajunge la orgasm fie prin stimulare clitoridiană, fie în urma penetrării. Conform DSM-IV-TR (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a IV-a, revizuită), femeile care au orgasm prin stimulare clitoridiană, dar nu și prin stimulare intravaginală, nu mai îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru Tulburarea de Orgasm.
Un impact psihologic puternic asociat absenței orgasmului este astăzi necesar pentru stabilirea diagnosticului.
Ce fel de cauze psihologice pot determina sau întreține o problemă sexuală la femeie?
Implicațiile psihologice ale disfuncțiilor sexuale sunt actualmente recunoscute ca fiind o componentă importantă atât în simptomatologia cât și în etiologia tulburărilor. În anul 1980, Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (ediția a III-a) a introdus conceptul de „disfuncție psihosexuală“. Termenul „psihosexual“ a fost ales pentru a pune accent pe componenta psihoemoțională inclusă în geneza tulburărilor sexuale.
Cauzele psihologice care pot determina sau întreține o problemă sexuală la femeie pot fi multiple: o educație excesiv de rigidă, lipsa informării sau credințe eronate cu privire la sexualitate, experiența sexuală anterioară, probleme de comunicare între parteneri, ostilitate față de partener, teama de infidelitate, sentimentul de rușine față de partener, teama de respingere, sentimente de vinovăție, anxietatea de performanță (sau teama de eșec), traume psihologice, devalorizarea propriei persoane, probleme de imagine corporală, nevoia de control sau frica de a se abandona, reacția psihologică la anumite probleme medicale etc.
Care este mecanismul psihologic al producerii tulburărilor sexuale?
Mecanismul producerii tulburărilor sexuale are două aspecte importante: hiperatenția și hiperintenția. În urma unor experiențe neplăcute repetate (lipsa satisfacției sexuale, disconfort fizic în timpul actului sexual), persoana abordează activitatea sexuală cu anxietate anticipatorie (teama în fața unui nou posibil eșec). Temându-se, ea se concentrează asupra rezultatelor (hiperatenția), astfel încât atenția ei se abate de la partener și ea nu mai este receptivă la stimulările primite. În consecință, excitația scade, moment în care intervine hiperintenția (persoana se străduiește mai mult). Cu cât se străduiește mai mult, cu atât rezultatele se deteriorează și cercul vicios se închide.
Există tratamente eficace!
Intervenția terapeutică a tulburării orgasmice la femeie are ca obiective promovarea schimbării în atitudine și în credințele despre sexualitate, înlăturarea anxietății, asocierea comportamentului sexual cu emoții pozitive, învățarea abilității de a atinge orgasmul și satisfacția.
Tehnici utilizate:
- psihoeducația – explicarea mecanismului de producere a problemelor;
- învățarea relaxării – exerciții de relaxare musculară și controlul respirației;
- explorarea propriului corp;
- reeducarea musculară – exercițiile Kegel;
- dereflexia – persoana, în loc să se autoobserve, învață să uite de sine (prin focalizarea atenției în momentele de intimitate pe diferitele canale senzoriale, succesiv).
- tehnica imaginației dirijate, menită să amplifice fanteziile cu caracter erotic – rescrierea scenariului erotic; repetarea în stare de relaxare a scenariului și amplificarea deliberată a gradului de excitație;
- desensibilizare sistematică – exercițiul Sensate Focus;
- restructurare cognitivă – identificarea gândurilor negative și înlocuirea lor cu gânduri alternative mai adaptate;
- hipnoză clinică pentru abandonarea controlului conștient în favoarea controlului inconștient și dezvoltarea spontaneității; tehnica ecranului mental; progresia de vârstă (vizualizarea viitorului când problema va fi dispărut);
- tehnici de îmbunătățire a abilităților de comunicare în cuplu.