Antidepresivele sunt compatibile cu alăptarea?

Laptele matern este sursa principală de nutrienți și factori imunologici pentru bebeluș, promovând creșterea atât pentru nou-născutul la termen, cât și pentru copilul prematur. Statisticile indică faptul că nou-născuții alimentați la sân au un risc mai redus de mortalitate și morbiditate de-a lungul întregii vieți. În copilărie, alimentarea la sân a fost asociată cu diminuarea riscului de apariție a astmului bronșic, diabetului zaharat, bolilor inflamatorii, cancerelor cu punct de plecare la nivelul celulelor sangvine. [1]

În egală măsură, reprezintă o sursă de protecție și pentru mamă, reducând șansele de apariție a cancerului ovarian și de sân, precum și a posibilei dezvoltări a obezității post-partum. Din punct de vedere psihologic, alăptarea este privită ca primul contact interpersonal al copilului și un factor menit să faciliteze atașamentul mamă-copil. Șubrezirea acestei relații este principalul pericol în relație dintre mamă și copil și în evoluția ulterioară relațiilor pe care le va dezvolta copilul. [1], [2]

În privința depresiei, prevalența depresiei post-partum a fost estimată la 14. 5% dintre femei, iar lipsa tratamentului este văzută ca o problemă de sănătate publică. Depresia la femeia care a născut se poate trata cu ajutorul medicamentelor sau al psihoterapiei. Sunt studii clinice ce arată că în locul medicației psihotrope se poate recurge la psihoterapie pentru tratarea acestui tip de depresie, cu eficiență comparabilă. Dintre simptomele cele mai frecvente se pot aminti: gândurile obsesive legate de răul pe care pacienta l-ar putea face copilului, hiperactivitatea, letargia, pierderea în greutate, comportamentul labil sau neliniștea. [1], [2]

Astfel, nu este de neglijat faptul că depresia sau anxietatea maternă în timpul sarcinii sau în primii ani de viață ai copilului pot determina probleme semnificative mamei, bebelușului sau întregii familiei, dintre care cele mai importante ar putea fi: riscul crescut de suicid, efectele adverse asupra dezvoltării copilului sau asupra greutății acestuia la naștere. [3]

Întotdeauna clinicianul trebuie să ia în calcul riscul atât al efectelor nocive determinate de medicație, cât și al efectelor bolii asupra mamei și copilului. [3]

Informațiile legate de efectele secundare ale antidepresivelor în administrarea post-natală sunt insuficiente. Unii cercetători consideră că majoritatea antidepresivelor a fost asociată cu un oarecare efect neonatal, dar sunt și studii care contraindică aceste date. De multe ori, din pricina lipsei evidențelor, se iau în considerare riscurile psihofarmacologice teoretice. Nici pe termen lung, efectele potențiale ale substanțelor psihoactive nu sunt pe deplin cunoscute. Din acest motiv, în perioada lactației, antidepresivele vor fi recomandate doar după o discuție prealabilă cu medicul psihiatru. [1], [3], [4]

Tipuri de antidepresive

În continuare vor fi discutate principalele clase de antidepresive și maniera în care ele s-ar putea administra în sarcină.

Antidepresivele triciclice

Mecanismul lor de acțiune se fondeză pe blocarea recaptării noradrenalinei, dopaminei și a serotoninei. Majoritatea compușilor din această clasă nu asociază cantități crescute de substanță în serul copiilor. Puține efecte adverse au decurs din administrarea antidepresivelor triciclice. Cele mai frecvente reacții secundare ale acestei clase de medicamente sunt reprezentate de: somnolență, uscăciunea gurii, retenția urinară sau constipație. [1], [2]

Amitriptilina are un nivel seric redus, fără implicații majore asupra copilului. În privința clomipraminei, nivelurile plasmatice ale acesteia în serul copilului s-au dovedit nedetectabile. [2], [5]

Imipramina este o substanță care ajunge în laptele matern, însă fără a se decela efecte adverse importante. Cu toate acestea, este de preferat ca medicul să țină copilul sub observație pentru a preveni posibilele efecte secundare ale acestui medicament. [1], [2]

Doxepina poate fi văzută ca un antidepresiv contraindicat din pricina reacțiilor sale de sedare și de producere a depresiei respiratorii. [2]

Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei

Acționează ca precedenta clasă, însă, din cauza faptului că nu au fost realizate foarte multe studii, producătorii nu le recomandă. [2]

Deși nivelul de citalopram și metaboliți activi este redus, în studiile efectuate au fost raportate: modificări ale tiparului de somn, somnolența excesivă, tulburările de apetit și pierdere în greutate. Din această pricină, trebuie să se recurgă cu prudență la citalopram. [2], [5]

Din cauza timpului de înjumătățire lung, fluoxetina nu este recomandată în perioada lactației. În plus a fost asociată și cu efecte adverse, precum iritabilitate sau colici. În privința escitalopramului, există unele studii clinice care au demonstrat o corelație între el și enterocolita necrotizantă la sugarii mamelor tratate cu acest compus. [1], [2], [5]

Sertralina s-a dovedit inofensivă în administrarea la femeia care alăptează. Paroxetina a fost asociată, în studii cu loturi mici de pacienți, cu posibilă iritabilitate și întârziere ușoară a dezvoltării. Acestea două sunt, de regulă, cele mai indicate a fi administrate în perioada lactației. [1], [4]

Inhibitorii de recaptare duali (serotonină și noradrenalină)

Venlafaxina a dovedit că are un profil de siguranță bun până la vârsta de 1 an. În acest mod, administrarea se poate realiza și postpartum pentru a preveni sindromul de discontinuare, în cazul în care mama a fost nevoită să ia antidepresivul și pe timpul sarcinii. Deși este cunoscut faptul că venlafaxina se acumulează în laptele matern, nivelurile atinse sunt sub posibilitatea de producere a vreunei reacții adverse. [1], [2], [3]

Alte antidepresive

Mirtazapina are ca mecanism de acțiune inhibarea receptorilor α2 presinaptici. Nu s-a observat niciun incident referitor la dezvoltarea armonioasă a copilului. Însă, datele insuficiente recomandă ca acesta să nu fie administrat în perioada lactației. [1], [3]

Bupropionul acționează prin inhibarea recaptării noradrenalinei și a dopaminei. Datele legate de siguranța acestuia în administrarea în perioada lactației sunt reduse. [1]

Alegerea antidepresivului în perioada alăptării

Ca o concluzie, alegerea antidepresivului, atât în depresia post-partum, cât și în depresia diagnosticată înainte ca femeia să rămână înscărcinată, se face după următoarele criterii:

• balanța risc-beneficiu care să țină cont de: impactul bolii netratate, tratamentul specific și dezvoltarea relației dintre mamă și copil;
  
• informarea completă și obținerea consimțământului informat din partea pacientei;
  
• trebuie să se țină cont de faptul că prima linie de tratament în depresia ușoară sau moderată trebuie să fie reprezentată de psihoterapie;
  
• antidepresivele își au rolul în tratarea depresiei moderat-severe și în absența răspunsului la tratamentul psihologic;
  
• atunci când se impune tratamentul cu antidepresive, se va începe cu doze mici de medicament care vor fi crescute progresiv;
  
• monoterapia este de preferat;
  
• evaluarea periodică atât a mamei cât și a copilului, mai ales pentru copiii bolnavi sau cu greutate scăzută la naștere. [1]