Cum acționează antidepresivele?

Medicația antidepresivă este una dintre metodele la care se poate recurge pentru tratarea depresiei. Stresul și modificările dispoziționale conduc la alterări structurale la nivel cerebral, ce sunt reversibile la administrarea de antidepresive. În plus, studiile de specialitate au indicat că administrarea acestui tip de medicație poate contracara moarteai celulară determinată de stresul indus de depresie. De asemenea, a fost pus în evidență și faptul că antidepresivele generează nu numai îmbunătățirea transmisiei sinaptice, ci și generarea de noi neuroni în anumite regiuni ale creierului atinse de depresie (cortexul frontal și hipocampul). [1], [2], [3]

 
Acțiunea antidepresivelor se bazează pe modularea diverselor procese care au loc la nivelul neuronului, elementul central al sistemului nervos. Antidepresivele străbat cu ușurință membrana celulară a neuronilor și interacționează cu moleculele de la suprafața membranei celulare, elementele citoplasmatice și molecule nucleare. Cu toate acestea, mecanismele de influențare a comunicării interneuronale nu sunt pe deplin elucidate, astfel că și teoriile referitoare la rolurile medicației antidepresive nu depășesc zona ipotezelor. [1]

În linii mari, principalele mecanisme potențiale de acțiune sunt reprezentate de:

• sinteza și depozitarea neurotransmițătorului;
• eliberarea neurotransmițătorului în fanta sinaptică;
• blocarea receptorilor pentru anumite substanțe;
• catabolismul neurotransmițătorilor;
• recaptarea neurotransmițătorilor;
• interacțiunea cu proteinele intracelulare de tip G;
• sistemul efector. [1]

Majoritatea antidepresivelor existente pe piață au rol în a controla cantitatea de neurotransmițători disponibili pentru comunicarea interneuronală. În pofida acestui aspect, se consideră că modificările se petrec dincolo de sfera receptorială, la nivel subcelular, determinând apariția fenomenului de neuroplasticitate. Este foarte important ca medicația să fie administrată în doze adecvate, cu respectarea intervalelor de adminsitrare pentru a-și atinge nivelul de eficiență scontat. De la primele administrări s-a observat o facilitare a transmisiei sinaptice atât calitative, cât și cantitative. Dintre efectele benefice inițiale se pot aminti reducerea anxietății și îmbunătățirea calității somnului. În plus, prin modularea receptorilor de la nivel neuronal, au efecte indirecte și asupra funcției endocrine și imune, prin scăderea nivelului de cortizol. [1], [2], [4], [5]

Modul de acțiune al inhibitorilor selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS)

În această categorie intră compuși precum: citalopramul, escitalopramul, sertalina, paroxetina, fluvoxamina. Înaintea începerii tratamentului cu această medicație se speculează un deficit de serotonină (5-HT) la nivelul neuronilor serotoninergici, apărând astfel o alterare a eliberării de serotonină. Consecutiv, se va forma un număr mai mare de receptori presinaptici și postsinaptici de care serotonina eliberată să se fixeze. [1]

După primele zile de administrare a antidepresivului s-a observat blocarea receptorilor și menținerea serotoninei în fanta sinaptică. Cu toate acestea, blocarea receptorială se face din aproape în aproape pe segmentele neuronului, acest fapt explicând apariția întârziată a efectului maximal. Ulterior, în administrarea cronică, va fi generată o desensibilizare a receptorilor presinaptici și postsinaptici (fenomen de down-regulation), fapt care va conduce la o mai bună comunicare interneuronală și la reducerea efectelor adverse ale acestui tip de antidepresive. [1], [4]

Din cauză că acest tip de medicamente acționează nespecific la nivelul întregului sistem nervos central, legarea de receptori serotoninergici din alte zone cerebrale este responsabilă de instalarea efectelor adverse tipice pentru această clasă de antidepresive: tulburări gastro-intestinale (grețuri, vărsături), neliniște, anxietate, insomnii, tulburări de dinamică sexuală. De regulă, dacă apar, aceste efecte adverse au tendința să fie mai frecvente la debutul tratamentului și să se reducă progresiv. [2], [4], [5]

Modul de acțiune al antidepresivelor triciclice

Dintre principalii reprezentați ai acestei clase se pot enumera: amitriptilina, nortriptilina, imipramina, doxepina. Asemenea ISRS, rolul lor este de a inhiba recaptarea de serotonină din fanta sinaptică. Spre deosebire de precedentele, acțiunea generată nu se limitează numai asupra receptorilor serotoninergici, ci și asupra celor colinergici, α1-adrenergici și histaminergici de tip 1. Din pricina acestui mecanism non-specific de acțiune, sunt responsabile de apariția mai multor efecte adverse, dintre care cele mai importante sunt: sedare, amețeală, stare de somnolență, senzația de gură uscată, tulburări de tranzit, tulburări de ritm cardiac sau creșterea tensiunii arteriale. [2], [6]

Modul de acțiune al inhibitorilor duali (recaptare a serotoninei și a noradrenalinei)

Doi compuși sunt specifici acestei clase: duloxetina și venlafaxina. Antidepresivele duale sunt, la rândul ei, foarte utilizate în tratarea depresiei. După cum spune și numele, mecanismul principal de acțiune a acestui tip de medicație este acela de a inhiba atât recaptarea serotoninei, cât și pe cea a noradrenalinei de la nivelul fantei sinaptice. S-a observat că ar avea efecte, de mai mică intensitate, și asupra recaptării dopaminei. Efectul asupra receptorilor este dependent de doză. Așadar, în doze mici acționează asemenea ISRS, iar la doze intermediare, asemenea antidepresivelor triciclice. Prin afinitatea mai redusă pe care o au pe receptorii de tip muscarinic, histaminic și adrenergic determină efecte adverse mai puține decât triciclicele. [2], [6]

Modul de acțiune al inhibitorilor de monoaminoxidază (IMAO)

Dintre reprezentanții acestei clase se pot aminti tranilcipromina și moclobemidul. În privința mecanismului de acțiune acesta este unul simplu, și anume creșterea disponibilului de neurotransmițători proveniți din monoamine (dopamină, serotonină, noradrenalină) la nivelul fantei sinaptice prin blocarea metabolismului lor. În afara moclobemidului, medicament cu acțiune specifică asupra monoaminoxidazei cerebrale, restul compușilor din această clasă au multiple reacții adverse din pricina acțiunii asupra enzimei la nivel periferic: hipertensiune arterială, edeme periferice sau tulburări de dinamică sexuală. [1], [2], [6]

Modul de acțiune al altor antidepresive

Bupropionul este un alt medicament care s-a dovedit eficient atât în tratarea depresiei cât și în tratarea dependenței de nicotină. Acesta ignoră calea serotoninergică și acționează selectiv pe sistemele dopaminei și ale noradrenalinei. [2], [3]

Mirtazapina este un antidepresiv atipic care se poate administra în această tulburare psihiatrică. Acționează cu o mai mare selctivitate asupra anumitor populații receptoriale de tip serotoninergic, însă a fost sesizat și faptul că poate avea rol și în dezinhibarea căii noradrenergice. Efectele adverse asupra tractului gastrointestinal sunt mai scăzute decât cele produse de ISRS, numai că literatura de specialitate prezintă efecte histaminergice importante de tipul sedării sau creșterii în greutate. [2], [3]

Tianeptina are drept principal mecanism de acțiune creșterea preluării presinaptice a serotoninei. Studiile de specialitate au indicat că este eficientă în sindromul depresiv de tip nevrotic. Datorită lipsei afinității asupra receptorilor de tip muscarinic, α1-adrenergic și histaminergici de tip 1, efectele secundare tratamentului sunt rare. [2]

 
Reboxetina face parte din categoria medicamentelor care inhibă selectiv recaptarea de noradrenalină. Aceasta are afinitate asupra transportorului neuronal de noradrenalină. S-a constatat că în urma administrării apar beneficii asupra: nivelului de energie, agitației, creșterii interesului pentru activități, neputinței și neajutorării. [2]