De ce amânăm lucrurile?

Tendinţa de a amâna luarea unei decizii sau realizarea unei activităţi (fie că vorbim de începerea, continuarea sau finalizarea ei) este numită procrastinare şi atunci când devine un obicei, are de obicei efecte negative atât asupra eficienţei şi performanţei, cât şi asupra stării de spirit.

Cercetările privind procrastinarea au identificat o serie de factori care contribuie la obiceiul de a amâna lucrurile. Iată care sunt cei mai comuni:

Factori personali

• Lipsa cunoştinţelor sau a abilităţilor de a realiza o activitate poate duce la amânarea acesteia până persoana învaţă şi se simte capabilă să înceapă. Pe de altă parte, persoana poate avea tendinţa de a-şi subestima capacităţile, ceea ce o va face să considere că e incapabilă de a realiza cu succes anumite activităţi, una dintre metodele de a face faţă frustrării fiind tocmai amânarea începerii acestora.
• Perfecţionismul şi standardele nerealiste pot împiedica o persoană să ia o decizie sau să se implice într-o activitate întrucât intuieşte că nu va obţine rezultatele dorite şi va amâna pentru a evita să se confrunte cu frustrarea şi dezamăgirea.
• Teama de eșec şi de judecata celorlalţi sau toleranţa mică la frustrare pot fi alte motive care întârzie începerea unui proiect/activitate, dar şi teama de succes – obţinerea unor rezultate foarte bune creează de obicei aşteptări ridicate din partea celorlalţi, astfel că data viitoare persoana se va simţi responsabilă să se implice şi mai mult pentru a nu dezamăgi.
• Procrastinarea poate fi un mecanism de auto-apărare – într-un mediu foarte competitiv şi/sau în care se pune un accent ridicat pe evaluare (în mediul şcolar, de exemplu), amânarea realizării unei sarcini (învăţatul pentru un examen) poate oferi ca scuză pentru un eşec lipsa de timp, în locul punerii sub semnul îndoielii a propriilor capacităţi.
• Absenţa motivației şi/sau interesului pentru o anumită sarcină
• Lipsa autodisciplinei şi o capacitate redusă de stabilire a priorităţilor

Factori externi

• Anumite aspecte ale activităţii – o sarcină cu o dificultatea prea mare, prea plictisitoare, consumatoare de timp, neplăcută etc. are şanse mai mari să fie amânată în favoarea altora care trezesc un mai mare interes, chiar dacă sunt de o mai mică importanţă.
• Lipsa unor recompense în cazul îndeplinirii unei sarcini (de exemplu, aprecierea efortului sau rezultatelor) poate contribui la amânarea implicării şi depunerii efortului în sarcina respectivă.
• Lipsa timpului şi supraîncărcarea cu activităţi pot duce la o amânare a unor sarcini, pentru că pe moment pare singura soluţie.
• Pentru că procrastinarea funcţionează - folosirea timpului pentru activităţi mult mai plăcute şi amânarea unor sarcini până în ultimul moment, dar cu obţinerea unor rezultate favorabile, vor duce la întărirea ideii că procrastinarea este o opţiune favorabilă şi la creşterea probabilităţii de a fi aplicată şi data viitoare.