Aluniță ruptă

Alunițele (nevi) sunt mici formațiuni de culoare închisă care apar pe suprafața pielii, în general după expunerea prelungită la soare, în urma acumulării de celule pigmentate. De obicei, alunițele sunt inofensive și nu necesită tratament, cu mici excepții. Ruperea sau traumatizarea unei alunițe constituie o problemă comună, de cele mai multe ori inofensivă, care poate favoriza însă dezvoltarea unei infecții locale. O aluniță poate fi considerată ruptă atunci când este lezată sau deteriorată, lucru care poate fi cauzat de traumatisme minore sau chiar prin îndepărtarea necorespunzătoare a aluniței. (1, 2, 3, 7)

Ce se poate întâmpla după ruperea unei alunițe?

Ruperea unei alunițe poate declanșa diverse reacții și complicații, în funcție de gravitatea leziunii și de modul în care a fost tratată zona afectată. Deși unele leziuni minore pot fi relativ inofensive și se vindecă de la sine, există și riscul unor complicații serioase. Câteva posibile consecințe ale ruperii unei alunițe:

• sângerare (poate varia de la ușoară la abundentă, în funcție de dimensiunea aluniței și de profunzimea leziunii);
• infecție (dacă zona nu este curățată și tratată corespunzător, poate apărea o infecție, ceea ce poate duce la inflamație, roșeață, durere și secreții purulente);
• durere și disconfort (ruperea aluniței poate provoca disconfort și durere în zona afectată, mai ales dacă zona este frecată sau atinsă).

De asemenea, în cazul în care alunița a fost situată într-o zonă vizibilă sau proeminentă, cum ar fi pe față sau mâini, ruperea unei alunițe poate duce la o modificare estetică a aspectului pielii. (1, 3, 6, 7)

Ruperea aluniței sporește riscul de cancer?

În ciuda miturilor existente, ruperea unei alunițe nu poate duce la dezvoltarea cancerului de piele. În schimb, sunt considerate motive de îngrijorare orice modificări în forma, dimensiunea sau culoarea unei alunițe. În consecință, dacă o aluniță se schimbă în timp (crește, devine neregulată, are margini neclare etc.), ar putea fi un semn al cancerului de piele. (5, 7, 8)

Cum pot fi identificate alunițele canceroase?

Identificarea alunițelor potențial canceroase este crucială pentru detectarea precoce a cancerului de piele și implicit pentru începerea tratamentului într-un stadiu incipient. Există câteva semne de alarmă la care pot ajuta la identificarea unor alunițe potențial canceroase, iar aceste semne sunt de obicei reunite sub acronimul ABCDE:

• Asymmetry (asimetrie): alunițele canceroase au adesea o formă asimetrică, ceea ce înseamnă că o jumătate a aluniței nu corespunde cu cealaltă jumătate când este împărțită în două.
• Border (margini): marginile alunițelor canceroase pot fi neregulate sau incomplet definite, comparativ cu alunițele benigne, care au de obicei margini clare și uniforme.
• Color (culoare): alunițele canceroase pot avea mai multe culori, cum ar fi nuanțe de maro, negru, roșu, alb sau albastru, în timp ce alunițele normale au de obicei o culoare uniformă.
• Diameter (diametru): alunițele canceroase au de obicei un diametru mai mare decât 6 mm (aproximativ dimensiunea unui capăt de creion).

Evolution (evoluție): orice schimbare a unei alunițe existente, cum ar fi creșterea în dimensiune, formă sau culoare, sau dezvoltarea de simptome noi, cum ar fi mâncărime, durere, sângerare sau cruste, poate semnala cancerul de piele. (1, 5, 8)

Manipularea sau ruperea alunițelor acasă

Îndepărtarea pe cont propriu a unei alunițe poate duce la numeroase complicații, astfel că trebuie evitată. Printre altele, ruperea unei alunițe poate provoca sângerare, în special dacă vasele de sânge de sub aceasta sunt afectate. Sângerarea poate fi dificil de controlat, mai ales în cazul alunițelor mari sau a celor situate în zonele cu piele mai subțire, cum ar fi fața sau gâtul. După ruperea aluniței, pielea devine vulnerabilă la infecții bacteriene. În plus, ruperea unei alunițe poate duce la formarea unei cicatrice. Aspectul și dimensiunea cicatricei pot varia de la persoană la persoană, iar aceste cicatrici pot fi permanente și pot afecta estetica zonei respective. (1, 7)

Cum se îndepărtează corect o aluniță?

Îndepărtarea corectă și în siguranță a unei alunițe se realizează printr-o procedură de excizie chirurgicală, în cabinetul unui medic dermatolog. Excizia chirurgicală asigură o îndepărtare controlată și completă a aluniței, ceea ce reduce semnificativ riscul de complicații și ajută la păstrarea aspectului normal al pielii. În cazul în care alunița este mai mare sau este necesară închiderea zonei după excizie, medicul poate aplica suturi fine pentru a închide incizia. În anumite situații, când alunița este mică, suturile nu sunt necesare și se aplică doar un pansament steril. De asemenea, după îndepărtare, alunița este trimisă la un laborator specializat pentru o analiză histologică detaliată. În acest mod, se poate confirma natura aluniței, pentru excluderea unei eventuale malignități. (6, 7, 8)

Cum sunt tratate alunițele rupte care sângerează?

În situația în care o aluniță a fost ruptă sau deteriorată și apar sângerări, este important să se acționeze cu prudență. În majoritatea cazurilor, sângerarea unei alunițe rupte poate fi tratată la domiciliu cu măsuri simple de prim ajutor. Următorii pași ar trebui urmați pentru a reduce riscul de infecții:

• aplicarea unei presiuni ușoare cu o compresă sterilă asupra zonei afectate, pentru a stopa sângerarea (se va menține presiunea asupra aluniței timp de 10-15 minute sau până când sângerarea se oprește);
• curățarea și sterilizarea zonei (după ce zona este curățată și uscată, alunița va fi acoperită cu un pansament steril, pentru a preveni infecția și pentru a proteja zona de traumatisme suplimentare);
• evitarea atingerii aluniței cu mâinile murdare.

Dacă sângerarea nu se oprește în urma aplicării unei presiuni asupra zonei sau dacă apar semne de infecție (cum ar fi roșeață extinsă, umflături, secreții purulente) în jurul aluniței, este important să se solicite de urgență asistență medicală. În astfel de situații, tratamentul poate presupune, utilizarea hemostaticelor sau suturarea leziunii, cât și administrarea de antibiotice (în cazul în care alunița ruptă a devenit infectată). (1, 6, 7)