Vaccinarea veterinarilor și a altor persoane care lucrează cu animale

Vaccinarea antirabică

Vaccinarea antirabică este asociată în general cu efectuarea post-expunere, în cazul majorității persoanelor.
Persoanele care activează în sectorul veterinar riscă însă, prin natura activității lor de rutină, să intre în contact cu animale bolnave de rabie, o boală infecțioasă foarte periculoasă care se instalează cu ușurință în organism în urma mușcăturilor și zgârieturilor cauzate de animale. Organizația Mondială a Sănătății atrage atenția că anual mor 55000 de persoane din cauza infecției cu rabie, așa că vaccinarea în acest sens este strict necesară.

Vaccinarea antirabică preventivă, adresată medicilor veterinari, dar și altor lucrători care intră în contact cu animale, se efectuează în trei doze, astfel: a doua doză la o săptămână după prima, iar a treia după alte două-trei săptâmâni de la doua doză. Este recomandată, în funcție de gradul de risc al expunerii la rabie, testarea periodică pentru rabie și, eventual, administrarea de doze suplimentare. În caz de expunere certă, persoanelor vaccinate conform indicațiilor de mai sus, li se recomandă administrarea de încă două doze de vaccin antirabic, la interval de trei zile între ele. (8)

Despre rabie (turbare), puteți citi mai multe aici.

Vaccinarea antitetanos

Tetanosul este o boală care se poate transmite ușor atât prin răni, ustensile chirurgicale, cât și prin mușcăturile de animale. Din acest motiv, pe lângă vaccinarea DiTePer efectuată în cinci doze în copilărie, veterinarilor, cât și altor persoane care prin natura meseriei interacționează cu animale, le este recomandat să beneficieze cât mai devreme de la începerea activității de încă o doză de DiTePer, iar mai apoi de o doză de vaccin dT la fiecare zece ani, pentru conservarea imunității. De asemenea, vaccinul antitetanos se efectueză și post-expunere, dacă persoana în cauză a fost mușcată sau zgâriată de un animal.

Vaccinarea împotriva antraxului

Vaccinul împotriva antraxului este recomandat nu doar militarilor și personalului de laborator care lucrează cu bacteria cauzatoare de infecție, ci și anumitor veterinari sau altor lucrători care intră/riscă să intre în contact cu animale infectate cu această boală. Indicațiile privind vaccinul sunt același. Consultați, în acest sens, articolul Vaccinarea personalului militar. (6)