Un studiu leagă depresia maternă postpartum de supraalimentarea emoțională la copii

Depresia postpartum afectează până la 25% dintre femei în primul an de după naștere și poate avea consecințe semnificative asupra sănătății mamelor, a copiilor și a familiilor. Depresia postpartum este o tulburare a dispoziției care se instalează între al treilea trimestru de sarcină și primele patru săptămâni post-partum. Simptomele frecvente includ stare de spirit negativă, tulburări de somn, modificări ale apetitului și lipsă de concentrare, care pot altera interacțiunile mamă-copil și evoluția copilului (Thorsteinsson et al., 2018). În plus, femeile cu depresie postpartum prezintă un risc mai mare de a avea comportamente de alimentație emoțională, iar copiii lor pot dezvolta același tip de reacție la stres și, pe termen lung, risc sporit de obezitate (Helle et al., 2022; Wu et al., 2023).
Teoretic, se consideră că simptomele depresive materne pot afecta modul de îngrijire a copilului (comportament reactiv mai slab, stres crescut și inconsecvență parentală), fapt care, la rândul său, limitează oportunitățile copilului de a-și dezvolta optim funcțiile cognitive și emoționale esențiale pentru funcția executivă. Studiile au arătat că auto-reglarea alimentară (ex: controlul emoțiilor și capacitatea de a inhiba comportamente alimentare impulsive) e puternic influențată de funcțiile executive (inhibiție, control emoțional, flexibilitate cognitivă). Astfel, depresia postpartum ar putea favoriza alimentația emoțională la copii prin perturbarea funcției executive a copilului.

Obiectivul studiului Universității din Illinois Urbana-Champaign este să testeze un model de mediere conform căruia depresia postpartum a mamei (măsurată la 6 săptămâni după naștere) prezice alimentația emoțională a copilului la 48 de luni, prin influențarea funcțiilor executive (inhibiție și control emoțional) la 24 de luni. Ipoteza principală susține că nivelurile mai înalte de depresie postpartum se asociază cu capacități mai scăzute de control emoțional și inhibiție la copil, ceea ce duce ulterior la o alimentație emoțională mai pronunțată.

Metodologie

1. Proiect și eșantion

• Datele provin dintr-un studiu longitudinal (Midwest STRONG Kids2) derulat într-o regiune din SUA (Fiese et al., 2019).  
• Inițial, au fost recrutați 468 de copii, dar 36 de participanți au fost excluși din cauza lipsei de date la variabilele-cheie, iar 52 au fost eliminați pentru insuficiență de date la modelul FIML. Astfel, dimensiunea finală a eșantionului a fost de N = 380.  
• Studiul a fost aprobat de comisia de etică a universității, iar mamele au oferit consimțământ informat.

2. Evaluări și instrumente

• Depresia postpartum: Edinburgh Postnatal Depression Scale (EPDS), scor 0-30; un scor ≥13 indică simptome depresive majore (Cronbach's α = 0,859). Măsurată la 6 săptămâni postpartum.  
• Funcția executivă a copilului: Behavior Rating Inventory of Executive Function-Preschool Version (BRIEF-P). Acest instrument e aplicat părintelui pentru a evalua percepția asupra abilităților copilului la 24 de luni, pe două subscale relevante:  

• inhibare (Inhibition; α = 0,889) - cu scoruri mai mari indicând dificultăți sporite.  
• control emoțional (Emotional control; α = 0,855) - la fel, scoruri mai mari = mai multe probleme.  

• Alimentația emoțională a copilului: Child Eating Behavior Questionnaire (CEBQ), subscala Emotional Overeating (α = 0,785). Evaluată la 48 de luni.

3. Analize statistice

• S-a folosit modelarea ecuațiilor structurale (SEM) pentru a testa relațiile de mediere între depresia postpartum și alimentația emoțională prin intermediul inhibiției și controlului emoțional al copilului.  
• Modelele au fost ajustate pentru sexul copilului, educația părintelui și rasa/etnia părintelui (covariate).  
• Estimarea a utilizat metoda FIML pentru a se ocupa de date lipsă. Efectele indirecte au fost testate prin bootstrapping (5000 de reeșantionări).

Rezultate

Caracteristici ale participanților

• Media scorului EPDS a fost 4,38 (SD = 4,14); 54 mame (14%) au atins pragul ≥13 (simptome majore de depresie postpartum).  
• Inhibarea medie a copilului la 24 de luni: 23,35 (SD = 5,34), iar controlul emoțional: 15,26 (SD = 3,60).  
• Alimentația emoțională a copilului la 48 de luni a avut media 1,70 (SD = 0,57) pe scala 1-5.

Corelații

• Depresia postpartum s-a asociat pozitiv cu scorurile de inhibiție (r = 0,172, p < 0,01) și control emoțional (r = 0,259, p < 0,001) ale copilului, indicând: cu cât mamele au niveluri mai mari de depresie postpartum, cu atât copiii prezintă mai multe dificultăți în inhibiție și control emoțional.  
• Depresia postpartum s-a corelat de asemenea cu alimentația emoțională la copil (r = 0,173, p < 0,001).  

Modele de mediere

Model 1 (cu control emoțional ca mediator) a explicat 7% (R^2 = 0,0697) din varianța alimentației emoționale a copilului.  

• Depresia postpartum → (β = 0,253, p < 0,001) → scoruri mai slabe de control emoțional la copil.  
• Control emoțional → (β = 0,180, p < 0,01) → alimentație emoțională.  
• Efectul indirect al depresiei postpartum asupra alimentației emoționale prin controlul emoțional a fost semnificativ (0,007, p < 0,01).  

Model 2 (cu inhibiție ca mediator) a explicat 8% (R^2 = 0,0805) din varianța alimentației emoționale.  

• Depresia postpartum → (β = 0,171, p < 0,01) → dificultăți de inhibiție la copil.  
• Inhibiție → (β = 0,211, p < 0,001) → alimentație emoțională.  
• Efectul indirect al depresiei postpartum asupra alimentației emoționale prin inhibiție: 0,005 (p < 0,05).  

În ambele modele, depresia postpartum are atât efect direct, cât și efect indirect (prin EF) asupra alimentației emoționale a copilului.

Discuții

• Rezultatele sugerează că variațiile chiar și subclinice ale simptomelor de depresie postpartum pot afecta modul în care copiii își dezvoltă funcțiile executive și, în consecință, riscul de a dezvolta comportamente de alimentație emoțională.  
• Mamele cu simptome depresive ar putea fi mai puțin receptive, mai stresate și oferă co-reglare emoțională mai inconsistentă. Astfel, copilul își formează un control emoțional/inhibiție mai redus, predispunând la a mânca exagerat când sunt triști sau stresați.  
• Este crucială identificarea și intervenția timpurie pentru mamele cu depresie postpartum, deoarece efectele se pot transfera asupra dezvoltării copiilor. Măsurile includ screeningul de rutină pentru depresia postpartum, asistență psihologică și programe care vizează îmbunătățirea strategiilor de reglare emoțională a copilului.

Limitări

• În afară de controlul pentru câteva covariate (vârsta copilului, rasă/etnie, educația părintelui), alte variabile (nivel socio-economic, suport social, stres parental, sănătate fizică) nu au fost incluse.  
• Eșantionul a fost preponderent format din mame albe cu studii superioare, limitând generalizabilitatea la populații mai diverse.  
• Lipsa unor date observaționale obiective (diagnostic clinic al mamei, evaluări directe ale comportamentului copilului) pot introduce subiectivitate în date.  
• Datorită mărimii eșantionului, forța statistică (power) pentru testarea unor moderatori ar putea fi insuficientă.  

Implicații și concluzii

• Concluzia centrală: Depresia postpartum poate influența negativ funcțiile executive la copiii mici, ceea ce la rândul lor pot conduce la un comportament de alimentație emoțională.  
• Intervențiile pentru mame (inclusiv suport psihologic, mindfulness parental, screening și tratament pentru depresie postpartum) pot atenua evoluția negativă a copilului privind auto-reglarea și obiceiurile alimentare.  
• Programe de educație timpurie care consolidează funcțiile executive la copil (control emoțional, inhibiție, atenție) pot fi, de asemenea, benefice.  
• Viitorul cercetării este de a lua în considerare implicarea taților sau a altor îngrijitori, integrarea unor eșantioane mai diverse și a unor abordări multilaterale, care să surprindă influența factorilor socio-culturali, sărăciei, discriminării și istoricului familial al depresiei.  

Mesaj final

Rezultatele acestui studiu evidențiază necesitatea unei atenții sporite față de depresia postpartum și sprijin pentru mamele care trec prin simptome depresive, deoarece dezvoltarea funcțiilor executive la copiii mici este strâns legată de calitatea co-reglării emoționale oferite de părinți. Intervențiile bine adaptate pot reduce riscul de alimentație emoțională la copil și pot susține o trajectorie de dezvoltare mai sănătoasă.