Topul celor mai puternice antiinflamatoare naturale

Inflamația, considerată o modalitate a organismului de a răspunde la anumiți factori nocivi, este, de cele mai multe ori, bine controlată de organism și tinde să se diminueze pe măsură ce procesul de vindecare este încheiat. În unele cazuri, însă, în afecțiuni precum artrita reumatoidă, inflamația poate persista și poate deveni cronică, influențând în mod negativ viața persoanei afectate. Un răspuns inflamator exagerat poate fi controlat cu ajutorul medicamentelor antiinflamatoare, dar și cu ajutorul antiinflamatoarelor naturale, categorie din care fac parte anumite alimente și ierburi aromatice. (1, 2, 3)

Topul celor mai puternice antiinflamatoare naturale cuprinde:

Ghimbir

Condiment folosit în medicina tradițională pentru a trata răcelile comune și simptomele asociate afecțiunilor infecțioase, ghimbirul conține mai mult de 100 de compuși activi care pot avea efecte asupra inflamației din organism. Un studiu retrospectiv la care au participat peste o mie de persoane a constatat că administrarea a 1.000-3.000 mg de ghimbir zilnic timp de minimum patru săptămâni și maximum douăsprezece săptămâni a redus semnificativ markerii inflamației, în comparație cu un placebo. (2, 3)

Turmeric

Condiment popular în bucătăria indiană, disponibil sub formă de pulbere și inclus în capsule, tablete, ceaiuri, paste și extracte, turmericul conține peste 300 de compuși activi. Un compus din turmeric, numit curcumină, este renumit pentru proprietățile sale antiinflamatorii puternice. Curcumina poate bloca activarea unei molecule responsabile pentru activarea genelor care promovează inflamația. Diverse studii au concluzionat că turmericul poate ajuta la reducerea inflamației și a disconfortului cauzat de artrită. De asemenea, unele studii efectuate la persoanele cu osteoartrită au descoperit că administrarea suplimentelor cu curcumină oferă o ameliorare a simptomelor, în mod similar cu medicamentele antiinflamatoare obișnuite. (2, 3)

Ceai verde

Consumat la scară largă, ceaiul verde provine din frunzele de camellia sinensis, o plantă cu numeroase proprietăți terapeutice. Cercetările au asociat ceaiul verde cu o mai bună sănătate cardiovasculară și o digestie îmbunătățită. De asemenea, cercetările sugerează că ceaiul verde are proprietăți antiinflamatorii, datorită cantității crescute de antioxidanți și polifenoli pe care îi conține. Ceaiul verde, obținut din frunze neoxidate, este unul dintre cele mai puțin procesate tipuri de ceai. (2, 5)

Usturoi

Utilizat în medicina tradițională împotriva tusei, artritei, conspirației, a durerilor dentare sau chiar a infecțiilor, usturoiul conține compuși de sulf, cum ar fi alicina, S-alilcisteina și disulfura de dialil, care par a avea proprietăți antiinflamatorii. O analiză a mai multor studii internaționale, la care au participat cumulat peste 800 de participanți, a constatat că persoanele care au luat suplimente de usturoi au avut niveluri semnificativ reduse ale proteinei c-reactivă (un marker inflamator trimis în sânge ca răspuns la inflamație), comparativ cu persoanele din grupul de control. (3, 6, 7)

Piper negru

Considerat regele condimentelor, folosit în aproape orice rețetă culinară, piperul negru a fost inițial folosit în medicina tradițională pentru potențialele sale beneficii. Cercetările sugerează că piperina, principalul compus activ din piper, poate juca un rol în reducerea inflamației în organism. Studii de laborator efectuate pe modele de șobolani cu artrită au arătat că piperina poate reduce markerii inflamatorii din sânge și poate ameliora simptomele afecțiunii. (3, 8)

Scorțișoară

Consumată în cantități moderate, scorțișoara poate avea efecte antiinflamatorii, în special datorită acidului cinnamic și al cinnamaldehidei, doi compuși regăsiți în scorțișoară, care pot ajuta la inhibarea daunelor celulare cauzate de radicalii liberi. Deși oferă beneficii remarcabile pentru sănătate, scorțișoara poate deveni periculoasă, atunci când cantitatea consumată de un adult depășește 2. 5 grame pe zi (echivalentul a două lingurițe). (3, 6)

Mere

Majoritatea fructelor și legume sunt surse importante de antioxidanți, vitamine și minerale, având totodată proprietăți antiinflamatoare. Merele, cu precădere, datorită conținutului ridicat de polinefoli, pot juca un rol în reducerea leziunilor musculare induse de efort și pot reduce inflamațiile cauzate de artrită. (4, 9)

Migdale

O excelentă sursă de acizi grași omega-3 și vitamina E, migdalele reduc inflamația vaselor sanguine și ajută la menținerea articulațiilor lubrifiate. De asemenea, migdalele pot fi consumate cu regularitate pentru reducerea colesterolului și pentru reducerea concentrației plasmatice a proteinei C-reactivă, interleukina-6 și a altor markeri inflamatorii. Un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea de Medicină din Taipei a constatat că încorporarea migdalelor într-o dietă sănătoasă ar putea ameliora inflamația și stresul oxidativ la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. (7, 9, 11)

Omega-3

Anumiti pești grasi, cum ar fi tonul, codul și somonul, sunt surse bune de acizi grași omega-3, printre cele mai puternice antiinflamatorii naturale cunoscute. Suplimentele de omega-3 pot reprezenta, de asemenea, o alegere excelentă pentru persoanele care nu sunt consumatori de pește. Într-un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh, la care au participat 250 de persoane cu dureri cauzate de boala degenerativă discală, 59% dintre participanți au reușit să înlocuiască medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene cu uleiul de pește. (4, 9, 10)

Cu mici excepții, la momentul actual dovezile care să susțină eficacitatea antiinflamatoarelor naturale sunt insuficiente, studiile desfășurate fiind unele de dimensiuni mici și cu eșantioane fără reprezentativitate. Cu toate acestea, majoritatea studiilor confirmă faptul că dieta poate influența severitatea simptomelor inflamatorii și că anumite alimente, precum cele menționate, pot reduce riscul unor complicații și pot aduce îmbunătățiri ale stării generale de sănătate. (1, 2)

În anumite cazuri, compușii studiați sunt izolați, astfel că efectele pot fi diferite în funcție de forma remediului. De exemplu, curcumina se regăsește în cantități semnificativ reduse în turmeric, comparativ cu cantitățile folosite în suplimente, astfel că un studiu asupra curcuminei nu este întotdeauna aplicabil și pentru alimentele sau ingredientele culinare ce conțin curcumina. (1, 2, 4)