Tirzepatida reduce mai eficient riscul de diabet și evenimente cardiovasculare la pacienții cu obezitate comparativ cu semaglutida

Un nou studiu retrospectiv, publicat în revista eClinicalMedicine, aduce dovezi importante privind superioritatea tirzepatidei față de semaglutidă în reducerea riscului de diabet zaharat tip 2 și a evenimentelor cardiovasculare majore la pacienții cu obezitate. Studiul, desfășurat pe baza datelor colectate din registre electronice medicale, stabilește noi standarde în tratamentul obezității, subliniind eficacitatea crescută a tirzepatidei în prevenirea complicațiilor asociate acestei afecțiuni.

 

Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la nivel global, afectând peste 650 de milioane de adulți și 340 de milioane de copii și adolescenți. Aceasta este un factor de risc esențial pentru dezvoltarea diabetului zaharat tip 2, fiind asociată cu o creștere a morbidității, mortalității și costurilor economice. Gestionarea obezității implică o combinație de intervenții comportamentale, dietetice, farmacologice și chirurgicale, intervenția chirurgicală fiind cea mai eficientă, deși prezintă riscuri și bariere de acces.

 

În prezent, aproximativ 422 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu diabet zaharat, majoritatea dintre aceștia fiind localizați în țările cu venituri mici și medii. Anual, diabetul este responsabil direct de 1,5 milioane de decese. Agoniștii receptorilor pentru peptidele 1 asemănătoare glucagonului (GLP-1 RAs), cum ar fi semaglutida, sunt din ce în ce mai utilizați în gestionarea obezității, reducând pofta de mâncare și încetinind golirea gastrică. Deși semaglutida a demonstrat o reducere semnificativă a greutății corporale, tirzepatida, un nou agonist dual al GLP-1 și al peptidei insulinotrope dependente de glucoză (GIP), a arătat o scădere a greutății și mai mare, cu potențial important în reducerea riscului de diabet și în îmbunătățirea rezultatelor de sănătate la pacienții cu obezitate sau diabet zaharat tip 2.

 

Despre studiu

Studiul de cohortă prezent a utilizat date anonimizate din baza de date TriNetX, incluzând două cohorte de pacienți: una fără diabet zaharat tip 2 și una cu diabet zaharat tip 2 preexistent. În cohorta fără diabet zaharat, participanții au fost împărțiți în două grupuri, unul tratat cu tirzepatidă (cohorta 1a, n = 6923) și celălalt cu semaglutidă (cohorta 2a, n = 6923), iar evoluția lor a fost monitorizată pe o perioadă de 12 luni pentru a evalua incidența diabetului zaharat tip 2, modificările hemoglobinei glicate (HbA1c), greutatea corporală, hipoglicemia și pancreatita acută.

 

Cohorta cu diabet zaharat tip 2 a fost împărțită în mod similar: cohorta 1b (diabet zaharat tip 2 + tirzepatidă, n = 4223) și cohorta 2b (diabet zaharat tip 2 + semaglutidă, n = 4223). Evaluarea a inclus timpul până la apariția unui compozit de evenimente cardiovasculare adverse majore, incluzând mortalitatea, infarctul cerebral, sindromul coronarian, insuficiența cardiacă, precum și incidența complicațiilor microvasculare și a ideilor suicidare. Studiul a folosit metode statistice riguroase, cum ar fi potrivirea scorurilor de predispoziție (PSM), analiza supraviețuirii univariate, teste log-rank și curbe de supraviețuire Kaplan-Meier pentru a stabili relațiile temporale între expunerea la medicamente și rezultate.

 

Rezultatele studiului

În rândul pacienților fără diabet zaharat tip 2, tirzepatida a fost asociată cu un risc semnificativ mai mic de dezvoltare a diabetului zaharat tip 2. Comparativ cu grupul tratat cu semaglutidă, pacienții tratați cu tirzepatidă au prezentat o scădere mai mare a greutății corporale și a nivelului de HbA1c după un an de tratament (p<0,001).

 

În rândul pacienților cu diabet zaharat tip 2, tirzepatida a redus riscul unui compozit de mortalitate și evenimente cardiovasculare, în special scăzând riscul de mortalitate din toate cauzele și infarct cerebral. Cu toate acestea, tirzepatida a fost asociată și cu o incidență crescută a neuropatiei diabetice. Nu au fost observate diferențe semnificative între cele două grupuri în ceea ce privește ratele de hipoglicemie, pancreatită acută sau idei suicidare.

Acesta este primul studiu de amploare din lumea reală care oferă o analiză comparativă între tirzepatidă, un nou agonist dual GLP-1/GIP, și semaglutidă, un agonist GLP-1 bine stabilit. Cu toate acestea, studiul este limitat de natura sa observațională, de comparațiile non-randomizate, de posibila incompletitudine a datelor, de lipsa informațiilor privind doza de medicament și de durata scurtă de urmărire.

 

Concluzii

În concluzie, studiul sugerează că tirzepatida ar putea reprezenta o opțiune terapeutică mai eficientă decât semaglutida în gestionarea riscurilor asociate obezității și prevenirea complicațiilor la aceste populații. Cu toate acestea, sunt necesare studii clinice randomizate suplimentare pentru a confirma aceste rezultate și pentru a explora eficacitatea agoniștilor duali ai incretinelor în prevenirea diabetului zaharat tip 2 și a bolilor cardiovasculare la populațiile cu risc crescut.