Cum influențează secreția de insulină fiecare macronutrient în parte (proteinele, lipidele și glucidele)

Insulina este secretată de celulele beta din insulele pancreatice ca răspuns la stimuli nutriționali pentru a menține homeostazia energetică. Deși glucidele sunt principalii stimulatori ai secreției de insulină, proteinele și grăsimile pot modula, de asemenea, această secreție. Înțelegerea modului în care diferiți nutrienți induc secreția de insulină este crucială, în special în contextul diabetului de tip 2 și al studiilor emergente care leagă hiperinsulinemia de diverse afecțiuni, inclusiv cancerul.
Studiul de la University of British Columbia a abordat lipsa de cunoștințe prin măsurarea dinamică a secreției de insulină ca răspuns la trei stimulii macronutrienți model în insule provenite de la donatori non-diabetici și diabetici, precum și în insule derivate din celule stem. Analiza transcriptomică și proteomică a relevat semnăturile moleculare ale insulelor fiecărui donator și a identificat clustere distincte de proteine care prezic răspunsurile secreției de insulină la carbohidrați, proteine și grăsimi.

Metodologie și rezultate principale:

Dinamica secreției de insulină: Carbohidrații au stimulat cel mai puternic secreția de insulină, urmați de aminoacizi și apoi de acizi grași. Variabilitatea răspunsului la nutrienți: S-a observat o variabilitate înaltă în răspunsurile postprandiale chiar și la un singur macronutrient, glucide, ceea ce indică o individualizare a răspunsului insular.
Impactul diabetului tip 2: În insulele de la donatori cu diabet tip 2, secreția de insulină a fost semnificativ întârziată și redusă în răspuns la glucide, dar răspunsul la aminoacizi a fost relativ prezervat, sugerând posibile beneficii terapeutice ale dietei bogate în proteine în gestionarea diabetului.
Proteomica și transcriptomica: Analiza proteomică a evidențiat diferențe semnificative în abundența proteinelor între donatorii nediabetici și cei cu diabet tip 2, cu implicații pentru metabolismul glucozei și secreția de insulină stimulată de glucoză.

Concluzii și implicații

Studiul a oferit o înțelegere mai profundă asupra modului în care variațiile individuale în proteomele insulare pot influența răspunsurile la nutrienți și a subliniat importanța unei abordări personalizate în tratamentul și managementul diabetului. Aceasta subliniază necesitatea unei mai bune înțelegeri a modului în care diferiți nutrienți afectează secreția de insulină și potențialul utilizării acestor cunoștințe pentru a îmbunătăți intervențiile dietetice personalizate în diabet tip 2.

Rezultatele studiului susțin necesitatea unor studii clinice viitoare pentru a testa răspunsul insulinic la provocări standardizate cu macronutrienți în populația generală și în cea cu diabet, pentru a avansa în domeniul nutriției terapeutice personalizate și a managementului clinic al diabetului.

sursa: Science Daily