„Grăsimea brună” protejează împotriva anomaliilor metabolice

Un studiu prospectiv publicat în Journal of Nuclear Medicine arată că nivelurile ridicate de țesut adipos maro activ (cunoscut și sub denumirea de „grăsime brună”) sunt mai răspândite la persoanele care prezintă indicii foarte timpurii ale tulburărilor metabolice. Studiul sugerează că grăsimea brună activă poate contracara stările „pre-prediabetice”, oferind astfel protecție împotriva anomaliilor metabolice sau hormonale foarte timpurii.
Grăsimea brună este un tip de grăsime care se activează atunci când o persoană este expusă la temperaturi scăzute, iar corpul produce căldură pentru a încălzi corpul. Studii anterioare au sugerat că grăsimea brună poate poate ajuta la prevenirea obezității și a diabetului. În cadrul studiului actual, cercetătorii și-au propus să evalueze dacă există diferențe în nivelurile inițiale de glucoză, insulină, lipide și alți metaboliți între subiecții cu cantități diferite de grăsime brună. De asemenea, au examinat mostrele de sânge ale pacienților și stilul de viață pentru a evalua asocierea acestora cu grăsimea brună niveluri.

Pentru a realiza acest lucru, cercetătorii au recrutat 34 de voluntari sănătoși cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani și cu un indice de masă corporală (IMC) între 18 și 25. Subiecților din studiu le-au fost prelevate probe de sânge și au răspuns unor interviuri cu privire la stilul de viață. Pentru a activa grăsimea maro, participanții au purtat costume reci pentru a-și aduce temperatura corpului chiar peste punctul de frison. După două ore, subiecții au scos costumele de răcire și au fost scanați cu FDG PET/CT.

Grăsimea brună activată a fost analizată pentru fiecare subiect, iar nivelurile de glucoză, insulină, lipide și alți metaboliți au fost corelate cu volumul și intensitatea grăsimii brune active. Participanții au fost clasificați ca având niveluri ridicate sau scăzute de grăsime maro.

Un nivel mai ridicat de grăsime brună activată a fost asociat cu disfuncția metabolică timpurie. Nivelurile de glucoză pre-răcire, împreună cu ceilalți indici, au fost semnificativ mai mari în grupul participanților cu conținut ridicat de grăsime brună decât grupul cu conținut scăzut de grăsime maro. În plus, a fost găsită o diferență semnificativă în IMC, subiecții cu niveluri ridicate de grăsime brună având un IMC mai mare decât subiecții cu niveluri scăzute de grăsime brună.

Studiul sugerează că grăsimea maro poate influența în mod considerabil și poate fi influențată de sănătatea metabolică generală. Descoperirile arată că imagistica moleculară poate fi utilă pentru identificarea pacienților care prezintă riscul de a dezvolta tulburări metabolice și sugerează că activarea grăsimii brune este un mecanism de adaptare metabolică.

sursa: Science Daily
foto: Imagini care arată detectarea și segmentarea țesutului adipos maro pe FDG PET pentru a măsura volumul total de țesut adipos maro. SNMMI