Sportul ne modelează compoziția microbiomului intestinal

Cercetările anterioare au subliniat că un nivel optim de activitate fizică poate reduce riscul de diabet de tip 2, boli cardiovasculare și probleme de sănătate mintală, precum depresia, în timp ce comportamentele sedentare cresc riscul de mortalitate cardiovasculară și diabet de tip 2. Efectele pozitive ale exercițiilor fizice asupra sănătății ar putea fi mediate prin schimbări în microbiomul intestinal, care joacă un rol semnificativ în dezvoltarea diverselor boli și probleme de sănătate mintală.
Un studiu recent publicat în revista EBioMedicine a explorat legătura dintre nivelurile de activitate fizică și microbiomul intestinal, utilizând evaluări bazate pe accelerometre purtate la șold pentru a măsura nivelurile de activitate fizică sedentară, moderată și viguroasă. Acest lucru a permis o măsurătoare mai fiabilă și precisă a nivelurilor de activitate, în comparație cu studiile anterioare care s-au bazat pe autodeclararea nivelurilor de activitate fizică. În plus, utilizarea metagenomicii shotgun profunde a oferit informații taxonomice de înaltă rezoluție despre comunitățile microbiene intestinale.

Participanții la studiu au completat un chestionar detaliat despre istoricul medical, dieta și obiceiurile de viață, au fost supuși unor examinări fizice și clinice, iar probele de fecale colectate au fost folosite pentru analiza microbiomului intestinal. Datele accelerometrului au fost folosite pentru a defini nivelurile de activitate fizică, iar diversitatea speciilor microbiene a fost analizată prin calcularea diversității alfa și beta.

Rezultatele au arătat o asociere inversă între obiceiurile sedentare sau nivelurile foarte scăzute de activitate fizică și abundența anumitor specii de microbi intestinali, comparativ cu nivelurile moderate sau viguroase de activitate fizică. Nivelurile moderate de activitate fizică au fost asociate cu o abundență scăzută a Escherichia coli și cu o abundență crescută a bacteriilor producătoare de butirat, cum ar fi Roseburia și Faecalibacterium prausnitzii. În plus, nivelurile moderate de activitate fizică au fost asociate cu o mai mare sinteză de acetat și butirat, în timp ce exercițiul viguros a fost legat de o sinteză mai mare de propionat, iar nivelurile sedentare de activitate au fost asociate cu o capacitate scăzută de degradare a carbohidraților de către microbiomul intestinal.

În concluzie, nivelurile de activitate fizică au fost strâns legate de abundența anumitor microbi intestinali, iar diversitatea și abundența microbiotei intestinale, precum și potențialul său funcțional, au variat în funcție de diferitele niveluri de activitate fizică. Astfel, obiceiurile sedentare și nivelurile mai înalte de activitate fizică au prezentat asocieri inverse cu abundența și diversitatea microbiomului intestinal. Aceste descoperiri subliniază importanța activității fizice pentru sănătatea microbiomului intestinal și potențialele implicații pentru prevenirea și managementul bolilor metabolice și cardiovasculare.

sursa: News Medical
foto: Zhanna Mendel / Shutterstock