Sedarea - tipuri, proceduri, riscuri și beneficii, informații pacienți

Sedarea este o procedură medicală care implică administrarea de medicamente care reduc anxietatea și/sau produc o stare de somnolență cu scopul de a ajuta pacientul să se relaxeze sau să doarmă în timpul unui proceduri medicale sau chirurgicale. (1, 2)

Tipuri de sedare

Există trei tipuri principale de sedare, fiecare cu propriile sale caracteristici și utilizări. Ele includ sedarea ușoară, sedarea moderată și sedarea profundă.

Sedarea ușoară

Sedarea ușoară, cunoscută și sub denumirea de anxioliză, este cel mai ușor nivel de sedare și este utilizată pentru proceduri mai simple, cum ar fi extracția dinților. În timpul sedării conștiente, pacientul este treaz, dar adormit și relaxat, și poate răspunde la comenzi simple. Pentru a realiza acest nivel de sedare, medicamentele sunt administrate prin intermediul unei perfuzii intravenoase (IV), cu monitorizarea constantă a funcțiilor vitale, cum ar fi tensiunea arterială și frecvența cardiacă. (1, 2, 3)

Sedarea moderată

Un nivel mai profund de sedare, utilizat pentru proceduri mai complexe sau mai dureroase, cum ar fi o operație minoră. În timpul sedării profunde, pacientul este adormit și nu răspunde la stimuli externi. Medicamentele sunt administrate intravenos, iar funcțiile vitale ale pacientului sunt monitorizate îndeaproape. (1, 3, 4)

Sedarea profundă sau generală

Reprezintă cel mai profund nivel de sedare, fiind utilizată pentru intervenții chirurgicale majore. În timpul sedării generale, pacientul este complet adormit și nu răspunde la stimuli externi. Medicamentele sunt administrate intravenos sau prin inhalatoare, iar respirația și funcțiile vitale ale pacientului sunt monitorizate de către anesteziologul. (2, 5)

Fiecare tip de sedare are avantajele și dezavantajele sale, iar medicul va decide care tip de sedare este cel mai potrivit pentru procedura specifică și nevoile pacientului. (1, 2)

Proceduri de sedare

Sedare ușoară

Formă de sedare ce constă în administrarea unor doze mici de medicamente sedative sau anxiolitice, care îi ajută pe pacienți să rămână relaxați, dar încă conștienți și capabili să vorbească și să urmeze instrucțiunile medicului. Sedarea ușoară se utilizează general în timpul procedurilor chirurgicale minore. (1, 2, 3)

Sedare moderată

Tip de sedare ce implică administrarea unui sedativ mai puternic, care poate determina o pierdere temporară a conștiinței și o ușoară încetinire a respirației. Pacienții pot fi în continuare capabili să răspundă la comenzi, dar sunt mai puțin conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Este adesea utilizat în timpul procedurilor mai complexe sau mai dureroase, cum ar fi o colonoscopie. (1, 3, 5)

Sedare profundă sau generală

Implică administrarea unui sedativ puternic care duce la o pierdere temporară a conștiinței și a capacității de a respira singur. Acest tip de sedare este folosit în general în timpul procedurilor chirurgicale majore sau în cazul în care este necesară o imobilizare totală a pacientului. (2, 5)

Pregătirea pacientului pentru sedare

Pregătirea pacientului înainte de sedare este o etapă importantă pentru a asigura o procedură sigură și fără complicații. Consultați medicul dumneavoastră în prealabil pentru a discuta despre procedură, tipurile de sedare disponibile și riscurile și beneficiile asociate cu fiecare tip de sedare. Dacă sunteți fumător, este important să reduceți sau să renunțați la fumat înainte de procedură, deoarece fumatul poate crește riscul de complicații postoperatorii. (1, 2)

Înainte de procedură, medicul vă va cere să nu mai consumați alimente sau lichide pentru o anumită perioadă de timp, de obicei cu cel puțin opt ore înainte de sedare. Acest lucru se face pentru a preveni inhalarea accidentală a alimentelor sau lichidelor în timpul sedării, care poate duce la complicații respiratorii. (1, 3)

Dacă utilizați medicamente, discutați cu medicul despre ce medicamente puteți să continuați să luați și ce medicamente trebuie să nu mai folosiți înainte de sedare. Totodată, asigurați-vă că aveți pe cineva care să vă conducă acasă după procedură, deoarece efectele sedării pot persista pentru câteva ore. (1, 3)

Administrarea medicamentelor pentru sedare

Medicamentele pentru sedare pot fi administrate prin mai multe căi, inclusiv prin injectare intravenoasă, prin inhalare sau prin administrare orală. Medicamentele administrate prin inhalare sunt cel mai adesea utilizate pentru sedarea pediatrică, în timp ce medicamentele administrate intravenos sau oral sunt mai frecvente pentru adulți. (1, 3)

Pentru sedarea minimă sau conștientizată, se pot utiliza medicamente sedative ușoare, cum ar fi benzodiazepinele sau propofolul. Aceste medicamente ajută la relaxarea pacientului și la ușurarea anxietății fără a cauza pierderea conștiinței. (1, 2, 3)

Pentru sedarea moderată, pot fi utilizate medicamente mai puternice, precum opioidele, asociate cu benzodiazepine, în funcție de istoricul medical. Aceste medicamente ajută la reducerea anxietății și la ameliorarea durerii, dar pot determina și o pierdere temporară a conștiinței. (1, 4)

Pentru sedarea profundă sau generală, medicamentele utilizate sunt de obicei anestezice generale, cum ar fi propofolul, etomidatul sau ketamina. Aceste medicamente determină o pierdere completă a conștiinței și a senzației de durere și necesită un monitorizare atentă a pacientului și a funcțiilor vitale. (2, 5)

Monitorizarea pacientului în timpul sedării

Monitorizarea pacientului în timpul sedării este realizată pentru a urmări semnele vitale, precum tensiunea arterială, frecvența cardiacă, nivelul de oxigen din sânge, respirația și activitatea cerebrală, informații esențiale pentru a asigura siguranța pacientului pe durata procedurii. (1, 2, 6, 7)

Dispozitivele de monitorizare includ electrocardiograful (ECG), folosit pentru a urmări activitatea cardiacă, pulsioximetrul pentru a măsura nivelul de oxigen din sânge, tensiometrul pentru a măsura tensiunea arterială și capnograf pentru a măsura CO2 expirat. În plus, monitorul de anestezie este un instrument esențial în timpul sedării și urmărește toate semnele vitale ale pacientului în timp real. (2, 6, 7)

Personalul medical specializat trebuie să monitorizeze pacientul pe durata sedării pentru a identifica orice semne de complicații sau efecte secundare. Pacienții trebuie să fie atent supravegheați pentru a preveni stopul respirator, care este unul dintre cele mai mari riscuri asociate cu sedarea. (6, 7)

Riscuri

Sedarea poate fi o opțiune sigură și eficientă pentru a ajuta pacienții să treacă prin proceduri medicale dureroase sau traumatizante. Cu toate acestea, la fel ca în cazul oricăror altor proceduri medicale, există și riscuri asociate cu sedarea. Principalele riscuri includ:

Stopul respirator

Una dintre cele mai mari riscuri ale sedării este stopul respirator, care poate apărea dacă pacientul nu este monitorizat în mod corespunzător sau dacă se utilizează doze prea mari de medicamente de sedare. Stopul cardiac poate fi extrem de periculos și poate duce la deces, de aceea monitorizarea este atât de importantă. (6, 8)

Complicații cardiace

Unele medicamente de sedare pot afecta ritmul cardiac și tensiunea arterială a pacientului, ceea ce poate duce la complicații cardiace. Monitorizarea adecvată a semnelor vitale poate ajuta la prevenirea acestor complicații. (6, 8, 9)

Probleme digestive sau neurologice

Medicamentele de sedare pot duce la probleme digestive, cum ar fi greața și vărsăturile, cât și a probleme neurologice, precum confuzia sau tremurul. Aceste probleme pot apărea imediat după sedare sau mai târziu și pot fi temporare sau pot persistă pentru o perioadă mai lungă de timp. (6, 8, 9)

Alte potențiale complicații includ și:

• reacții alergice (în cazuri rare, pacienții pot dezvolta reacții alergice la medicamentele de sedare - reacțiile alergice pot fi grave și pot necesita tratament medical imediat);
• infecții (utilizarea instrumentelor medicale nesterile sau sterilizate necorespunzător poate duce la apariția infecțiilor). (6, 8, 9)

Beneficii

Pe de altă parte, sedarea poate aduce și unele beneficii pentru pacienți, inclusiv:

• reducerea anxietății și a disconfortului;
• îmbunătățirea experienței pacientului;
• analgezia (lipsa durerii și a oricărui disconfort);
• asigurarea cooperării pacientului. (1, 2, 3)

Așteptări

În timpul sedării, pacientul ar trebui să aștepte să se simtă adormit sau relaxat, dar să poată fi trezit rapid. În funcție de tipul de sedare administrat, pacientul poate simți amețeli, furnicături sau senzație de greutate în membre. De asemenea, respirația pacientului poate fi monitorizată pentru a se asigura că nu există probleme respiratorii. (1, 2, 6)

După sedare, pacientul poate simți oboseală, amețeală sau confuzie. Este important ca pacientul să nu conducă sau să folosească utilaje grele până când efectele sedativului nu dispar complet. De asemenea, pacientul trebuie să fie supravegheat de către un adult responsabil timp de 24 de ore după sedare, deoarece efectele medicamentelor pot persista pentru o perioadă mai lungă de timp și pot afecta abilitatea pacientului de a lua decizii sau de a se îngriji de sine. În cazul în care pacientul suferă de dureri sau disconfort după sedare, medicul poate prescrie analgezice sau alte medicamente pentru a ajuta la gestionarea simptomelor. (1, 2, 3)