Sângerări la postmenopauză - cauze, diagnostic, tratament

Menopauza este caracterizată prin întreruperea totală a menstruațiilor de cel puțin 12 luni. La menopauză, organismul feminin nu mai produce estrogen și astfel, apar manifestările clinice specifice: tulburări de somn, transpirații nocturne, tulburări de concentrare și de memorie, scăderea libidoului, uscăciune vaginală, bufeuri, indispoziție, stări de anxietate, palpitații, artralgii, redoare articulară, scăderea masei musculare și creșterea frecvenței infecțiilor de tract urinar.

Perioada de timp aflată înainte de instalarea menopauzei, în cadrul căreia se realizează tranziția de la viața reproductivă a unei femei la instalarea menopauzei, poartă denumirea de perimenopauză. Atunci când perimenopauză durează mai mulți ani, menstruațiile pot fi neregulate. În mod fiziologic, după instalarea menopauzei, menstruațiile nu mai apar.

Sângerările la postmenopauză sunt frecvent întâlnite în practica medicală și de multe ori reprezintă adevărate motive de îngrijorare pentru femeile în cauză. Care sunt însă principalele cauze care duc la apariția sângerărilor în perioada postmenopauzală? Care sunt caracteristicile clinice ale afecțiunilor care determină apariția sângerărilor în menopauză? Cum pot fi diagnosticate afecțiunile care determină sângerări după instalarea menopauzei? Și care este tratamentul acestor afecțiuni? În cadrul acestui articol vom aborda pe larg acest subiect și vom răspunde fiecărei întrebări în parte. [3], [4], [5]

 

Care sunt cauzele care duc la apariția sângerărilor după instalarea menopauzei?

Sângerările vaginale postmenopauzale pot apărea atât în rândul femeilor aflate peste vârsta de 50 de ani (cu menopauză instalată în mod fiziologic), cât și în rândul femeilor mai tinere, diagnosticate cu menopauză prematură sau insuficiență ovariană prematură (cu instalarea menopauzei pe fond patologic).

De asemenea, sângerări vaginale anormale mai pot apărea și în cazul femeilor aflate în mod fiziologic la menopauză datorită vârstei, cărora li se administrează terapia de substituție hormonală.

Conform datelor din literatura de specialitate, cazurile de sângerări apărute în postmenopauză sunt întâlnite în ambulatoriile de ginecologie în proporție de 5%.

Principalele cauze ale sângerărilor apărute în perioada postmenopauzală sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Vaginita atrofică
• Polipii cervicali
• Polipii uterini
• Atrofia endometrială
• Hiperplazia endometrială
• Cancerul de col uterin
• Cancerul vaginal
• Cancerul uterin (cancerul endometrial)
• Anumite infecții uterine sau cervicale
• Apariția unor dezechilibre hormonale
• Alte anomalii apărute la nivelul colului uterin sau a corpului uterin
• Administrarea de anticoagulante. [3], [4], [5]

Care sunt manifestările clinice specifice afecțiunilor care duc la apariția sângerărilor în postmenopauză?

Principalele manifestări clinice apărute în cadrul afecțiunilor care duc la apariția sângerărilor în postmenopauză sunt reprezentate de apariția unor sângerări vaginale anormale după instalarea menopauzei, însoțite de durere sau disconfort în timpul actului sexual.

Aceste sângerări vaginale postmenopauzale pot varia în cantitate în funcție de boala cauzatoare. Aceste sângerări pot fi limitate la apariția câtorva picături de sânge pe lenjeria intimă sau pot fi abundente, asemenea, sângerărilor menstruale normale, necesitând măsuri de protecție.

Sângerările vaginale apărute în postmenopauză pot fi însoțite de multe alte manifestări clinice, în funcție de boala cauzatoare.

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni care duc la apariția sângerărilor postmenopauzale și manifestările clinice care le caracterizează:

Vaginita atrofică

Este o afecțiune vaginală caracterizată prin inflamarea și atrofia mucoasei vaginale. Cauza acestei afecțiuni este reprezentată în mod direct de deficitul de estrogen, secundar reducerii secreției de hormon estrogen de către ovare după încheierea vieții productive. Deficitul de estrogen duce la subțierea mucoasei vaginale, cu favorizarea atrofiei și inflamării tisulare locale. Vaginita atrofică se caracterizează din punct de vedere clinic prin apariția sîngerărilor anormale în postmenopauză, însoțite de:

• arsuri sau prurit vulvar,
• dispareunie,
• dureri suprapubiene,
• incontinență urinară,
• arsuri la urinare,
• poliurie,
• necesitatea imperioasă de urinare,
• disfuncții urinare.

Atrofia endometrială

Asemenea vaginitei atrofice, se datorează scăderii producției de estrogeni de către ovare, după instalarea menopauzei.

Hiperplazia endometrială

Presupune creșterea și dezvoltarea anormală și patologică a endometrului și reprezintă o leziune precanceroasă care poate determina în evoluție apariția cancerului endometrial.

Polipii cervicali

Se prezintă sub aspectul unor excrescențe de mici dimensiuni, de consistență moale și de culoare roșie, apărute pe suprafața internă a colului uterin. Acești polipi cervicali sunt caracterizați din pucnt de vedere clinic prin apariția unor sângerări anormale în postmenopauză, în perioada intermenstruală, după efectuarea unui duș sau după un raport sexual. Foarte rar, acești polipi cervicali se pot inflama sau infecta, ducând la apariția unor secreții mucoase alb-gălbui. În numeroase cazuri, polipii cervicali sunt asimptomatici.

Polipii uterini

Sunt reprezentați de apariția unor excrescențe, cu bază lată sau ovală de implantare, de dimensiuni diferite, dezvoltate la nivelul uterului. Conform datelor din literatura de specialitate, polipii uterini reprezintă principala cauză de infertilitate. Aceștia sunt caracterizați din punct de vedere clinic prin dismenoree, tulburări ale ciclului menstrual (menoragie, metroragie) și sângerări anormale în postmenopauză.

Cancerul endometrial

Este reprezentat de apariția la nivelul endometrului a unui proces tumoral cu caracter de malignitate. Principala manifestare clinică a cancerului endometrial este reprezentată de apariția unei sângerări vaginale anormale în postmenopauză, însoțită de:

• durere pelvină,
• durere în timpul actului sexual,
• scădere ponderală
• dificultăți la urinare (uneori chiar urinări dureroase) și
• decelarea, prin palpare, a unei formațiuni tumorale nodulare în regiunea pelvină.

Cancerul vaginal

Este reprezentat de apariția unei formațiuni tumorale maligne la nivelul vaginului. Cele mai importante manifestări clinice sunt reprezentate de apariția unor sângerări vaginale anormale în menopauză, în rândul femeilor fără activitate sexuală sau după apariția unor sângerări vaginale anormale după un contact sexual, în rândul femeilor aflate la vărstă reproductivă. Aceste sângerări vaginale anormale mai pot fi însoțite de:

• durere pelvină,
• scurgere vaginală de consistență apoasă, uneori cu caracter sanguinolent, urât mirositoare,
• constipație,
• durere la urinare și
• decelarea unei formațiuni tumorale apărute la nivelul vaginului.

Cancerul de col uterin (sau cancerul cervical)

Este reprezentat de apariția unui proces tumoral cu caractere de malignitate la nivelul colului uterin. Acesta este, de cele mai multe ori, asimptomatic în fazele incipiente. Au fost descrise însă și câteva manifestări clinice specifice cancerului de col uterin, depistat în stadii precoce, precum sângerare vaginală anormală, cu sânge roșu, în cantități reduse, apărută în menopauză la femeile fără activitate sexuală sau după un raport sexual. Această sângerare vaginală anormală poate fi însoțită de:

• leucoree cu miros fetid,
• scădere ponderală,
• durere și
• manifestări clinice datorate anemiei. [1], [2], [3], [4], [5]

Cum pot fi diagnosticate afecțiunile care duc la apariția sângerărilor în postmenopauză?

Diagnosticul diferitelor afecțiuni care duc la apariția sângerărilor în postmenopauză este pus coroborând datele clinice, obținute în urma efectuării anamnezei și a examinării clinice a bolnavei, cu datele paraclinice, obținute în urma efectuării unor investigații imagistice și de laborator.

Procedura de diagnostic este diferită pentru fiecare afecțiune care duc la apariția sângerărilor în postmenopauză. Diagnosticul de vaginită atrofică se pune pe baza simptomelor acuzate de femeie, pe baza examinului ginecologic realizat de către medicul specialist și pe baza rezultatului obținut în urma efectuării probei de secreții vaginale recoltate (care poate indica prezența inflamației locale).

Diagnosticul de atrofie endometrială se pune în urma efectuării biopsiei și a examenului histopatologic.

Diagnosticul de hiperplazie endometrială se pune pe baza semnelor clnice prezentate anterior (menoragie, metroragie și sângerare vaginală popstmenopauzală), în urma examinenului ginecologic și în urma unei serii de investigații paraclinice, precum ultrasonografie vaginală, histeroscopie, rezonanță magnetică nucleară, biopsie endometrială și examen histopatologic.

Diagnosticarea polipilor cervicali se realizează în urma tușeului vaginal, în urma realizării examenului cu valve și în urma efectuării unor investigații paraclinice, precum histerosalpingografia, histeroscopia, biopsia și examenul histopatologic.

Diagnostiarea polipilor uterini se realizează pe baza manifestărilor clinic eprezentate anterior și pe baza rezultatelor obținute în urma efectuării unor investigații paraclinice, precum ecografie transvaginală, biopsie și examen histopatologic.

Diagnosticul de cancer endometrial se pune coroborând datele clinice (semnele și simptomele clinice descrise anterior) cu datele paraclinice, obținute în urma efectuării următoarelor investigații: ecografia pelvină transvaginală, histeroscopia, dilatarea și chiuretajul, biopsia și examenul histopatologic, determinarea markerului tumoral specific CA 125, citoscopia, tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară.

Diagnosticul de cancerul vaginal se pune pe baza acuzelor femeii, în urma examenului clinic vaginal efectuat de către medicul ginecolog și pe baza rezultatelor obținute în urma efectuării unor investigații paraclinice, precum colposcopia, biopsia și examenul histopatologic, tomografia computerizată, radiografia abdomino-pelvină și rezonanța magnetică nucleară.

Diagnosticul de cancer de col uterin se pune coroborând datele clinice (manifestările clinice prezentate anterior, tușeul vaginal, examenul vaginal cu valve, tușeul rectal) cu datele obținute în urma efectuării investigațiilor paraclinice, precum ecografia abdomino-pelvină, biopsia sau conizația și examenul histopatologic. [1], [2]

Care este tratamentul diferitelor afecțiuni care duc la apariția sângerărilor în postmenopauză?

Tratamentul afecțiunilor care a dus la apariția sângerărilor în postmenopauză este diferit de la o boală la altă.

În cazul vaginitei atrofice, tratamentul presupune adoptarea unui regim alimentar bogat în fitoestrogeni (alimente pe bază de soia), administrarea orală a medicamentelor pe bază de estrogeni, utilizarea plasturilor transdermici cu estrogeni și substituție estrogenică topică. În cazul femeilor cu sângerări anormale înb postmenopauză, supuse anterior unei histerectomii, se recomandă instituirea terapiei de substituție cu progesteron. Hiperplazia endometrială este cel mai frecvent întâlnită în menopauză și se datorează excesului de hormon estrogen. Manifestările clinice specifice hiperplaziei endometriale sunt reprezentate de sângerări menstruale abundente și îndelungate (menoragie), sângerări vaginale apărute în afara perioadelor menstruale (metroragie) și sângerări vaginale apărute după instalarea menopauzei.

Tratamentul hiperplaziei endometriale poate fi medicamentos ssau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de progesteron. Printre medicamentele pe bază de progesteron, utilizate în scop terapeutic în cadrul hiperplaziei endometriale, amintim Megestrol acetat, Medroxiprogesteron acetat, dispozitiv intrauterin cu Levonorgestrel, Progesteron micronizat. Tratamentul chirurgical administrat în cazul hiperplaziei endometriale presupune efectuarea histerectomiei, intervenție chirurgicală de îndepărtare a uterului, cu sau fără anexe.

Tratamentul administrat în cazul polipilor cervicali este chirurgical și constă în extirparea formațiunii polipoase.

Tratamentul polipilor uterini, asemenea polipilor cervicali, este chirurgical și constă în extirparea formațiunii tumorale benigne în totalitate.

Tratamentul administrat în cancerul endometrial este reprezentat de chimioterapie, radioterapie, terapia hormonală cu progesteron și intervenția chirurgicală de îndepărtare a uterului, a ovarelor, a trompelor uterine și a ganglionilor limfatici regionali aflați în vecinătatea tumorii (histerectomie, ovarectomie bilaterală, salpingectomie bilaterală și limfadenectomie).

Tratamentul cancerului vaginal presupune realizarea unei intervenții chirurgicale, a radioterapiei interne și externe și a chimioterapiei. Tratamentul chirurgical administrat în cazul neoplasmului vaginal este de mai multe tipuri: fie se îndepărtează doart formațiunea tumorală aflată pe suprafața mucoasei vaginale, fie se îndepărtează vaginul în totalitate (vaginectomie), fie se ăndepărtează toate organele aflate la nivelul cavității pelvine, pentru a preveni invadarea acestora de către procesul tumoral (exenterație pelvină).

Tratamentul cancerului de col uterin presupune abordare chirurgicală (histerectomie și limfadenectomie), radioterapie și chimioterapie. [1], [2], [3], [4], [5]