Riscurile pentru sănătate ale dopării

Olimpicii sunt considerați unii dintre cei mai buni atleți din lume. Odată create aceste așteptări, ele exercită o presiune suplimentară cu privire la creșterea performanței sportive, iar unii dintre atleți ar putea apela la utilizarea agenților dopanți.

Deși folosirea substanțelor dopante contravine total unuia dintre cele mai importante principii ale sportului competițional, acela de a încuraja o competiție dreaptă și echitabilă, această practică ar putea prejudicia serios sănătatea sportivului.

„Dopajul reprezintă utilizarea unor substanțe interzise, cunoscute pentru avantajele asupra creșterii performanțelor sportive atât în timpul competițiilor, cât și pe parcursul sesiunilor de antrenament.”, declară Thomas Kosten, directorul departamentului de Psihiatrie și științe comportamentale, din cadrul Colegiului de Medicină Baylor.

Potrivit Codului antidoping al Mișcării Olimpice, dopingul constă în „utilizarea unei substanțe sau metode interzise care sunt potențial dăunătoare sănătății sportivului și/ sau capabile de a îmbunătăți performanța sau prezența în organismul unui sportiv a unei substanțe interzise sau evidențierea acesteia sau a unei metode interzise”.

Simplul motiv pentru care atleții aleg să recurgă la dopaj este reprezentat de dorința acestora de a câștiga, iar agenții dopanți vizează ameliorarea artificială a performanțelor sportive și i-ar putea ajuta în acest sens.

„Unele substanțe pot accelera creșterea masei și a forței musculare. Alți atleți se dopează pentru a-și îmbunătăți anduranța sau pentru a înlătura simptomele aferente sportului de performanță și/sau pentru a crește toleranța la durere în cazul accidentărilor fără a întrerupe pregătirea.”

Deși multe dintre substanțele folosite pentru dopaj nu induc adicția, Kosten atrage atenția asupra faptului că, acestea ar putea totuși să cauzeze complicații pe parcursul utilizării lor.

„În cazul majorității agenților dopanți nu sunt prezente manifestări severe ale sindromului de sevraj sau inabilitatea sportivului de a stopa administrarea deoarece atleții nu sunt dependenți din punct de vedere fizic sau psihologic de aceste substanțe. De regulă, efectele asupra sănătății ale utilizării acestora pe termen lung sunt reprezentate de afecțiuni precum este și cancerul de ficat. De asemenea, multiple organe pot fi afectate, iar complicațiile amenințătoare pentru viață ar putea să apară după câteva luni sau chiar ani.

Conform spuselor lui Kosten, tinerii atleți sunt mult mai predispuși să apeleze la această metodă de creștere a performanței și respectiv îmbunătățirea rezultatelor sportive. Tinerii tind să își asume riscul de a utiliza aceste substanțe, deși în joc este sănătatea și implicit cariera în sport.

În concluzie, Kosten menționează că dopajul nu constituie o practică justificată, care să merite riscurile, indiferent de posibilele avantaje.

Sursa: Medical Xpress