Riscurile de a dezvolta boala ficatului gras non-alcoolic ar putea fi reduse, prin exerciții fizice regulate

Exercițiile fizice pot preveni dezvoltarea bolii ficatului gras, o afecțiune caracterizată prin acumularea anormală a anumitor grăsimi în interiorul celulelor hepatice. Un nou studiu arată ce adaptări moleculare, în special ale mitocondriilor hepatice, pot fi observate în acest proces.
În întreaga lume, una din patru persoane suferă de boala ficatului gras non-alcoolic (BFGNA). Cei afectați au adesea diabet de tip 2, precum și un risc crescut de ciroză hepatică și boli cardiovasculare. În plus, BFGNA este asociată cu o mortalitate crescută. Un dezechilibru între aportul și consumul de energie, lucru care poate duce la apariția unor depozite de grăsime în ficat, este o cauză potențială a bolii. Pentru a preveni și trata BFGNA, se recomandă modificarea stilului de viață, accentul fiind pus pe creșterea nivelului de activitate fizică.

În studiu actual, oamenii de știință de la Spitalul Universitar Tübingen și de la Institutul de Cercetare a Diabetului și Bolilor Metabolice din cadrul Universității din Tübingen au investigat în ce măsură exercițiile fizice regulate modifică adaptarea ficatului la aportul crescut de energie și ce rol joacă mușchii scheletici în acest proces. În cercetările de laborator, șoarecii au fost hrăniți cu o dietă bogată în calorii. Unii dintre șoareci au primit, de asemenea, un antrenament regulat pe banda de alergare. După intervenția de șase săptămâni, cercetătorii au examinat ficatul și mușchii animalelor pentru a examina modificări ale transcriptomului, proteomului mitocondrial, compoziției lipidelor și funcției mitocondriale.

Rezultatele au arătat că antrenamentul a reglementat enzimele importante de degradare a glucozei și fructozei în ficat, precum și metabolismul piruvatului mitocondrial. În acest fel, în ficat sunt stocate mai puține grăsimi. În plus, controlul glucozei se îmbunătățește la șoarecii antrenați. În plus, o capacitate respiratorie crescută a mușchilor scheletici ameliorează stresul metabolic din ficat.

„Rezultatele se potrivesc foarte bine cu abordările studiilor clinice în curs de desfășurare, în care inhibitorii sunt testați împotriva unora dintre țintele găsite aici, cum ar fi transportorul mitocondrial de piruvat”, a spus cercetătorul Cora Weigert, autorul studiului și profesor de diabetologie moleculară la Spitalul Universitar din Tübingen.

sursa: Science Daily