Restricția calorică la persoanele fără tulburări de greutate ar putea întârzia îmbătrânirea

Potrivit unui studiu publicat recent în jurnalul Cell Metabolism, restricția calorică aplicată subiecților non-obezi a determinat reducerea stresului oxidativ sistemic, fenomen asociat cu procesele neurodegenerative specifice bolilor Alzheimer și Parkinson, cancerului, diabetului și a multor alte afecțiuni precum artrita reumatoidă și ateroscleroza.
Restricția calorică sub nevoile energetice uzuale, menținând în paralel un aport adecvat de nutrienți esențiali, ar putea constitui o intervenție nutrițională benefică pentru creșterea speranței de viață dacă este inițiată în tinerețe sau la vârsta mijlocie și susținută pe termen foarte lung [observații rezultate în urma studiilor pe animale de laborator].

În 1956 a fost propusă de către Harman teoria radicalilor liberi în senescența celulară potrivit căreia singurul gaz compatibil cu viața (oxigenul) este și cel care generează specii reactive de oxigen ce pot fi nocive pentru celule, secundare proceselor metabolice fiziologice de la nivel celular.
Speciile de oxigen reactiv rezultate în urma fosforilării oxidative de la nivelul mitocondriilor pot altera ADN-ul, lipidele și proteinele structurale și astfel pot accelera procesele biologice ale îmbătrânirii celulare.

Restricția calorică favorizează reducerea metabolismului bazal [proces numit adaptare metabolică], fenomen asociat la rândul lui reducerii stresului oxidativ și a alterărilor la nivelul ADN-ului.
Alte studii care au analizat efectele restricției calorice au remarcat atenuarea proceselor fiziologice ale îmbătrânirii celulelor și a modificărilor endocrinologice asociate cu vârsta – reducerea temperaturii corpului, a insilinemiei, a hormonilor tiroidieni etc.

Date despre studiul CALERIE

Studiul CALERIE (Comprehensive Assessment of the Long-Term Effects of Reducing Intake of Energy) este primul trial randomizat controlat care analizează efectele metabolice ale restricției calorice la oameni care nu prezintă obezitate.

În funcție de aderența la prescripția dietetică și a reducerii ponderale rezultate, doar 53 din cei 80 de participanți eligibili au finalizat studiul, dintre care 36 erau femei, iar vârsta medie a fost de 40± 6 ani.
La înrolarea în studiu participanții nu prezentau probleme de sănătate, 22 (41.5%) avâd greutatea în limitele considerat sănătoase și 31 (58.5%) prezentând o ușoară suprapondere.
Aceștia au fost repartizați în 2 grupuri:

• 34 participanți care au beneficiat de restricție calorică
• 19 participanți în grupul de control asupra cărora nu s-a intervenit din punct de vedere al dietei.

După 2 ani de monitorizare aproximativ, participanții cărora li s-a aplicat o restricție calorică de 15% și care a fost menținută în acest interval, au înregistrat o scădere în greutate de circa 8.7 kg, în timp ce grupul de control s-a observat o creștere în greutate de 1.8 kg.

De asemenea, în grupul la care a fost aplicată restricția calorică s-a remarcat reducerea ratei metabolice bazale cu aproximativ 80-120 calorii/zi, indicând astfel adaptarea metabolică de-a lungul celor 2 ani de limitare a aportului caloric.

Adaptarea metabolică observată la finalul celor 2 ani de studiu a fost acompaniată de reducerea activității tiroidiene și a producerii de specii reactive ale oxigenului, modificări care susțin beneficiile restricției calorice care constau în atenuarea efectelor degradării oxidative și posibil încetinirea îmbătrânirii celulare la mamifere evocate în numeroase studii anterioare.

Studii suplimentare realizate pe un număr mult mai mare de pacineți și o perioadă mai lungă de monitorizare sunt necesare pentru a prescrie recomandări generale cu privire la efectele benefice ale restricției calorice pe termen lung.

Alimentația suficientă și activitatea fizică

Deși nu există la ora actuală suficiente dovezi cu privire la beneficiile limitării aportului caloric sub nevoile energetice uzuale, efectele benefice ale unei alimentații suficiente din punct de vedere caloric și densă în nutrienți, respectiv consecințele negative ale supraalimentației în principal cu alimente hipercalorice și sărace în substanțe nutritive sunt arhicunoscute.

Cu toate că exercițiile fizice constituie în sine o sursă de radicali liberi rezultați în urma metabolismelor celulare intense și a consumului crescut de oxigen, realizarea cu regularitate a activităților fizice sunt recomandate pentru efectele benefice asupra organismului.

Trebuie menționat că radicalii liberi (în limite fiziologice normale) îndeplinesc roluri esențiale în sistemele biologice precum reglarea expresiei genelor, reglarea fluxului sanguin, a activității nervoase, a căilor de semnalizare celulare etc.

De asemenea, organismul dispune de sisteme proprii antioxidante la nivel celular care asigură protecție împotriva speciilor reactive de oxigen.

Surse: Front Line Genomics
Elsevier