Pasta de dinți pentru copiii mici - riscuri și sfaturi utile

Periajul dentar la copii este recomandat atunci când primul dinte erupe, încă de la 6 luni, iar prima vizită dentară trebuie să apară cel târziu la vârsta de un an.

Utilizarea pastei de dinți cu fluor este unul dintre principalii factori responsabili de scăderea prevalenței și gravității cariilor. Cu toate acestea, ingestia de prea mult fluor poate duce la modificări vizibile detectabile în structura smalțului, cum ar fi decolorarea sau colorarea dinților la copii.

Fluorul se adaugă la pastele de dinți, deoarece:

• previne cariile
• întărește smalțul dinților
• limitează creșterea bacteriilor orale
• încetinește pierderea mineralelor din smalțul dinților

Există unele dezbateri cu privire la siguranța fluorului, inclusiv a pastei de dinți cu fluor, dar American Dental Association recomandă, în continuare, utilizarea pastei de dinți, atât pentru copii, cât și pentru adulți, atâta timp cât este folosită în mod corect. (1)

Prevenirea cariilor dentare la copii este un procedeu suficient de simplu, bazat pe reducerea consumului de zahăr și periajul dinților cu regularitate.

Recomandări

Centers for Disease Control and Prevention recomandă copiilor să înceapă să folosească pasta de dinți cu fluor la vârsta de doi ani. Copiii cu vârsta mai mică de trei ani ar trebui să folosească pasta de dinți de mărimea unui bob de orez, iar copiii cu vârsta peste trei ani trebuie să folosească, cel mult o cantitate de pastă de dinți de mărimea unui bob de mazăre (0,25 g) până la vârsta de șase ani, timp în care reflexul de înghițire s-a dezvoltat suficient pentru a preveni ingestia accidentală. (2)

De asemenea, este indicat să periezi dinții copilului timp de două minute, de câte două ori pe zi și să-i determini să scuipe, dar să nu clătească. Noaptea, nu-i lăsa să mănânce sau să bea după periaj, lucru care ar putea interfera cu proprietatea fluorului de a consolida dinții peste noapte.

Care este cea mai bună variantă de pastă de dinți?

Este important pentru părinți să cumpere o marcă de pastă de dinți care are cantitatea potrivită de fluor pentru copilul lor (exprimată în ppmF). Citește ingredientele de pe spatele tuburilor de pastă de dinți. Brandurile pentru copii variază de la 500 ppmF la 1.450 ppmF, în timp ce mărcile pentru adulți variază de la 1.000 ppmF la 1.450 ppmF.

Riscurile pastei de dinți pentru copii

Pe baza unor dovezi puternice oferite de UK Department of Health and the Scottish Intercollegiate Guidelines Network, pentru a obține beneficii optime, copiii sub trei ani ar trebui să folosească o pastă de dinți cu 1.000 ppmF, în timp ce toți ceilalți au nevoie de 1.450 ppmF.

Analiza datelor din 2013-2016 a constatat că peste 38% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani au folosit mai multă pastă de dinți decât cea recomandată. În plus, 80% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 15 ani au început să folosească pasta de dinți mai târziu decât este recomandat.

Reține că pasta de dinți nu este concepută pentru a fi înghițită. Dacă copilul tău înghite ocazional mai mult decât o cantitate de mazăre de pastă de dinți, s-ar putea să întâmpine probleme la stomac, caz în care National Capital Poison Center recomandă consumul lapte sau alte produse lactate, deoarece calciu se leagă de fluor. (3) Atunci când fluorul este ingerat, acesta poate provoca iritații care duc la greață, vărsături și diaree.

De asemenea, fluorul poate deteriora smalțul dinților și poate provoca fluoroză dentară, ceea ce determină apariția petelor albe pe dinți. Riscul de deteriorare a dinților depinde de cantitatea de fluor pe care copiii o ingerează și perioada în care continuă să facă acest lucru.

Dacă te preocupă conținutul de fluor din pasta de dinți a copiilor, există variante fără fluor. În mod similar, acestea ajută la curățarea dinților, dar nu oferă aceeași putere de protecție împotriva cariilor precum pastă de dinți cu fluor.

Supravegherea atentă a cantității de fluor folosită de copii îmbunătățește beneficiile preventive ale fluorului, reducând în același timp șansa ca aceștia să ingereze prea mult fluor în perioadele critice de formare a smalțului dinților.