Până la 80% dintre sportivii care mor brusc nu au avut simptome sau antecedente familiale de boli de inimă

Un nou studiu realizat de către Societatea Europeană de Cardiologie recomandă testarea genetică la sportivii de performanță cu scopul de a preveni riscul de moarte subită și de a le permite să practice orice sport în condiții de siguranță.
Dr. Michael Papadakis, din Marea Britanie, susține că testarea genetică este la momentul de față mai accesibilă ca oricând. Orice sportiv înainte de testarea genetică necesită o consiliere psihologică, deoarece rezultatul testului ar putea însemna excluderea lui sau limitarea jocului.

Consilierea post-test este esențială, deoarece atleții pot suferi din punct de vedere psihosocial, în special dacă sunt excluși din joc. Impactul poate să fie mult mai mare pentru copii, mai ales dacă boală nu se manifestă clinic.

Cardiomiopatia hipertrofică este o afecțiune cardiovasculară specifică sportivilor de performanță, caracterizată prin hipertrofie ventriculară marcată (îngroșarea pereților ventriculari), asociind disfuncție diastolică (de relaxare).

Toți sportivii cu cardiomiopatie hipertrofică ar trebui să fie evaluați din punct de vedere medical corespunzător, pentru a evalua cu acuratețe riscul de moarte subită cardiacă și pentru a primi o rețetă de exerciții sportive corespunzătoare, care să nu pună viața în pericol.

Sportivii care sunt asimptomatici și considerați a fi la risc scăzut, pot efectua sport de performanță după o evaluare medicală anterior.

Rețeta de exerciții ar trebui să fie cât mai specifică posibil, să descrie frecvența exercițiilor, durata și intensitatea lor și ce exercițiu sau sport este sigur de efectuat.

În unele situații, starea genetică poate dicta managementul. Sindromul QT prelungit (LQT) este un sindrom genetic, cu diferite subtipuri, tip 1-3, care pot conduce în anumite situații și declanșate de anumiți stimuli la artmii cardiace.

Spre exemplu, scufundarea bruscă în apă rece este mai probabilă să provoace aritmii amenințătoare de viață în LQT tip 1, decât în tipul 2 sau 3. Astfel, înotătorii ar trebui să fie atent evaluați pentru aceste patologii.

Singura patologie care poate duce la excluderea din sport din cauza riscuriloe este cardiomiopatie aritmogenă.

Chiar dacă un atlet nu are simptomatologie clinică evidentă, dar are această genă, trebuie să se abțină de la sporturi de mare intensitate sau competiții, deoarece pot provoca aritmii mai severe, mai precoce și care să fie amenințătoare de viață.

Este importantă testarea tinerilor care practică sporturi de perfomanță pentru a scădea riscul morții subite și pentru a avea șansa la o viață de lungă durată.

sursa: Science Daily