Optimizarea dietei în prevenția steatohepatitei hepatice non-alcoolice

Potrivit unui studiu publicat recent în jurnalul științific Gastroenterology optimizarea dietei prin selectarea alimentelor cu o calitate nutrițională crescută a fost asociată cu reducerea acumulării de țesut gras hepatic și astfel a redus riscul de instalare a steatohepatitei non-alcoolice, mai ales la persoanele cu risc genetic.

În paralel cu majorarea incidenței diabetului tip 2 și a obezității, frecvența steatohepatitei non-alcoolice a crescut și aceasta dramatic la nivel mondial, cu numeroase implicații în ceea ce privește transplantarea heptică (în Statele Unite se preconizează că va fi principala indicație pentru transplant hepatic) și complicațiile cardiometabolice.

Citește mai multe despre steatohepatita non-alcoolică din articol. 
Steatohepatita non-alcoolică este consecința interacțiunii dintre predispoziția genetică, factorii de mediu, comportamentali, inclusiv dieta și co-existența diabetului tip 2 și/sau a obezității. Dintre factorii modificabili la nivel de individ, principala strategie de prevenție (și de tratament adjuvant) a steatohepatitei non-alcoolice este optimizarea stilului de viață prin adoptarea unor obiceiuri alimentare și de consum sanogene, pentru a reduce acumularea de țesut adipos hepatic, independent de controlul ponderal.

Observații și limitele studiului

Printre cei 1.521 de participanți la cercetare s-au regăsit participanți din a doua, respectiv a treia generație incluși în cohortele Studiului Framingham, monitorizați un interval mediu de 6 ani.

Creșterea calității dietei a fost măsurată cu ajutorul chestionarelor de frecvență alimentare auto-administrate și ulterior prin intermediul a două scoruri notate de la 0 la 10, scorul mai mare fiind corespondentul unei calități superioare a alimentației:

• Scorul MDS (Mediterranean Diet Score) care a anlizat 9 componente dietetice, inclusiv legume, fructe, nuci, leguminoase, cereale integrale, pește, carne roșie, raportul dintre acizii grași mononesaturați și cei saturați, respectiv aportul de alcool.
• Scorul AHEI (Alternate Healthy Eating Index) ce a analizat aportul a 11 grupe de alimente, băuturi și componente nutriționale, inclusiv legume, fructe, nuci și leguminoase, băuturi îndulcite cu zahaăr și sucuri de fructe, cereale integrale, carne roșie, aportul de acizi grași Omega-3, acizi grași polinesaturați cu excepția celor Omega-3, acizi grași trans, sodiu și alcool.

Cele două tipare alimentare asociate cu reducerea acumulării de țesut adipos și a riscului de instalare a steatohepatitei non-alcoolice:

• încurajează creșterea consumului de fructe, legume, leguminoase, nuci și cereale integrale, bogate în fibre, apă și micronutrienți, respectiv
• recomandă reducerea aportului de carne roșie procesată, acizi grași saturați în exces sau cu proveniență industrială, a băuturilor zaharate și a consumului cronic și în cantități mari de alcool, factori care pot favoriza depozitarea grăsimii intrahepatice.

Autorii au speculat de asemenea că oricare dintre pattern-uri asigură un aport energetic echilibrat, redus, influențând sațietatea și asigurând un bun control ponderal. De asemenea, aportul optim de fibre ar putea influența pozitiv microflora intestinală și consecutiv adipozitatea hepatică.

Cercetătorii au demonstrat prin intermediul studiului de față cum îmbunătățirea calității dietei reprezentate de un scor dietetic crescut în decursul a 6 ani a fost asociată cu reducerea acumulării de țesut gras hepatic, respectiv cu reducerea riscului și a severității steatohepatitei non-alcoolice, chiar și cu 21% [scorul AHEI] la adulții de vârstă mijlocie și mai ales la cei cu risc genetic crescut pentru această afecțiune.

Genetica nu reprezintă o sentință, pacienții având șansa de a-și amelioara starea de sănătate și a preveni instalarea steatohepatitei non-alcoolice prin modificarea stilului de viață și optimizarea dietei, afirmă Shira Zelber-Sagi, cercetător în cadrul Universității din Haifa.

Surse: Reuters Health Information
Elsevier