Oasele/articulatiile trosnesc/pocnesc - cauze posibile

Cu toții experimentăm acest fenomen: în timpul anumitor mișcări, unele articulații trosnesc sau pocnesc, făcându-ne chiar să ne îngrijorăm. Deseori, însă, zgomotele produse de trosnitul sau pocnitul articulațiilor, cunoscute în termeni medicali drept cracmente articulare, nu se corelează cu o leziune la acel nivel, fiind cât se poate de normale. (1, 2)
Sunetele articulare pot să apară la nivelul oricărei articulații de la nivelul corpului, fiind determinate în majoritatea cazurilor de frecarea apărută între diversele structuri care formează articulația. (3)

Din acest motiv, trosnitul sau pocnitul articulațiilor apare mult mai frecvent în timpul exercițiilor fizice intense, atunci când întregul sistem articular, osos și muscular este pus în mișcare. Spre exemplu, în cazul umărului, cea mai „zgomotoasă” articulație a corpului, cracmentele pot fi produse prin frecarea tendoanelor pe structurile articulare sau prin mișcarea mușchilor în jurul structurilor osoase. (1, 3)

În plus, alte cracmente, precum cele apărute prin trosnirea degetelor de la mâini, sunt determinate de mișcarea aerului la nivelul spațiilor articulare. Cu toate că există o credință conform căreia trosnitul degetelor poate afecta sever articulațiile de la acest nivel, se pare că această credință rămâne un mit. Trosnitul degetelor de la mâini, proces cunoscut drept „cavitație”, apare prin mișcarea bulelor de azot, produse de către lichidul sinovial din articulație, fiind un fenomen inofensiv pentru sănătatea oaselor degetelor. (1, 3, 4)

Conform experților din domeniu, cracmentele articulare tind să se accentueze odată cu vârsta. Prin scăderea cantității de cartilaj articular și prin modificarea structurii osoase de la acest nivel, apărute ca rezultat al procesului de îmbătrânire, forțele de frecare sunt mult mai crescute decât în cazul articulațiilor tinere, devenind mult mai zgomotoase. (4)

Este important de menționat faptul că studiile au evidențiat, însă, un efect negativ al trosnitului sau al pocnitului articulațiilor de la nivelul gâtului și al spatelui. Coloana vertebrală prezintă numeroase suprafețe articulare care vin în contact cu structuri extrem de sensibile, sub forma nervilor spinali și a vaselor de sânge. Astfel, o mișcare bruscă și forțată poate dăuna structurilor din jur, această practică fiind sigură doar atunci când este realizată de profesioniști din domeniul medical. (5)

Deși nu reprezintă un motiv de îngrijorare pentru majoritatea dintre noi, trosnitul sau pocnitul articulațiilor ne poate indica necesitatea creșterii nivelului nostru de activitate fizică. Cu cât ne mișcăm mai mult corpul prin exerciții fizice precum plimbat, alergat, mers pe bicicletă, înot sau orice alt tip de sport în funcție de preferințe, suprafețele articulare devin mai lubrifiate. Astfel, forța de frecare de la nivelul de contact dintre oase scade, îmbunătățind semnificativ sănătatea articulară pentru mai mult timp. (3, 4)

Există, totuși, și situații în care trosnitul sau pocnitul articulațiilor reprezintă semnul unei boli preexistente. De aceea, este important să cunoaștem situațiile în care aceste cracmente articulare pot deveni un motiv de a realiza o vizită la medicul ortoped, pentru a putea depista din timp o posibilă afecțiune articulară sau osoasă. (1, 2)

Cel mai important simptom asociat trosnitului articular care trebuie să vă orienteze către medicul dumneavoastră este durerea. Inflamarea structurilor articulare, apărută fie în cazul artritei, tendinitei sau bursitei, determină modificarea componentelor de la acest nivel, acestea devenind mult mai sensibile și mai predispuse la frecare între ele. (3, 5, 6)

De asemenea, un alt semn care poate indica severitatea unei afecțiuni la acel nivel este edemul articular (umflarea articulației). În cazul oricărei modificări apărute, medicul ortoped poate realiza investigații imagistice precum radiografia, ecografia, rezonanța magnetică nucleară sau tomografia computerizată pentru a vizualiza structurile articulare și pentru a stabili diagnosticul. (1, 2, 7)

Cele mai comune cauze de zgomote articulare asociate cu durere sau edem articular sunt (2, 8):

• artroza, determinată de scăderea cantității de cartilaj articular;
• artrita reumatoidă, apărută prin inflamarea cartilajului articular;
• sindromul femuro-patelar, apărut în timpul activităților fizice intense, fiind determinate de anumite caracteristici anatomice regăsite la unele persoane, mai frecvent la femei;
• rupturile de cartilaj, de cauză traumatică;
• tendinita;
• bursita;

În cazul în care, în urma controlului realizat de către medicul ortoped, este depistată o patologie articulară, există numeroase metode de tratament. Spre exemplu, pentru persoanele care suferă de sindromul femuro-patelar, durerea articulară poate fi eliminată prin intermediul unor intervenții minim invazive, cum ar fi debridarea sau chirurgia atroscopică. Pentru cazurile severe de artrită sau artroză, însă, se pot recurge la metode mult mai drastice, dar eficiente, precum protezarea articulară, în cadrul căreia articulația afectată este înlocuită cu un implant artificial. (2)