Malnutriția în primii ani de viață - noi strategii pentru o situație îngrijorătoare

O serie de trei studii publicate recent în revista Nature aduce în prim-plan impactul devastator al malnutriției asupra dezvoltării copiilor în primii doi ani de viață, cu un accent special pe situația din continentele sudice, în particular din Asia. Cercetările, care au implicat o colaborare internațională extinsă, dezvăluie că aproape 150 de milioane de copii la nivel global suferă de malnutriție, ceea ce îi predispune la un risc crescut de deces și la probleme de dezvoltare pe termen lung.
Studiile subliniază două tipuri principale de malnutriție: întârzierea în creștere și emacierea. Întârzierea în creștere este un indicator al malnutriției cronice și se manifestă prin înălțime insuficientă în raport cu vârsta copilului. Emacierea, pe de altă parte, este un semn al malnutriției acute și se caracterizează prin greutate corporală redusă în raport cu înălțimea. Ambele forme de malnutriție sunt asociate cu un risc crescut de mortalitate și cu deficite cognitive care pot avea consecințe economice negative în viața adultă.

Conducătorul studiului, Benjamin Arnold, subliniază importanța intervenției timpurii, preferabil în perioada prenatală, pentru a preveni efectele malnutriției. El sugerează că femeile aflate la vârsta de a avea copii ar trebui să beneficieze de programe nutriționale îmbunătățite, deoarece malnutriția mamei poate avea un impact direct asupra sănătății copilului.

Studiile au analizat date provenite din 33 de cercetări majore, care au inclus aproape 84.000 de copii din 15 țări diferite. Rezultatele sunt cu atât mai îngrijorătoare în Asia de Sud, unde peste jumătate dintre copii prezintă semne de emaciere până la vârsta de doi ani. Mai mult, cercetătorii au identificat variații sezoniere semnificative în rata emacierii, corelate cu disponibilitatea alimentelor, ceea ce indică nevoia de a aborda nesiguranța alimentară în aceste regiuni.

Un alt aspect important ridicat de studii este necesitatea de a începe intervențiile nutriționale mai devreme decât se practică în prezent. Majoritatea programelor de sănătate publică încep să ofere suplimente nutriționale copiilor doar după vârsta de șase luni, pentru a nu interfera cu alăptarea. Cu toate acestea, cercetările sugerează că această abordare ar putea fi prea târzie pentru a preveni efectele malnutriției la o proporție semnificativă de copii, în special în Asia de Sud.

În concluzie, studiile atrag atenția asupra necesității unei abordări mult mai proactive și cuprinzătoare în combaterea malnutriției. Aceasta include nu doar intervenții timpurii la nivelul copiilor, dar și un suport nutrițional și de sănătate extins pentru femeile aflate în perioada de procreere, pentru a întrerupe ciclul vicios al malnutriției care se perpetuează de la o generație la alta.

sursa: Science Daily
foto: UC Berkeley