Locuirea în apropierea spațiilor verzi la vârsta mijlocie este legat de declinul cognitiv mai lent la vârsta înaintată

Cercetătorii de la Universitatea din California de Sud, Los Angeles, au investigat legătura dintre expunerea la spații verzi în perioada de mijloc a vieții și declinul cognitiv ulterior, luând în considerare factori precum statutul socio-economic, reședința rurală/urbană și statutul genetic legat de apolipoproteina E (APOE)-ɛ4.
Studiul publicat în revista Environmental Health Perspectives a implicat femei din cadrul Nurses’ Health Study, început în 1976, care nu prezentau antecedente de accident vascular cerebral. Analiza a inclus 16.962 femei care au avut cel puțin o evaluare cognitivă. Cercetătorii au măsurat expunerea la spații verzi folosind Indexul de Vegetație cu Diferență Normalizată (NDVI) din 1986 până în 1994 și au evaluat funcția cognitivă prin interviuri telefonice.

Rezultatele studiului au indicat că femeile care au fost expuse la un nivel mai înalt de spații verzi în perioada mijlocie a vieții au prezentat scoruri mai bune la testele cognitive inițiale și o rată mai lentă de declin cognitiv anual. Această asociere a rămas consistentă după ajustarea pentru diverse covariate, inclusiv starea de sănătate mintală și utilizarea de antidepresive.

Analizele stratificate au arătat că expunerea crescută la spații verzi a fost asociată cu scoruri cognitive inițiale mai bune în cartierele cu densitate populațională medie și înaltă, dar nu și cu declinul cognitiv. Pentru non-purtătorii alelei APOE-ɛ4, expunerea mai mare la spații verzi a fost legată de scoruri cognitive inițiale mai ridicate și de un declin cognitiv mai lent. În cazul purtătorilor de APOE-ɛ4, o expunere mai mare la spații verzi a fost asociată cu un declin anual mai lent cu 0,01 unități în scorul compozit global.

Analiza de mediere a indicat că sănătatea mintală a explicat 18% din asocierea dintre expunerea la spații verzi la mijlocul vieții și funcția cognitivă inițială și 24% din asocierea cu declinul cognitiv.

Concluziile studiului sugerează că expunerea la spații verzi la vârstă mijlocie poate fi un factor modificabil în reducerea riscului de demență, în special pentru persoanele cu un risc genetic mai mare și în comunitățile defavorizate. Aceste descoperiri subliniază importanța integrării spațiilor verzi în planificarea urbană și gestionarea sănătății publice, având potențialul de a îmbunătăți sănătatea cognitivă și de a reduce povara bolilor neurodegenerative.

sursa: News Medical