Mersul într-un ritm alert poate încetini procesul de îmbătrânire biologică

Un studiu al datelor genetice a unei cohorte semnificative de adulți din Marea Britanie dezvăluie o legătură evidentă între ritmul de mers al unei persoane și lungimea telomerilor leucocitari (LTL), un marker al vârstei biologice. Pe baza rezultatelor studiului, autorii concluzionează că persoanele cu un ritm rapid de mers ar putea avea o vârstă biologică semnificativ mai mică, comparativ cu cei care merg într-un ritm lent.
Telomerul, ce descrie regiunea de ADN repetitiv situată la sfârșitul fiecărui cromozom, protejează cromozomul de deteriorare, activitatea sa fiind esențială pentru stabilitatea cromozomilor. Odată cu îmbătrânirea, telomerii se scurtează, până la punctul în care diviziunea celulară devine imposibilă (senescență replicativă). Lungimea telomerilor este, conform cercetătorilor, un marker puternic care poate oferi detalii cu privire la „vârsta biologică”, independent de momentul în care s-a născut un individ.

Deși nu există suficiente informații, se crede că acumularea în exces a celulor senescente (care nu se mai pot replica) contribuie la apariția bolilor asociate cu îmbătrânirea. Multiple studii au documentat efectele benefice ale exercițiilor fizice de intensitate ușoară, inclusiv ale mersului, asupra sănătății indivizilor în vârstă. Viteza de mers a unui individ, considerată un potențial semn al unei îmbătrâniri accentuate, a fost, în studiul actual, asociată cu datele genetice.

Studiul oferă dovezi puternice care confirmă legătura dintre ritmul de mers rapid și lungimea mai mare a telomerilor, implicit cu o îmbătrânire biologică mai lentă. Pe baza concluziilor, autorii sugerează că viteza de mers ar putea reprezenta o modalitate de identificare a persoanelor cu riscuri mai mari de a dezvolta boli cronice.

sursa: science Daily
foto: University of Leicester