Întreruperea somnului este legată de schimbări inflamatorii ale sistemului imunitar și riscuri pentru sănătate

Studiul publicat recent în revista The Journal of Immunology investighează efectul privării de somn asupra subclaselor de monocite și modul în care acestea contribuie la inflamația cronică, în special la persoanele supraponderale sau cu obezitate. Cercetătorii și-au propus să înțeleagă modul în care calitatea somnului influențează sistemul imun și, implicit, riscul de afecțiuni metabolice și cardiovasculare.
Legătura dintre privarea de somn și obezitate, ambele asociate cu o inflamație sistemică cronică, a atras tot mai multă atenție în ultimii ani. Studiile anterioare au demonstrat că un somn necorespunzător este legat de probleme majore de sănătate precum diabetul zaharat de tip 2, bolile cardiovasculare și artrita reumatoidă, dar și că prezența acestor boli poate agrava la rândul ei calitatea somnului. O linie importantă de cercetare se axează pe monocite, celule imune ce pot fi împărțite în trei subtipuri (clasice, intermediare și nonclasice), fiecare având un rol distinct în reglarea și perpetuarea inflamației.

În contextul obezității, studiile anterioare au arătat că alterările monocitelor și creșterea nivelurilor de markeri proinflamatori pot contribui la apariția inflamației de grad scăzut. Acest tablou devine și mai complex atunci când este asociat cu tulburări de somn, ceea ce a determinat autorii să investigheze, independent de afecțiuni precum apneea obstructivă de somn, felul în care eficiența și durata somnului pot influența structura subpopulațiilor de monocite și răspunsul inflamator.

Despre studiu

Metodologie și participanți

Studiul a fost conceput sub formă de analiză transversală pe un eșantion inițial de 350 de adulți din Kuweit (≥18 ani). După aplicarea criteriilor stricte de includere și excludere (ex. excluderea persoanelor cu diabet, hipertensiune, apnee de somn, boli coronariene, tratamente medicamentoase care pot afecta somnul etc.), au rămas 237 de participanți care au finalizat protocolul. Aceștia au fost împărțiți în 3 grupe, în funcție de indicele de masă corporală (IMC):

• Normoponderali (IMC 18,5–24,9 kg/m²; n = 120)
• Supraponderali (IMC 25–29,9 kg/m²; n = 57)
• Obezi (IMC ≥30 kg/m²; n = 60)

Toate măsurătorile antropometrice (înălțime, greutate, circumferințe abdominale și șold, procent de grăsime corporală) au fost efectuate în condiții standardizate. De asemenea, participanții au completat chestionare detaliate despre istoricul lor medical, aportul alimentar și nivelul de activitate fizică (PA).

Evaluarea somnului și a activității fizice

Somnul a fost măsurat obiectiv folosind accelerometre ActiGraph GT3X+ (purtate timp de 7 zile). Au fost colectate următoarele parametri:

• Eficiența somnului (procentul efectiv de somn raportat la timpul total petrecut în pat)
• Durata totală a somnului (TST) și WASO (timpul de veghe după momentul adormirii)
• Numărul și durata trezirilor nocturne

Doar participanții cu cel puțin 4 nopți de înregistrări valide (≥60% purtare a dispozitivului) au fost incluși în analiză. Concomitent, accelerometrele au monitorizat și intensitatea activității fizice (sedentar, ușoară, moderată sau viguroasă), pentru a exclude influența acesteia asupra markerilor inflamației și somnului.

Analize de laborator și clasificarea monocitelor

Probele de sânge au fost recoltate dimineața, după un post de minimum 10 ore, și au fost investigate prin:

• Multiplex assays pentru o gamă largă de citokine și chemokine (41 biomarkeri), concentrându-se pe factori asociați inflamației și imunității (TNF-α, MCP-1, interferon gamma etc.).
• Citometrie în flux (FACS) pentru identificarea subpopulațiilor de monocite: monocite clasice (CM) – CD14⁺⁺CD16^-, monocite intermediare (IM) – CD14⁺⁺CD16⁺, monocite nonclasice (NCM) – CD14^lowCD16⁺.

Protocol controlat cu 24 de ore de privare de somn

Separat de studiul principal, cercetătorii au selectat 5 participanți normoponderali, perfect sănătoși, care au fost monitorizați timp de 5 zile consecutive cu ActiGraph. În a treia zi, subiecții au fost solicitați să rămână complet trezi timp de 24 de ore, sub supravegherea investigatorilor. Au fost prelevate probe de sânge la:

• D0 – momentul inițial
• D3 – după 24 de ore fără somn
• D5 – după 2 zile de revenire la ritmul normal de somn

Scopul acestui protocol a fost de a evalua efectul direct al lipsirii totale de somn asupra nivelului circulant de monocite și a citokinelor inflamatorii.

Rezultate

Eficiența somnului și inflamația

• Media eficienței somnului în întregul lot a fost de aproximativ 91,4 ± 3,9%, cu o durată medie de 7,78 ± 2,38 ore de somn pe noapte.
• Grupul obez a prezentat o scădere semnificativă a eficienței somnului și un timp mai îndelungat de wake after sleep onset (WASO) față de grupul normoponderal, sugerând o fragmentare crescută a somnului în obezitate.
• Totodată, analiza multiplex pentru 41 de biomarkeri a demonstrat că la persoanele supraponderale și obeze apar niveluri crescute ale unor factori proinflamatori (de ex. TNF-α, MCP-1, IL-13, interferon gamma, MIP-1α), comparativ cu cele normoponderale.

Distribuția subclaselor de monocite

• Monocitele clasice (CM) scad semnificativ la indivizii obezi, în timp ce monocitele intermediare (IM) și cele nonclasice (NCM) cresc. Creșterea NCM are o asociere negativă cu eficiența somnului și pozitivă cu anumiți factori inflamatori.
• Regresia lineară și analiza de mediere sugerează că NCM pot media relația dintre IMC ridicat și problemele de somn, independent de alți factori precum vârsta, activitatea fizică sau aportul alimentar.

Studiul controlat cu 24 de ore de privare de somn

• La cei 5 voluntari normoponderali, după 24 de ore fără somn, a fost observată o creștere semnificativă a monocitelor nonclasice (NCM), în timp ce CM și IM au rămas relativ stabile.
• După 2 zile de somn recuperator, nivelul de NCM a revenit la valorile inițiale, subliniind rolul direct pe care lipsa acută de somn îl are asupra inflamației sistemice și activării monocitare.

Concluzie

Studiul demonstrează că somnul precar (fie că este vorba de eficiență scăzută a somnului în obezitate, fie de privare acută de somn) se asociază cu o creștere a monocitelor nonclasice și cu o intensificare a inflamației. Aceste schimbări pot contribui la perpetuarea unui mediu proinflamator cronic, mai ales la indivizii cu IMC crescut.