Incidența tulburării de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) între 2016 și 2023 (studiu de cohortă retrospectiv)

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) reprezintă o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin dificultăți persistente de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care pot afecta semnificativ funcționarea și dezvoltarea individului. Cercetările anterioare în rândul copiilor și adolescenților au arătat o creștere a prevalenței ADHD în ultimele decenii, ajungând la aproximativ 10% la copii și adolescenți în Statele Unite ale Americii. La adulți, datele sunt mai limitate și variază, estimările indicând procente cuprinse între 2,5% și 5%. Factorii care pot explica variabilitatea includ diferențe în metodologiile de cercetare, criteriile de diagnostic și conștientizarea publicului.
Studiul publicat în Psychiatric Research and Clinical Practice și-a propus să evalueze incidența noilor diagnostice de ADHD la adolescenți și adulți, între anii 2016 și 2023, în cadrul unui sistem de sănătate regional din statele unite (SSM Healthcare). S-a urmărit, în special, modul în care tendințele de diagnostic au evoluat înainte, în timpul și după perioada de vârf a pandemiei COVID-19.

Autorii au utilizat informațiile din Virtual Data Warehouse (VDW) al sistemului SSM Healthcare, care centralizează date clinice (ICD-9, ICD-10, coduri de proceduri, prescrieri, analize de laborator și demografie) din perioada 2008-2023, acoperind peste cinci milioane de pacienți din patru state (Illinois, Missouri, Oklahoma, Wisconsin).  

Au fost selectați pacienți fără istoric de ADHD, dar cu date medicale disponibile anual în intervalul 2016–2023. Au fost incluși adolescenții cu vârste între 10 și 18 ani la începutul studiului (2016) și adulții cu vârste între 19 și 50 de ani. După aplicarea criteriilor, lotul final a cuprins 144.103 persoane, dintre care 16,1% au fost adolescenți (10–18 ani) și 84% adulți (19–50 ani).  

Rezultate

Dintre cei 144.103 de participanți, majoritatea (68,8%) au fost de sex feminin și 82,2% s-au identificat ca fiind albi. Proporția adolescenților a fost de 16,1%, iar a adulților de 84%.  

Pe parcursul intervalului de observație, incidența cumulată a noilor diagnostice de ADHD a fost de 7,2%, echivalentul a 10.434 de cazuri nou diagnosticate.  

Incidența anuală:

• Adulți (19–50 ani). Valorile anuale au variat între 0,54% (2020) și 0,95% (2017). Regresia joinpoint a indicat o scădere semnificativă a incidenței între 2016 și 2020 (−10,6% anual), urmată de o creștere semnificativă între 2020 și 2023 (+15,2% anual).  
• Adolescenți (10–18 ani). Valorile anuale au fost mai ridicate (între 1,36% și 2,89%), dar au prezentat o scădere clară între 2016 și 2018 (−26,1% anual). După 2018, tendința a rămas relativ stabilă până în 2023 (fără schimbări semnificative).

Rezultatele evidențiază fluctuații ale incidenței ADHD de-a lungul intervalului 2016–2023, cu diferențe notabile între adolescenți și adulți:  

• La adulți, scăderea inițială (2016–2020) a fost urmată de o creștere post-2020, sugerând posibila influență a pandemiei COVID-19 asupra creșterii numărului de diagnostice. Mai multe mecanisme pot fi implicate: creșterea conștientizării, modificarea criteriilor de diagnostic, accesul la servicii medicale și schimbări de comportament în timpul pandemiei.  
• La adolescenți, incidența rămâne de peste două ori mai mare decât la adulți, însă a fost observată o reducere susținută până în 2018, după care rata noilor diagnostice s-a stabilizat. Factorii posibili includ variații în gradul de conștientizare al profesorilor și părinților, politicile educaționale și facilitățile de acces la servicii medicale.

Concluzii  

Acest studiu retrospectiv de mari dimensiuni (peste 144.000 de pacienți) oferă o imagine clară asupra evoluției noilor diagnostice de ADHD la adolescenți și adulți în intervalul 2016–2023. În timp ce adolescenții prezintă rate de diagnostic mai mari și oarecum mai stabile după 2018, la adulți se remarcă o creștere notabilă a diagnosticului după 2020, potențial amplificată de pandemie.  

Întrucât rezultatele provin dintr-un sistem de sănătate regional, este nevoie de prudență în generalizarea concluziilor. De asemenea, analiza nu a inclus covariate individuale (de exemplu, comorbidități, factori socio-economici), iar cohorta a fost majoritar albă și de sex feminin. Cu toate acestea, datele indică necesitatea unor investigații suplimentare privind factorii modificabili de risc, alocarea resurselor terapeutice și dezvoltarea unor intervenții adaptate diferitelor grupe de vârstă. Identificarea timpurie și managementul eficient al ADHD sunt cruciale pentru îmbunătățirea calității vieții și a performanțelor educaționale sau profesionale ale persoanelor afectate.