În boala Krabbe, neuronii își pot determina propria distrugere

Un nou studiu al cercetătorilor de la University at Buffalo arată că anomaliile genetice în urma cărora apare boala Krabbe determină degenerarea neuronilor într-un mod direct, fără ca alte celule să poată interveni în acest proces.
Conform oamenilor de știință, galactosilceramidaza (GALC) este o enzimă activă la nivelul lizozomilor, absența sa determinând acumularea de psihozină la nivel cerebral, efectul acesteia fiind ulterior de destabilizare a membranelor celulare și degenerare a neuronilor.

Anterior, explică cercetătorii, s-a crezut că oligodendrocitele, celulele cerebrale răspunzătoare de producția de mielină, determină printr-o scădere a activității promotoarele proceselor patologice întâlnite în boala Krabbe. Cu toate acestea, mecanismele prin care aceasta se manifestă ar putea fi determinate exclusiv de mutații ale genei GALC, lucru demonstrat în cadrul studiului curent de specialiști în urma creării unui model de șoareci de laborator la care expresia genei a fost eliminată doar în neuroni. Autorii menționează faptul că noua teorie nu a putut fi testată anterior deoarece GALC este exprimată în toate celulele organismului, nefiind posibilă analiza efectelor acesteia în mod izolat la nivel cerebral. Astfel, s-a evidențiat faptul că, odată ce psihozina s-a acumulat la nivel neuronal, lizozomii patologici au determinat procese de neuroinflamație și deficite ale abilităților motorii cerebrale, în lipsa unor anomalii ale oligodendrocitelor.

Altfel spus, pierderea tecii de mielină neuronală nu este cauzată de disfuncții ale celulelor specializate în producerea ei, ci de efectele toxice asupra mielinei ale psihozinei acumulate. Daesung Shin, autor principal al studiului și profesor la universitatea americană, afirmă că rezultatele studiului sugerează faptul că expresia GALC este esențială pentru menținerea funcțiilor neuronale normale într-un mod independent de alte celule întâlnite la nivel cerebral precum oligodendrocitele. Astfel, acesta evidențiază contribuția directă a deficitului de GALC în apariția bolii Krabbe, menționând că tratamentele pentru această afecțiune ar trebui să fie axate pe corectarea mutațiilor acestei gene astfel încât să aibă efecte terapeutice maxime. De menționat este, însă, și faptul că, deși studiul se află în etapa preclinică, o posibilă soluție pentru combaterea factorilor ce determină dezvoltarea bolii Krabbe ar putea fi reprezentată de o suplimentare a nivelurilor de GALC de la nivel cerebral.

sursa: Science Daily