vreau sa-mi salvez relatia!

Buna Larisa,
inteleg ca nu esti fericita in relatia actuala si te intrebi din ce motiv? Se spune ca "iubirea nu are varsta", insa realitatea e de multe ori diferita. Poate ca si in cazul tau e o realitate un pic diferita decat expresia de mai sus. Varsta egala nu reprezinta neaparat o conditie pt ca un cuplu sa devina fericit si sa se mentina asa pe o durata mare de timp, insa unele aspecte legate de preocuparile diferite ale partenerilor cu varste diferite, pot deveni piedici la un moment dat. Concret: o femeie la 31 de ani este posibil sa nu aiba aceleasi preocupari cu ale unui barbat de 21, nici acelasi tip de prieteni, etc. Insa nu e obligatoriu sa se intample asa, deoarece sunt si cupluri cu diferente chiar mai mari de varsta decat a voastra si se mentin dupa ani buni de relatie.
Important intr-o relatie este ce ii aduce pe oameni impreuna: asteptarile si nevoile lor. Ale fiecaruia dintre ei! Iar daca totul a fost roz pana sa va mutati impreuna, dupa care au aparut reprosuri, vezi care este continutul acelor reprosuri (ce anume va reprosati fiecare), pt ca e necesar sa lamuriti ce va doriti fiecare, ce va nemultumeste pe fiecare. Daca nu reusiti sa discutati, in loc de a va reprosa, inseamna ca e posibil ca reprosurile sa fie doar o mica parte din ceea ce iese la suprafata relatiei voastre si ele sa fie de fapt, un raspuns al frustrarilor acumulate datorita a ceea ce a primit fiecare partener de la celalalt, comparativ cu ce se astepta sa primeasca. Deci, tot la asteptari ajungem :)!
Vorbiti cat mai serios despre ce-si doreste fiecare de la relatie, dar si despre ce nu-si doreste. Pt ca e normal sa stiti si ce lucruri nu va plac.
Daca nu reusiti sa fiti calmi si sa va deschideti unul in fata celuilalt, atunci puteti consulta un psihoterapeut, pt psihoterapie de cuplu. Bineinteles, cu conditia ca si partenerul sa-si doreasca acest lucru :). Daca nu doreste, atunci macar dvs ati putea consulta un specialist.
Toate cele bune!

@stevens, sper ca glumesti: adica vrei sa spui ca o relatie presupune venirea partenerului "la pachet" cu tot neamu'?! Pai atunci si ea poate s-o aduca pe mama ei sa locuiasca impreuna, pt ca, nu-i asa, soacra e si ea "mother in low"! :) Si nu e obligatoriu sa iubesti familia partenerului, ci e nevoie doar sa te poti adapta la stilul diferit de viata al partenerului. Pt ca fiecare familie isi formeaza propriul stil de viata, iar cand doi oameni devin parteneri, observa diferentele de stil si incearca sa se adapteze. Dupa o vreme, cei doi creaza un mix de obisnuinte specifice acelei mici familii nou create, mai ales daca apar si copiii, ce schimba mult structura acestui sistem numit familie.
Larisa, inteleg ca partenerul tau se simte dominat si nu-i place acest lucru, iar tie nu-ti place ca fratele lui sa fie atat de prezent in viata voastra. Daca doar aceste aspecte sunt cele care "ard" in relatia voastra, atunci negociati schimbari care sa va fie pe plac amandurora. In negociere, fiecare va trebui sa faca mici concesii, insa care sa nu fie greu de suportat in timp, deoarece veti ajunge de unde ati plecat: la certuri, reprsuri inutile.
Daca nici asa nu functioneaza, atunci repet recomandarea de a cauta sprijinul unui psihoterapeut.
Toate cele bune!

De acord cu stevens: tu pui limitele, indiferent de modul in care au trait pana acum cei doi frati (cum sunt ei obisnuiti sa se implice in exces in viata celuilalt). Rareori se intampla ca un membru nou intrat intr-o familie sa fie placut cu adevarat si acceptat de ceilalti membrii. Pot fi comportamente de complezenta, gesturi de asa-zis "bun simt", care sa pastreze un oarecare echilibru in acea familie, insa o iubire si acceptare adevarata, no way - acestea apar cu timpul si nu sunt obligatorii.
Deci, fratele lui e clar ca nu te place, se straduieste sa va bage "bête in roate", fara sa mai aiba in vedere faptul ca totusi locuieste in casa ta, in care nu-l tine nimeni cu forta :). Cu toate astea, partenerul tau are o pozitie destul de statica, nu se implica in a lamuri cu fratele lui situatia.

@larisa: da, mi-a scapat faptul ca nu locuieste cu voi cumnatul. Tu ai de lamurit situatia cu prietenul, nu cumnatul (cumnatul poate sa inteleaga ce doreste, cata vreme i-ai expus parerea ta despre a imprumuta sau nu masina ta). E absurd sa pretinda ca tu sa-i imprumuti masina doar pt ca el i-a imprumutat-o fratelui sau! Daca tu erai de acord cu cererea, da, nu mai era nimic aiurea, insa cata vreme nu-ti doresti asta, unde e problema?
La voi in cuplu apar de fapt mici impunsaturi pe langa subiect(adica ma refer la alte probleme ascunse bine). Cum iti mai spuneam, stabileste tu niste limite, constientizeaza ce asteptari ai de la relatia cu partenerul tau, scrie-le pe o hartie, se le vezi mai bine, noteaza si ce esti dispusa sau nu sa accepti, apoi discuta cu partenerul despre asteptarile lui. Daca in continuare din asteptarile lui apare in prim plan nevoia lui ca tu sa-i accepti fratele sub orice forma, atunci tu ai probabil de reflectat la asta si sa faci o alegere. Noi aici nu putem alege in locul tau.