tulburarea obsesiv-compulsiva
Adrian, fac sport incontinuare de 3 ori pe saptamana, este adevarat ca nu am chef de loc si ma chinuie efortul ala inca de la inceput, nu am chef, nu mai vad sensul, Depresia asta face ravagii, daca nu ma duc la sala apare Anxietate ca nu m-am dus, chiar nu inteleg ce se intampla. Tu de ce nu ai mai facut ? Du-te si schimba tratamentul, vad ca nu-ti merge bine cu el.
Postul alimentar se tine pentru dezintoxicarea si relaxarea organismului, nu de altceva.
Postul alimentar se tine pentru dezintoxicarea si relaxarea organismului, nu de altceva.
costi nu mai iau tratament de vreo 3 saptamani, maine merg la doctor sa iau din nou tratament!!in astea 3 sapt am cam dato rau pe baut, am bagat destula bere in fiecare zi!!
la sala nu am mai avut nici eu pofta sa merg, am simtit o lene in mine!!
salut
la sala nu am mai avut nici eu pofta sa merg, am simtit o lene in mine!!
salut
E bine ca te duci la medic sa-ti dea alt tratament, lenea ala nu cumva suna a Depresie ?
Cu bautul nu conteaza daca nu exagerezi.
Dar tu cand nu te-ai mai dus la sala nu apare Anxietate cum ca nu te-ai dus ?
Cu bautul nu conteaza daca nu exagerezi.
Dar tu cand nu te-ai mai dus la sala nu apare Anxietate cum ca nu te-ai dus ?
Dita ce mai face baiatul tau? Mai intra pe aici sa ne mai dai vesti.
Buna,
Sunt nou pe acest forum, sufar de OCD de prin 2000, cand aveam 17 ani, mult timp am ascuns tuturor ca sufar de aceasta boala eram mult prea speriat si temator si aveam impresia ca toata lumea va rade de mine sau ma va credea nebun.
Dupa ani intregi de suferinte si depresii am reusit sa spun cateorva persoane importante pt mine dar vag asa.
Tulburarea mea obsesiv complusiva la inceput era de genul :
- obsesia ( teama ca voi muri inecat de alimente sau de propria saliva, credeam ca epiglota mea nu are aceeasi functie ca la toti oamenii, ca nu inchide cum trebuie caile respiratorii).
- o alta obsesie ar fi ca am impresia ca inghit mereu tare ceea ce imi provoaca o durere in gat, iar cand simt aceasta durere in gat incepe si suferinta implicit deprimarea.
-compulsia ( inghit f des la interval de cateva secunde pt a verifica daca " inchide cum trebuie").
Am urmat mai bine de 2 ani tratament cu Seroxat de 20 mg ( o pastila dimineata, jumatate la pranz si jumatate seara). Am fost si la terapie cognitiva si la psihoza, lucruri care au functionat in mare masura.
Recunosc ca in momentul de fata nu mai iau pastile deloc si incerc sa duc aceasta tulburare pe propriile picioare( decaderi mai sunt dar parca nu le mai dau aceeasi importanta).
Cred ca acum ma chinuie mai mult compulsia decat gandurile obsesive, si v-as ruga sa imi spuneti niste trucuri ca sa execut compulsia mai rar. Sa ma reapuv din nou de terapir cognitiva si tratament medicamentos sau sa incerc sa o duc singur pe picioare.
Multumes frumos si astept replyurile voastre.
Sunt nou pe acest forum, sufar de OCD de prin 2000, cand aveam 17 ani, mult timp am ascuns tuturor ca sufar de aceasta boala eram mult prea speriat si temator si aveam impresia ca toata lumea va rade de mine sau ma va credea nebun.
Dupa ani intregi de suferinte si depresii am reusit sa spun cateorva persoane importante pt mine dar vag asa.
Tulburarea mea obsesiv complusiva la inceput era de genul :
- obsesia ( teama ca voi muri inecat de alimente sau de propria saliva, credeam ca epiglota mea nu are aceeasi functie ca la toti oamenii, ca nu inchide cum trebuie caile respiratorii).
- o alta obsesie ar fi ca am impresia ca inghit mereu tare ceea ce imi provoaca o durere in gat, iar cand simt aceasta durere in gat incepe si suferinta implicit deprimarea.
-compulsia ( inghit f des la interval de cateva secunde pt a verifica daca " inchide cum trebuie").
Am urmat mai bine de 2 ani tratament cu Seroxat de 20 mg ( o pastila dimineata, jumatate la pranz si jumatate seara). Am fost si la terapie cognitiva si la psihoza, lucruri care au functionat in mare masura.
Recunosc ca in momentul de fata nu mai iau pastile deloc si incerc sa duc aceasta tulburare pe propriile picioare( decaderi mai sunt dar parca nu le mai dau aceeasi importanta).
Cred ca acum ma chinuie mai mult compulsia decat gandurile obsesive, si v-as ruga sa imi spuneti niste trucuri ca sa execut compulsia mai rar. Sa ma reapuv din nou de terapir cognitiva si tratament medicamentos sau sa incerc sa o duc singur pe picioare.
Multumes frumos si astept replyurile voastre.
Compulsia se va elimina automat daca elimini obsesia, incearca sa gasesti cauza care a generat problema la tine, nu a aparut din senin, un soc ceva, o intamplare neplacuta in legatura cu mancatul n-ai avut in trecut ?
Daca obsesia e slaba in urma tratamentului, ar trebui si compulsia sa fie pe masura, iar sa te opui obesiei fara compulsie e cam greu intrucat apare Anxietate apoi.
Sau incearca si alt tratament pana dispare obsesia total ca sa se duca si compulsia de la sine.
Ce vrei tu e cam contra naturii, sa se intample ceva rau si sa te fortezi sa nu actionezi, nu prea merge.
Trucurile ca sa blochezi compulsia desi obsesia exista, nu vor face decat sa-ti consume energie psihica si sa-ti manance timp.
Eu unu nu m-am putut opune niciodata, am actionat asa cum am simtit, odata ce a trecut obsesia am scapat complet de compulsie, aveam o teama teribila ca daca nu fac sport mereu nu e bine, ma duceam si faceam desi stiam ca e exagerat si tot asa, daca nu ma duceam nu aveam liniste si ma simteam naspa rau.
Am scapat de obsesie, s-a reglat totul de la sine, ca a ramas depresie asta e alta treaba si nu prea are legatura cu obsesia ce am avut-o.
Daca obsesia e slaba in urma tratamentului, ar trebui si compulsia sa fie pe masura, iar sa te opui obesiei fara compulsie e cam greu intrucat apare Anxietate apoi.
Sau incearca si alt tratament pana dispare obsesia total ca sa se duca si compulsia de la sine.
Ce vrei tu e cam contra naturii, sa se intample ceva rau si sa te fortezi sa nu actionezi, nu prea merge.
Trucurile ca sa blochezi compulsia desi obsesia exista, nu vor face decat sa-ti consume energie psihica si sa-ti manance timp.
Eu unu nu m-am putut opune niciodata, am actionat asa cum am simtit, odata ce a trecut obsesia am scapat complet de compulsie, aveam o teama teribila ca daca nu fac sport mereu nu e bine, ma duceam si faceam desi stiam ca e exagerat si tot asa, daca nu ma duceam nu aveam liniste si ma simteam naspa rau.
Am scapat de obsesie, s-a reglat totul de la sine, ca a ramas depresie asta e alta treaba si nu prea are legatura cu obsesia ce am avut-o.
Salut Costy2007,
Multumesc mult pentru raspuns.
Vreau sa povestesc cum s-a declansat la mine totul:
Prin clasa a 8-a deci pe la 14 ani un om destul de important din orasul meu a murit ( si se zvonea ca a murit inecat cu mancare, ca i-au gasit doctorii mancare in plamani sau ceva de genul asta, cat de adevarat o fi fost nu pot sa zic).
Atunci la 14 ani nu am dat mare importanta evenimentului ducand o viata destul de normala, dupa vreo 3 ani in vacanta de vara dintre clasa a 10 si a 11 a inceput sa imi apara obsesia asta ca voi muri inecat cu mancare sau cu lichide) iar compulsia mea era sa inghit cum ziceam eu de "verificare" sa ma asigur ca totul e ok.
Apoi a aparut si anxietatea ( nu puteam sa mananc linistit pur si simplu imi era o frica teribila) si acum marturisesc ca mai am o anxietate sa manac cu oameni de fata sau sa beau ceva, pe langa faptul ca eram destul de introvertit si timid.
Obsesia cu inecatul zic eu ca a mai trecut cel mai mult ma obsedeaza faptul ca o sa inghit tare si o sa ma doara in gat iar cand simt durere in gat apare si depresia. Mult timp am crezut ca gatul meu e diferit de al altor oameni ( m-am temut de la durerea ce o simteam in gat ca o sa imi pierd vocea ca o sa se strice ceva pe "acolo"), intr-un cuvant credeam ca gatul meu nu e ok.
Marturisesc ca am intrerupt orice tratament medicamentos si terapie cognitiva de vreo 2 luni, caderi au mai fost incerc sa le fac fata.
Ce ma sfatuiti sa ma duc iar la medic sa reiau tratamentul si terapia ( la aceeasi medici ) sau sa caut altii?
Astept parerile cat mai multor oameni care s-au lovit in viata lor de o astfel de boala a sufletului OCD.
Multumesc mult pentru raspuns.
Vreau sa povestesc cum s-a declansat la mine totul:
Prin clasa a 8-a deci pe la 14 ani un om destul de important din orasul meu a murit ( si se zvonea ca a murit inecat cu mancare, ca i-au gasit doctorii mancare in plamani sau ceva de genul asta, cat de adevarat o fi fost nu pot sa zic).
Atunci la 14 ani nu am dat mare importanta evenimentului ducand o viata destul de normala, dupa vreo 3 ani in vacanta de vara dintre clasa a 10 si a 11 a inceput sa imi apara obsesia asta ca voi muri inecat cu mancare sau cu lichide) iar compulsia mea era sa inghit cum ziceam eu de "verificare" sa ma asigur ca totul e ok.
Apoi a aparut si anxietatea ( nu puteam sa mananc linistit pur si simplu imi era o frica teribila) si acum marturisesc ca mai am o anxietate sa manac cu oameni de fata sau sa beau ceva, pe langa faptul ca eram destul de introvertit si timid.
Obsesia cu inecatul zic eu ca a mai trecut cel mai mult ma obsedeaza faptul ca o sa inghit tare si o sa ma doara in gat iar cand simt durere in gat apare si depresia. Mult timp am crezut ca gatul meu e diferit de al altor oameni ( m-am temut de la durerea ce o simteam in gat ca o sa imi pierd vocea ca o sa se strice ceva pe "acolo"), intr-un cuvant credeam ca gatul meu nu e ok.
Marturisesc ca am intrerupt orice tratament medicamentos si terapie cognitiva de vreo 2 luni, caderi au mai fost incerc sa le fac fata.
Ce ma sfatuiti sa ma duc iar la medic sa reiau tratamentul si terapia ( la aceeasi medici ) sau sa caut altii?
Astept parerile cat mai multor oameni care s-au lovit in viata lor de o astfel de boala a sufletului OCD.
Deci s-a intamplat ceva vezi ? Nu ai facut asta din senin, ai auzit ca a murit ala si de atunci s-a tesut in mintea ta acelas lucru.
Daca obsesia s-a mai dus incearca sa inghiti normal si gandeste-te ca nu se intampla nimic, sa vezi ce se intampla.
Gatul tau nu are cum sa fie altfel ca al altora, iar daca totusi credeai asta, puteai sa te duci la vreun medic sa-ti confirme ca nu e diferit deloc, deci trebuia sa incerci sa-ti demontezi ideea ca ai fi altfel cu gatul.
Daca nu merge, ar trebui sa te duci iar la psiholog si psihiatru sa vezi ce e de facut, doar n-ai sa stai sa mananci cu frica o viata, ce naiba.
Intai la psiholog, iar daca nu merge cu psihologul abia apoi la psihiatru.
Daca obsesia s-a mai dus incearca sa inghiti normal si gandeste-te ca nu se intampla nimic, sa vezi ce se intampla.
Gatul tau nu are cum sa fie altfel ca al altora, iar daca totusi credeai asta, puteai sa te duci la vreun medic sa-ti confirme ca nu e diferit deloc, deci trebuia sa incerci sa-ti demontezi ideea ca ai fi altfel cu gatul.
Daca nu merge, ar trebui sa te duci iar la psiholog si psihiatru sa vezi ce e de facut, doar n-ai sa stai sa mananci cu frica o viata, ce naiba.
Intai la psiholog, iar daca nu merge cu psihologul abia apoi la psihiatru.
Sa stii ca am consultat mai multi doctori ORL-isti in legatura cu gatul si toti m-au asigurat ca totul este ok deci clar totul se intampla doar in capul meu, trebuie sa imi infrunt obsesiile direct :
adica teama mea ca daca o sa inghit "tare" o sa imi apare din nou in gat aceea durere sau ca voi ramane fara voce sau ca chipurile epiglota mea nu inchide destul de bine caile respiratorii, si sa masor anxietatea provocata de toate aceste "scenarii".Cand va disparea total anxietatea cu siguranta vor disparea si toate aceste obsesii.
Dupa sarbatori vreau sa reiau terapia cu un psiholog ( dilema mea nu stiu daca c uacelasi cu care am mai facut sau sa caut unul nou?).
Sa aveti o zi buna
adica teama mea ca daca o sa inghit "tare" o sa imi apare din nou in gat aceea durere sau ca voi ramane fara voce sau ca chipurile epiglota mea nu inchide destul de bine caile respiratorii, si sa masor anxietatea provocata de toate aceste "scenarii".Cand va disparea total anxietatea cu siguranta vor disparea si toate aceste obsesii.
Dupa sarbatori vreau sa reiau terapia cu un psiholog ( dilema mea nu stiu daca c uacelasi cu care am mai facut sau sa caut unul nou?).
Sa aveti o zi buna
E clar Anxietate, cand va trece, va dispare si obsesia, insa oare cum dispare Anxietatea ?!
Faci cum crezi, te duci la acelas sau la altul, depinde cum te-ai simtit la primul.
Faci cum crezi, te duci la acelas sau la altul, depinde cum te-ai simtit la primul.
Scorpion si eu am avut problema asta dar eu nu am pus-o pe seama TOC-ului ci am considerat-o fobie: aceea ce a inghiti.
Mie imi era teama ca o sa ma innec cu orice, inclusiv cu saliva. Mancam foarte putin si imi amintesc ca trebuia sa fac un tratament cu niste capsule care nu se puteau sfarama. si imi era imposibil sa le inghit. Am fost bineinteles pe la diversi ORL-isti iar unul dintre ei mi-a spus sa incerc sa nu mai descompun actul inghitirii pentru ca eu urmaream intreg procesul, pe bucati, de la momentul in care bagam mancarea in gura pana cand aceasta aluneca pe sofag.
Actul inghitirii este un act reflex iar faptul ca eu il urmaream in mod constient facea ca uneori mancarea sa ramana pe traseu pentru un timp. Este un chin, stiu.
Eu iti spun ca nu o sa patesti nimic. Mie mi-a ramas la un moment dat o pastila in gat, pentru ca de teama am oprit pentru cateva clipe inghititul, dar s-a dus imediat. Incearca sa mananaci cat mai pasat, alimente cat mai moi care chiar daca sa zicem ca iti raman in gat se vor lichefia si se vor duce oricum, dupa cum mi-a explicat un alt ORL-ist.
Trebuie neaparat sa faci terapie si expuneri. Daca simti ca trebuie sa iti schimbi terapeutul fa-o. Dar fi corect cu tine si gandeste-te daca ai motive sa o faci. Daca nu ai inregistrat nici un progres probabil ca nu sunteti compatibili. Eu am schimbat sapte terapeuti pana am ajuns la cel care m-a ajutat intr-adevar.
Mie imi era teama ca o sa ma innec cu orice, inclusiv cu saliva. Mancam foarte putin si imi amintesc ca trebuia sa fac un tratament cu niste capsule care nu se puteau sfarama. si imi era imposibil sa le inghit. Am fost bineinteles pe la diversi ORL-isti iar unul dintre ei mi-a spus sa incerc sa nu mai descompun actul inghitirii pentru ca eu urmaream intreg procesul, pe bucati, de la momentul in care bagam mancarea in gura pana cand aceasta aluneca pe sofag.
Actul inghitirii este un act reflex iar faptul ca eu il urmaream in mod constient facea ca uneori mancarea sa ramana pe traseu pentru un timp. Este un chin, stiu.
Eu iti spun ca nu o sa patesti nimic. Mie mi-a ramas la un moment dat o pastila in gat, pentru ca de teama am oprit pentru cateva clipe inghititul, dar s-a dus imediat. Incearca sa mananaci cat mai pasat, alimente cat mai moi care chiar daca sa zicem ca iti raman in gat se vor lichefia si se vor duce oricum, dupa cum mi-a explicat un alt ORL-ist.
Trebuie neaparat sa faci terapie si expuneri. Daca simti ca trebuie sa iti schimbi terapeutul fa-o. Dar fi corect cu tine si gandeste-te daca ai motive sa o faci. Daca nu ai inregistrat nici un progres probabil ca nu sunteti compatibili. Eu am schimbat sapte terapeuti pana am ajuns la cel care m-a ajutat intr-adevar.
Salutate tuturor si la multi ani,
Eu am facut terapie cu 2 psihologi cu metode diferite :
la primul psiholog am lucrat mult pe infruntarea directa a fricii si a anxietatii prin exercitii ( de ex mancam de fata cu psihologul si masuram anxietatea inainte de a inghiti si dupa inghitire). Aceasta terapie m-a ajutat vizibil, dupa care am cautat si unu altfel de tratament
- la al 2 -lea psiholog am lucrat mai mult cu ABC-ul ( situtia care iti creaza anxietate, gandurile obsesiva si starea provocata de ganduri), chiar gandirea pozitiva si hipnoza ( stergerea din subconstientul tau a fricilor, angoaselor obsesiilor etc);
Si acest tratament m-a ajutat destul de mult, duc o viata cat de cat "normala".
In tot acest timp eu am folosit si tratament medicamentos Seroxat 20 Mg.
De vreo 2 luni si ceva poate chiar 3 am intrerupt medicamentele si chiar si terapia, nu pot sa zic ca sunt cel mai fericit om dar ma descurc ( recaderi au mai fost).
Eu am fost diagnosticat cu OCD, acum ca e doar o fobie de a inghiti pt mine nu schimba cu mult datele problemei.
La inceput cea mai mare teama a mea a fost ca voi muri sufocat in somn sau cand voi manca ceva.
Recunosc ca acum acest gand nu prea mai imi pare realistic nici chiar " la mine in cap".
Acum cum am mentionat si in posturile precedente, ma tem ca daca "inghit tare" ( cel putin as se desfasoara in capul meu) o sa imi apara acea durere in gat ( sau ca imi voi pierde vocea sau ca se va strica ceva pe dinanatru "acolo") daca simt si durerea apoi apare si anxietatea si dupa aia si depresia.
Am inceput sa fac demersurile necesare pt a relua atat terapia cognitiva si chiar sa ma si vada un psihiatru ( daca mai am nevoie sau nu de medicamente).
Multumesc mult pt impartasirea trairilor si simtirilor, cred ca avem de invatat unii de la altii enorm in ceea ce priveste OCD-ul sau orice tulburare de acest gen.
Eu am facut terapie cu 2 psihologi cu metode diferite :
la primul psiholog am lucrat mult pe infruntarea directa a fricii si a anxietatii prin exercitii ( de ex mancam de fata cu psihologul si masuram anxietatea inainte de a inghiti si dupa inghitire). Aceasta terapie m-a ajutat vizibil, dupa care am cautat si unu altfel de tratament
- la al 2 -lea psiholog am lucrat mai mult cu ABC-ul ( situtia care iti creaza anxietate, gandurile obsesiva si starea provocata de ganduri), chiar gandirea pozitiva si hipnoza ( stergerea din subconstientul tau a fricilor, angoaselor obsesiilor etc);
Si acest tratament m-a ajutat destul de mult, duc o viata cat de cat "normala".
In tot acest timp eu am folosit si tratament medicamentos Seroxat 20 Mg.
De vreo 2 luni si ceva poate chiar 3 am intrerupt medicamentele si chiar si terapia, nu pot sa zic ca sunt cel mai fericit om dar ma descurc ( recaderi au mai fost).
Eu am fost diagnosticat cu OCD, acum ca e doar o fobie de a inghiti pt mine nu schimba cu mult datele problemei.
La inceput cea mai mare teama a mea a fost ca voi muri sufocat in somn sau cand voi manca ceva.
Recunosc ca acum acest gand nu prea mai imi pare realistic nici chiar " la mine in cap".
Acum cum am mentionat si in posturile precedente, ma tem ca daca "inghit tare" ( cel putin as se desfasoara in capul meu) o sa imi apara acea durere in gat ( sau ca imi voi pierde vocea sau ca se va strica ceva pe dinanatru "acolo") daca simt si durerea apoi apare si anxietatea si dupa aia si depresia.
Am inceput sa fac demersurile necesare pt a relua atat terapia cognitiva si chiar sa ma si vada un psihiatru ( daca mai am nevoie sau nu de medicamente).
Multumesc mult pt impartasirea trairilor si simtirilor, cred ca avem de invatat unii de la altii enorm in ceea ce priveste OCD-ul sau orice tulburare de acest gen.
Buna,
LA MULTI ANI!!!!
Mariuca, ce pot sa-ti spun despre baiatul meu, este faptul ca saptamana trecuta a fost mai bine si chiar zicea ca o fi rezultatul medicamentelor sau faptul ca este vacanta si se simte mai relaxat.
Dar sapatamana acesta din nou i-a dat batai de cap anxietatea, astazi avem o luna de tratament cu prozac si ma gandeam daca sa o sun pe doctorita sa-i spun ca nu prea se vad schimbari.
Nu stiu ce sa spun, l-am lasat tot timpul sa iasa cu prietenii, sa nu stea prea mult in casa, cu probleme lui, reuseste sa stea oriunde in locuri publice fara sa simta nevoia de a se spala cand ajunge acasa, doar ca nu mege la toalete publice si atunci cand e nevoit sa o faca cum ajunge acasa pune la spalat toate hainele cu care a fost si trebuie sa faca dus. Ideea este ca poate sa stea in locuri publice, in taxi, la prieteni acasa, dar la noi intr-o anume camera nu poate nici macar sa intre, deoarece acolo se, , murdareste', in acesta camera trebuie sa faca expuneri, la inceput a facut, dar acum refuza deorece dupa orice expunere trebuie sa schimbe hainele si sa faca dus.
Am observat ca evita cat poate situatiile in care ar putea intra in contact cu ceva care il, , murdareste' fiindca uraste sa tot fie nevoit sa se spele.
Cred ca l-am speriat si eu un pic, are un obicei ca tot sufla pe haine sau pe obiecte pentru a indeparta murdaria spune el, o face intr-un fel ciudat, nu prea am inteles, ca nu-i place sa-mi explice, da tot aerul afara pe gura( care crede el ca e curat sau murdar, nu mai stiu cum a zis) si cand face asta a zis ca il doare in piept, la care eu i-am zis ca asta ne trebuie sa se imbolnavesca si de inima, fara sa-mi dau seama, am zis in ideea de a se controla, dar ulterior am realizat ca s-a speriat dupa care am corectat ce am spus si mi-am dat seama ce mult il afecteaza si ce grija trebuie sa am la ceea ce ii transmit.
Ma ingrijoreaza faptul ca refuza expunerile, psihologul i-a zis ca daca nu poate face acasa, o sa fac cu el expuneri imaginare, acum a mers la pshiholog si stiind ca o sa fac astlel de expuneri a mers cu o mare retinere si spune ca si daca sunt imaginare el tot trebuie sa se spele dupa, iar el nu mai suporta atata spalat Pentru el dusul nu mai este o relaxare ci o lupta cu murdaria, cred.
Nu stiu ce o sa fac, ma asteptam ca medicamentele sa-i scada din anxietate pentru a putea face fata mai usor expunerilor, maine merg sa vorbesc cu psihologul sa vedem ce putem face in situatia data.
LA MULTI ANI!!!!
Mariuca, ce pot sa-ti spun despre baiatul meu, este faptul ca saptamana trecuta a fost mai bine si chiar zicea ca o fi rezultatul medicamentelor sau faptul ca este vacanta si se simte mai relaxat.
Dar sapatamana acesta din nou i-a dat batai de cap anxietatea, astazi avem o luna de tratament cu prozac si ma gandeam daca sa o sun pe doctorita sa-i spun ca nu prea se vad schimbari.
Nu stiu ce sa spun, l-am lasat tot timpul sa iasa cu prietenii, sa nu stea prea mult in casa, cu probleme lui, reuseste sa stea oriunde in locuri publice fara sa simta nevoia de a se spala cand ajunge acasa, doar ca nu mege la toalete publice si atunci cand e nevoit sa o faca cum ajunge acasa pune la spalat toate hainele cu care a fost si trebuie sa faca dus. Ideea este ca poate sa stea in locuri publice, in taxi, la prieteni acasa, dar la noi intr-o anume camera nu poate nici macar sa intre, deoarece acolo se, , murdareste', in acesta camera trebuie sa faca expuneri, la inceput a facut, dar acum refuza deorece dupa orice expunere trebuie sa schimbe hainele si sa faca dus.
Am observat ca evita cat poate situatiile in care ar putea intra in contact cu ceva care il, , murdareste' fiindca uraste sa tot fie nevoit sa se spele.
Cred ca l-am speriat si eu un pic, are un obicei ca tot sufla pe haine sau pe obiecte pentru a indeparta murdaria spune el, o face intr-un fel ciudat, nu prea am inteles, ca nu-i place sa-mi explice, da tot aerul afara pe gura( care crede el ca e curat sau murdar, nu mai stiu cum a zis) si cand face asta a zis ca il doare in piept, la care eu i-am zis ca asta ne trebuie sa se imbolnavesca si de inima, fara sa-mi dau seama, am zis in ideea de a se controla, dar ulterior am realizat ca s-a speriat dupa care am corectat ce am spus si mi-am dat seama ce mult il afecteaza si ce grija trebuie sa am la ceea ce ii transmit.
Ma ingrijoreaza faptul ca refuza expunerile, psihologul i-a zis ca daca nu poate face acasa, o sa fac cu el expuneri imaginare, acum a mers la pshiholog si stiind ca o sa fac astlel de expuneri a mers cu o mare retinere si spune ca si daca sunt imaginare el tot trebuie sa se spele dupa, iar el nu mai suporta atata spalat Pentru el dusul nu mai este o relaxare ci o lupta cu murdaria, cred.
Nu stiu ce o sa fac, ma asteptam ca medicamentele sa-i scada din anxietate pentru a putea face fata mai usor expunerilor, maine merg sa vorbesc cu psihologul sa vedem ce putem face in situatia data.
Buna Dita, ma bucur ca ai mai impartasit pe aici vesti despre baiatul tau. Cred ca o luna de Prozac este putin pentru a vedea ceva rezultate, stiu ca este frustrant dar eu am inceput sa vad oarece schimbari abia dupa 2 1/2 - 3 luni de tratament.
De ce doar intr-o anume camera nu intra? Ce este acolo? Desigur daca poti sa spui.
Expunerile sunt vitale. as spune, dar eu cred ca de indata ce tratamentul va incepe sa functioneze acest proces i se va parea mai usor de realizat.
Ai dreptate, pentru noi curatenia nu este ceva care sa ne relaxeze ci este parte dintr-o lupta cu germenii.
Eu sper sa reiau terapia saptamana viitoare. Am avut o perioada mai stresanta si asta se vede in nivelul de anxietate.
In perioada sarbatorilor, mama a fost pentru doua saptamani pe la mine iar asta inseamna expunere. Mama este un om cu simtul igienei si al curateniei, dar, din punctul meu de vedere face "greseli" asa ca am fost mai tensionata si uneori mi-a fost greu sa ma abtin de la compulsii. Probabil si faptul ca nu mai iau medicamente m-a facut sa am o perooada mai depresiva /anxioasa.
De ce doar intr-o anume camera nu intra? Ce este acolo? Desigur daca poti sa spui.
Expunerile sunt vitale. as spune, dar eu cred ca de indata ce tratamentul va incepe sa functioneze acest proces i se va parea mai usor de realizat.
Ai dreptate, pentru noi curatenia nu este ceva care sa ne relaxeze ci este parte dintr-o lupta cu germenii.
Eu sper sa reiau terapia saptamana viitoare. Am avut o perioada mai stresanta si asta se vede in nivelul de anxietate.
In perioada sarbatorilor, mama a fost pentru doua saptamani pe la mine iar asta inseamna expunere. Mama este un om cu simtul igienei si al curateniei, dar, din punctul meu de vedere face "greseli" asa ca am fost mai tensionata si uneori mi-a fost greu sa ma abtin de la compulsii. Probabil si faptul ca nu mai iau medicamente m-a facut sa am o perooada mai depresiva /anxioasa.
LA MULTI ANI!
Of, Dita, multe ai sa ne mai spui.Sa ti dea DUMNEZEU sanatate sa treci cu bine peste toate.
Doamne ajuta
Of, Dita, multe ai sa ne mai spui.Sa ti dea DUMNEZEU sanatate sa treci cu bine peste toate.
Doamne ajuta
Buna mariuca,
Nu stiu de ce nu intra in respectiva camera, spune ca este, , murdara", altceva nu am resit sa aflu, poate o fi ceva si nu vrea sa spuna.
El are o problema de genul: daca merg la tara sunt murdar si pot sa accept sa stau acolo vreo 2 zile, dupa care vin acasa ma spal, imi spal toate hainele cu care am fost acolo, deci ideea este ca accepta, cand el se considera murdar, sa stea si in respectiva camera sau oriunde in alta parte, dar in camera lui nu poate sa accepte sa intre cu respectiva, , murdarie".
Am vorbit azi cu d-na doctor de la Cluj, iar luni ne-a chemat din nou sa-l vada, ca prin telefon e mai greu de discutat, mi s-a parut oricum surprinsa ca e tot la fel, asa ca o sa mergem din nou la Cluj.
Baiatul e cu tratament din luna mai anul trecut si e cu atat mai frustrant, ca pana acum nu a mers nimic spre bine.
Multumesc termina, este tare greu sa treci prin asa ceva.
Nu stiu de ce nu intra in respectiva camera, spune ca este, , murdara", altceva nu am resit sa aflu, poate o fi ceva si nu vrea sa spuna.
El are o problema de genul: daca merg la tara sunt murdar si pot sa accept sa stau acolo vreo 2 zile, dupa care vin acasa ma spal, imi spal toate hainele cu care am fost acolo, deci ideea este ca accepta, cand el se considera murdar, sa stea si in respectiva camera sau oriunde in alta parte, dar in camera lui nu poate sa accepte sa intre cu respectiva, , murdarie".
Am vorbit azi cu d-na doctor de la Cluj, iar luni ne-a chemat din nou sa-l vada, ca prin telefon e mai greu de discutat, mi s-a parut oricum surprinsa ca e tot la fel, asa ca o sa mergem din nou la Cluj.
Baiatul e cu tratament din luna mai anul trecut si e cu atat mai frustrant, ca pana acum nu a mers nimic spre bine.
Multumesc termina, este tare greu sa treci prin asa ceva.
Dita36, stiu ca ce urmeaza sa iti spun o sa ti se para aerian si nelalocul sau, DAR:...
O sa iti duci baiatul din nou la medicul psihiatru si acesta nu o sa faca altceva decat sa-i mareasca dozele sau sa-i schimbe tratamentul cu ceva asemanator si nimic din toate astea nu o sa ii foloseacsa la nimic baiatului tau! Mai niciunul din obiceiurile lui nu o sa se modifice, crede-ma pe cuvant! Medicatia nu o sa faca decat sa-i perturbe putin metabolismul si atat. Mai bine nu l-ai mai privi ca pe o fiinta cu o "tulburare" (asa-zisul "TOC"), ci ca pe o persoana cu ciudateniile sale, care doar este obsedata de curatenie si contaminare. Ti se pare asta a fi o problema atat de mare? Daca vrei sa stii si sora mea este exact la fel, la aproape 40 de ani, si are problema asta de cel putin 14 ani, de cand a nascut primul copil. Isi pierdea toata ziua dezinfectand si fierband tot ce se putea ca nu cumva sa se contamineze vreun obiect si astfel sa se contamineze si se sa infecteze ea sau vreunul din copii. Dupa ce a nascut prima fetita a venit o prietena de a mea sa ii vada copilul si nu a lasat-o sa intre decat pana pe hol si a pus-o sa se uite prin geamul de la usa la ea in camera, ca nu cumva sa ii aduca microbi si sa n-o imbolnaveasca pe cea mica. Si acum se spala pe maini dupa ca atinge orice obiect sau clanta care ar putea-o contamina (are mainile mai mult albe si uscate de la atatea spalari), iar pe mine ma pune sa stau pe un prosop, pus de fiecare data pe aceeasi parte, cand ma duc seara sa beau un ceai la ea si trebuie sa ma asez pe canapeaua ei. In fine, sunt multe de povestit... Si doar pentru atata lucru crezi ca am trimis-o vreunul dintre noi (din familie) la psihiatru, sa ia tratament?! NU!! Iti spun eu, este o fiinta umana foarte functionala! Singura problema a fost cand a aflat ca o verisoara de a noastra, copil fiind, luase virusul HIV de la o seringa nesterilizata, a fost socata si a avut probleme de anxietate 9 luni de zile, dar si-a revenit singura pana la urma.
Probleme mari ar fi cu fiul tau daca ar avea depresie, ar suferi de anxietate sau, Doamne fereste, alte probleme psihice mai grave! Stiu ca obsesiile lui se incadreaza la asa-zisul "TOC", dar fi precauta si inteleapta in alegerile si deciziile pe care le iei! Daca te prezinti la psihiatru, desigur ca o sa iti puna in brate o reteta si atat!
Numai bine!
O sa iti duci baiatul din nou la medicul psihiatru si acesta nu o sa faca altceva decat sa-i mareasca dozele sau sa-i schimbe tratamentul cu ceva asemanator si nimic din toate astea nu o sa ii foloseacsa la nimic baiatului tau! Mai niciunul din obiceiurile lui nu o sa se modifice, crede-ma pe cuvant! Medicatia nu o sa faca decat sa-i perturbe putin metabolismul si atat. Mai bine nu l-ai mai privi ca pe o fiinta cu o "tulburare" (asa-zisul "TOC"), ci ca pe o persoana cu ciudateniile sale, care doar este obsedata de curatenie si contaminare. Ti se pare asta a fi o problema atat de mare? Daca vrei sa stii si sora mea este exact la fel, la aproape 40 de ani, si are problema asta de cel putin 14 ani, de cand a nascut primul copil. Isi pierdea toata ziua dezinfectand si fierband tot ce se putea ca nu cumva sa se contamineze vreun obiect si astfel sa se contamineze si se sa infecteze ea sau vreunul din copii. Dupa ce a nascut prima fetita a venit o prietena de a mea sa ii vada copilul si nu a lasat-o sa intre decat pana pe hol si a pus-o sa se uite prin geamul de la usa la ea in camera, ca nu cumva sa ii aduca microbi si sa n-o imbolnaveasca pe cea mica. Si acum se spala pe maini dupa ca atinge orice obiect sau clanta care ar putea-o contamina (are mainile mai mult albe si uscate de la atatea spalari), iar pe mine ma pune sa stau pe un prosop, pus de fiecare data pe aceeasi parte, cand ma duc seara sa beau un ceai la ea si trebuie sa ma asez pe canapeaua ei. In fine, sunt multe de povestit... Si doar pentru atata lucru crezi ca am trimis-o vreunul dintre noi (din familie) la psihiatru, sa ia tratament?! NU!! Iti spun eu, este o fiinta umana foarte functionala! Singura problema a fost cand a aflat ca o verisoara de a noastra, copil fiind, luase virusul HIV de la o seringa nesterilizata, a fost socata si a avut probleme de anxietate 9 luni de zile, dar si-a revenit singura pana la urma.
Probleme mari ar fi cu fiul tau daca ar avea depresie, ar suferi de anxietate sau, Doamne fereste, alte probleme psihice mai grave! Stiu ca obsesiile lui se incadreaza la asa-zisul "TOC", dar fi precauta si inteleapta in alegerile si deciziile pe care le iei! Daca te prezinti la psihiatru, desigur ca o sa iti puna in brate o reteta si atat!
Numai bine!
Buna,
the_eye, din informatiile mele exista forme mai usoare si mai severe de TOC, in unele forme poti sa duci o viata normala cu obsesiile si compusiile afereante, parand o persoana poate mai ciudata sau diferita de restul, dar exista forme in care obsesiile nu-ti dau linistea necesra pentru a putea functiona normal iar compulsiile iti consuma mult timp si mai ales energie incat sa te impidice in a te putea concentra la scoala, serviciu, familie etc.
Mai stiu ca TOC -ul netratat poate sa avanseze incet, incet incat pune stapanire pe o persona, uite eu am vazut in cazul nostru desi sub tratament fiind, mereu apar obsesii si compulsii noi, este adevarat ca de unele mai scapa( dar cele pe care le elimina sut mai putine decat cele noi care apar), dar in situatia in care am gasit tratamentul care sa-i merga lui sunt sigura ca s-ar linisti.
Nu sunt adepta medicamentelor, am stare.( nici nu stiu cum sa o definesc), de cate ori ii dau sa inghita acele pastile, dar ma stiu ca sunt situatii in care nu se poate fara ele.
Nu e vorba doar de spalatul mainilor sau dezinfectat obiecte, el are unele locuri care le considera murdare( la tara la bunici, intr-o camera din locuinta noastra etc) si acolo ori nu poate sta deloc ori e nevoit sa se spele pe el si toate hainele cu care a fost in acele locuri, ceea ce pentru el a devenit ceva fr obositor. Daca intr-o zi ar deveni scola sau clasa lui un astfel de loc nici nu vrea sa ma gandesca cum ar putea fi.
the_eye, din informatiile mele exista forme mai usoare si mai severe de TOC, in unele forme poti sa duci o viata normala cu obsesiile si compusiile afereante, parand o persoana poate mai ciudata sau diferita de restul, dar exista forme in care obsesiile nu-ti dau linistea necesra pentru a putea functiona normal iar compulsiile iti consuma mult timp si mai ales energie incat sa te impidice in a te putea concentra la scoala, serviciu, familie etc.
Mai stiu ca TOC -ul netratat poate sa avanseze incet, incet incat pune stapanire pe o persona, uite eu am vazut in cazul nostru desi sub tratament fiind, mereu apar obsesii si compulsii noi, este adevarat ca de unele mai scapa( dar cele pe care le elimina sut mai putine decat cele noi care apar), dar in situatia in care am gasit tratamentul care sa-i merga lui sunt sigura ca s-ar linisti.
Nu sunt adepta medicamentelor, am stare.( nici nu stiu cum sa o definesc), de cate ori ii dau sa inghita acele pastile, dar ma stiu ca sunt situatii in care nu se poate fara ele.
Nu e vorba doar de spalatul mainilor sau dezinfectat obiecte, el are unele locuri care le considera murdare( la tara la bunici, intr-o camera din locuinta noastra etc) si acolo ori nu poate sta deloc ori e nevoit sa se spele pe el si toate hainele cu care a fost in acele locuri, ceea ce pentru el a devenit ceva fr obositor. Daca intr-o zi ar deveni scola sau clasa lui un astfel de loc nici nu vrea sa ma gandesca cum ar putea fi.
Buna ziua,
Imi puteti recomanda, va rog, un psihoterapeut bun pt. terapie CBT? Iau tratament medicamentos de mult timp si nu isi face efectul. Imi cer scuze ca nu imi fac timp sa citesc thread-ul.
Multumesc.
Imi puteti recomanda, va rog, un psihoterapeut bun pt. terapie CBT? Iau tratament medicamentos de mult timp si nu isi face efectul. Imi cer scuze ca nu imi fac timp sa citesc thread-ul.
Multumesc.
Ti-o recomand cu cea mai mare caldura pe doamna psiholog prof. dr.IRINA HOLDEVICI, cea care a ridicat la rang de arta terapia cognitiv-comportamentala.
Dupa stiinta mea, e de gasit la Clinica Medlife Grivita, dar poti afla dind o cautare pe Google.
Dupa stiinta mea, e de gasit la Clinica Medlife Grivita, dar poti afla dind o cautare pe Google.
Buna seara! Sunt Bogdan am 22 de ani si cand eram mic am furat corcoduse din gradinile vecinilor (asta sa incep intr-o nota mai vesela ca destul suntem tristi).Asadar, as vrea sa-mi spun si eu "off-ul".In urma cu aproximativ 2 ani am inceput medicatia cu antidepresive dupa o lista destul de lunga de cauze care au dus la aceste simptome de anxietate(cipralex 10mg) in prima faza, dupa care atacuri de panica(anxiar 1 mg) si culminand cu obsesii-compulsive(zalasta 5 mg) ca dehh nu era de ajuns, tin insa sa precizez ca obsesiile sunt inca de prin copilarie(diferite ritualauri)Principala cauza care a dus la toate aceste probleme consider eu facandu-mi o analiza a trecutului meu este oboseala psihica acumulata din prea mare efort intelectual si din dorinta de a fii peste toti ceilalti.Una peste alta m-ar interesa in special o parere avizata de la un/niste om/oameni care s-au tratat cu olanzapina deoarece de cand am inceput sa o i-au...ce este drept ca au mai trecut din obsesesiile si asa-zisele ritualuri care nu-mi dadeau pace dar parca nu ma simt in pielea mea(sentimentul de depersonalizare), parca plutesc si mi-e frica de mai rau.Din cate am citit inainte de a posta am vazut ca aceasta boala nu poate degenera sau amplifica insa pentru linistea mea astept opinii in legatura cu tratamentul cu olanzapina(zalasta).Ma opresc aici, ar fi multe de spus.Multumesc !
Bogdan, si eu am TOC de vreo 11 ani, chiar din copilarie daca ma gandesc bine, dar nu era asa sever.
Din cate stiu eu TOC nu degenereaza in altceva, doar daca sunt comorbiditati cu TOC, adica poate ca pacientul sa aiba si depresie, TAB sau schizofrenie.
Olanzapina eu nu am luat si nu stiu cum e, am luat in schimb risperidona, dar care nu am suportat-o si am avut si efecte secundare urate.
In schimb, am depersonalizari frecvente din cauza antidepresivului pe care il iau, insa cat pot nu le bag in seama.Unoeri se vede, e ca o stare de ameteala si nu ma pot concentra mai deloc, parca pamantul imi fuge de sub picioare.Evit cat pot sa merg sau sa stau in picioare.
Dita ce mai face baiatul tau?
Sper ca este mai bine!
Numai bine
Prozac
Din cate stiu eu TOC nu degenereaza in altceva, doar daca sunt comorbiditati cu TOC, adica poate ca pacientul sa aiba si depresie, TAB sau schizofrenie.
Olanzapina eu nu am luat si nu stiu cum e, am luat in schimb risperidona, dar care nu am suportat-o si am avut si efecte secundare urate.
In schimb, am depersonalizari frecvente din cauza antidepresivului pe care il iau, insa cat pot nu le bag in seama.Unoeri se vede, e ca o stare de ameteala si nu ma pot concentra mai deloc, parca pamantul imi fuge de sub picioare.Evit cat pot sa merg sau sa stau in picioare.
Dita ce mai face baiatul tau?
Sper ca este mai bine!
Numai bine
Prozac
"...doar daca sunt comorbiditati cu TOC, adica poate ca pacientul sa aiba si depresie, TAB sau schizofrenie".As vrea sa pornesc de la aceasta fraza pe care nu am inteles-o intocmai.Deci se poate ajunge si la o problema mai grava cum ar fi schizofrenia??..intreb asta ca sunt destul de pus pe ganduri si nelisnistit.Am citit ce inseamna schizofrenia si nu ma regasesc dar mi-e teama de ce este mai rau sa nu evolueze cumva..Multumesc!Cu respect!
Buna tuturor,
As vrea sa va ofer cateva informatii de specialitate despre TOC, care sper sa va fie de folos.
Tulburarea obsesiv compulsiva face parte din categoria Tulburarilor Anxioase.
TOC-ul se defineste prin 3 elemente seminificative: 1)aparitia gandurilor negative, intruzive, 2) care determina starea emotionala de frica mare (adica anxietate), iar pentru a scadea frica, persoana in cauza, 3) adopta un comportament repetitiv care poarta denumirea de compulsie si are rolul de diminuare a anxietatii.
Nu mereu apare si compulsia, in practica mea clinica am intalnit multe cazuri in care existau doar aceste ganduri, care se numesc ganduri obsesive. Ele se numesc ganduri obsesive pentru ca indeplinesc 3 criterii:1. atunci cand iti apare in minte te poate speria foarte tare, 2. tocmai pentru ca te poate speria foarte tare, uneori iti e greu sa-l scoti din minte, dar nu imposibil si 3. atunci cand esti relaxat si linistit, iti dai seama ca este doar un gand fals, si ca nu ai intentia si dorinta de a face sau de a se intampla ceea ce gandesti.
Foarte multi oameni dezvolta TOC-ul deoarece cred ca daca le vin aceste ganduri in minte sigur se va intampla asa cum gandesc sau considera ca daca le vin aceste ganduri, inseamna ca isi si doresc ca ele sa se indeplineasca in realitate. Acest aspect este fals. Aceste ganduri sunt doar niste ganduri si atat. Daca nu iti doresti ca acest lucru pe care il gandesti sa se intample, el nu are cum sa se intample doar pentru ca iti vine in minte. E ca si cum cuiva i-ar veni in minte gandul ca va castiga la Loto 1000000 euro. Oare doar ptr ca s-a gandit la asta inseamna ca se va intampla, chiar daca nu joaca sau daca nu este suma respectiva oferita ca premiu? Probabil ca v-ati raspuns singuri: Nu!
Desi aceste ganduri dau de cele mai multe ori o stare emotionala negativa chinuitoare, aceasta tulburare se poate ameliora semnificativ pana in momentul in care aceste ganduri chiar daca apar sa nu te mai sperie.
Medicatia psihiatrica ajuta deseori, insa tratamentul foarte eficient in controlarea acestor ganduri si depasirea lor este tratamentul psihoterapeutic. Psihoterapia cognitiv- comportamentala este printre cele mai eficiente forme de psihoterapie in tratarea tulburarilor anxioase, implicit a Tulburarii obsesv- compulsive. Aceasta psihoterapie are anumite tehnici specifice care determina gestionarea, diminuarea TOC-ului, chiar pana la disparitia acestuia.
Va recomand cu incredere, fie ca luati deja medicatie psihiatrica si va confruntati cu Toc sever, fie ca inca nu luati medicatie, confruntandu-va cu Toc moderat sau usor, sa apelati la ajutorul sedintelor de psihoterapie cognitiv- comportamentala.
Va doresc cu multa caldura, O zi frumoasa!
As vrea sa va ofer cateva informatii de specialitate despre TOC, care sper sa va fie de folos.
Tulburarea obsesiv compulsiva face parte din categoria Tulburarilor Anxioase.
TOC-ul se defineste prin 3 elemente seminificative: 1)aparitia gandurilor negative, intruzive, 2) care determina starea emotionala de frica mare (adica anxietate), iar pentru a scadea frica, persoana in cauza, 3) adopta un comportament repetitiv care poarta denumirea de compulsie si are rolul de diminuare a anxietatii.
Nu mereu apare si compulsia, in practica mea clinica am intalnit multe cazuri in care existau doar aceste ganduri, care se numesc ganduri obsesive. Ele se numesc ganduri obsesive pentru ca indeplinesc 3 criterii:1. atunci cand iti apare in minte te poate speria foarte tare, 2. tocmai pentru ca te poate speria foarte tare, uneori iti e greu sa-l scoti din minte, dar nu imposibil si 3. atunci cand esti relaxat si linistit, iti dai seama ca este doar un gand fals, si ca nu ai intentia si dorinta de a face sau de a se intampla ceea ce gandesti.
Foarte multi oameni dezvolta TOC-ul deoarece cred ca daca le vin aceste ganduri in minte sigur se va intampla asa cum gandesc sau considera ca daca le vin aceste ganduri, inseamna ca isi si doresc ca ele sa se indeplineasca in realitate. Acest aspect este fals. Aceste ganduri sunt doar niste ganduri si atat. Daca nu iti doresti ca acest lucru pe care il gandesti sa se intample, el nu are cum sa se intample doar pentru ca iti vine in minte. E ca si cum cuiva i-ar veni in minte gandul ca va castiga la Loto 1000000 euro. Oare doar ptr ca s-a gandit la asta inseamna ca se va intampla, chiar daca nu joaca sau daca nu este suma respectiva oferita ca premiu? Probabil ca v-ati raspuns singuri: Nu!
Desi aceste ganduri dau de cele mai multe ori o stare emotionala negativa chinuitoare, aceasta tulburare se poate ameliora semnificativ pana in momentul in care aceste ganduri chiar daca apar sa nu te mai sperie.
Medicatia psihiatrica ajuta deseori, insa tratamentul foarte eficient in controlarea acestor ganduri si depasirea lor este tratamentul psihoterapeutic. Psihoterapia cognitiv- comportamentala este printre cele mai eficiente forme de psihoterapie in tratarea tulburarilor anxioase, implicit a Tulburarii obsesv- compulsive. Aceasta psihoterapie are anumite tehnici specifice care determina gestionarea, diminuarea TOC-ului, chiar pana la disparitia acestuia.
Va recomand cu incredere, fie ca luati deja medicatie psihiatrica si va confruntati cu Toc sever, fie ca inca nu luati medicatie, confruntandu-va cu Toc moderat sau usor, sa apelati la ajutorul sedintelor de psihoterapie cognitiv- comportamentala.
Va doresc cu multa caldura, O zi frumoasa!
Din pacate multi din cei afectati nu ajung pe mina unui specialist din lipsa banilor sau a locatiei pe care o au, departe de orice astfel de consult profesionist.
Metoda EFT(Emotional Freedom Technique)accesibila oricui, ar fi o solutie macar intr-o oarecare masura?
Metoda EFT(Emotional Freedom Technique)accesibila oricui, ar fi o solutie macar intr-o oarecare masura?
Dna psihoterapeut va multumim frumos pentru interventie, este mai mult decat bine-venita!
Bogdan, nu, nu este vorba de a debuta din TOC in altceva, ci de coexistenta TOC cu alta boala. Desigur ce iti spun, este numai din ce am citit si eu, fie literatura psihiatrica destinata pacientilor, fie pe net.
Ceea ce cauti tu acum, probabil este asigurare ca nu vei da in altceva, insa cu siguranta Nu se va intampla acest lucru. Stai linistit, oricat de ridicol ar fi, toti cei cu TOC cautam reasigurari ca nu vom ajunge nebuni. Insa, e doar anxietate si nimic altceva!
Numai de bine
Prozac
Bogdan, nu, nu este vorba de a debuta din TOC in altceva, ci de coexistenta TOC cu alta boala. Desigur ce iti spun, este numai din ce am citit si eu, fie literatura psihiatrica destinata pacientilor, fie pe net.
Ceea ce cauti tu acum, probabil este asigurare ca nu vei da in altceva, insa cu siguranta Nu se va intampla acest lucru. Stai linistit, oricat de ridicol ar fi, toti cei cu TOC cautam reasigurari ca nu vom ajunge nebuni. Insa, e doar anxietate si nimic altceva!
Numai de bine
Prozac
Bogdan subscriu la ceea ce a spus Prozac. Nu vei deveni schizofrenic, in general, nu vei capata cine stie ce psihoza. Si eu mi-am pus problema asta mult timp, am cautat chiar cazuri in genealogia familiei pentru a-mi dovedi ca se va intampla asa. Si nu am avut dreptate.
Intr-adevar terapia cognitiv-comortamentala este de real ajutor. Probabil alaturi de medicatie, pentru cazuri mai severe. La mine Cipralexul (15 mg) si psihoterapia cognitiv-comportamentala s-au dovedit eficace pentru a-mi ameliora semnificativ TOC-ul si fobiile.
Dita ce mai face baiatul tau?
Intr-adevar terapia cognitiv-comortamentala este de real ajutor. Probabil alaturi de medicatie, pentru cazuri mai severe. La mine Cipralexul (15 mg) si psihoterapia cognitiv-comportamentala s-au dovedit eficace pentru a-mi ameliora semnificativ TOC-ul si fobiile.
Dita ce mai face baiatul tau?
Buna,
Nu stiu exact ce sa va spun despre baiatul meu, are zile mai bune, cand spunem uite ca se vad unele imbunatatiri, apoi apare cate o zi mai agitata si asa pe total..?, el spune ca se simte un pic mai bine, in compusiile pe care eu le stiu si urmaresc pe cat posibil, a mai rarit-o din cate observ, dor de 2-3 chestii pot spune ca le-a scos definitiv si incerca din ce l-a invatat psihologul, sa le opresca inca din faza incipienta, pe cele noi care apar si a vazut ca asta functioneaza.
In 7 februarie ar fi 2 luni de tratament cu prozac, ar fi trebuit sa o sun saptamana trecuta pe d-na doctor sa-i spun cum se simte, dar am ezitat, sa-i spun ca e mai bine, parca nu sunt sigura de asta, iar sa-i spun ca e la fel, imi era ca ii creste doza, asa ca ma astept pana spre sfarsitul saptamanii,
Nu as vrea ca acest mai bine pe care il sesizam, sa fie doar o iluzie, asa ca nu ma pot pronunta, mai astept.
Nu stiu exact ce sa va spun despre baiatul meu, are zile mai bune, cand spunem uite ca se vad unele imbunatatiri, apoi apare cate o zi mai agitata si asa pe total..?, el spune ca se simte un pic mai bine, in compusiile pe care eu le stiu si urmaresc pe cat posibil, a mai rarit-o din cate observ, dor de 2-3 chestii pot spune ca le-a scos definitiv si incerca din ce l-a invatat psihologul, sa le opresca inca din faza incipienta, pe cele noi care apar si a vazut ca asta functioneaza.
In 7 februarie ar fi 2 luni de tratament cu prozac, ar fi trebuit sa o sun saptamana trecuta pe d-na doctor sa-i spun cum se simte, dar am ezitat, sa-i spun ca e mai bine, parca nu sunt sigura de asta, iar sa-i spun ca e la fel, imi era ca ii creste doza, asa ca ma astept pana spre sfarsitul saptamanii,
Nu as vrea ca acest mai bine pe care il sesizam, sa fie doar o iluzie, asa ca nu ma pot pronunta, mai astept.
Dita, este super ca baiatul tau e mai bine, Doamne ajuta!!!
Asa ar trebui sa fie, vindecarea este in forma "dinti de fierastrau"cu zile mai bune si zile mai putin bune.
Poate nu ar fi rau sa mai vb cu dr, sa-i sugerezi ca e mai bn, dar nu pe deplin.
Numai bine baiatului tau. Nici nu stii ce ma bucur!
Asa ar trebui sa fie, vindecarea este in forma "dinti de fierastrau"cu zile mai bune si zile mai putin bune.
Poate nu ar fi rau sa mai vb cu dr, sa-i sugerezi ca e mai bn, dar nu pe deplin.
Numai bine baiatului tau. Nici nu stii ce ma bucur!
Prozac,
as fi vrut sa vorbesc cu domnul dr.Valentin Matei, dar ceva s-a intamplat in grupul vostru si nu va mai gasesc usor!Multumesc!
as fi vrut sa vorbesc cu domnul dr.Valentin Matei, dar ceva s-a intamplat in grupul vostru si nu va mai gasesc usor!Multumesc!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 18Tulburari obsesivo-compulsive (OCD). Exista medici in Cluj care trateaza aceasta boala?
- 90Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a III-a
- 9Deficit de dopamina?
- 30Caracteristiile unei persoane nevrotice
- 8un pic de ajutor mi-ar fi de folos... intrebarea mea este legata de tulburarea obsesiv-compulsiva
- 10Anxietate, TOC, fobie sociala? Va rog, ajutati-ma!
- 41Tulburarea Obsesiv-Compulsiva - sfaturi
- 3vindecare de TOC
- 8Tata internat la psihiatrie si nu stim ce exact ce are si mai ales daca se poate remedia
- 4tulburare obsesiv compulsiva
- 7Stare de neliniste si vinovatie
- 5Fobii la copii
- 1Ati luat vreun naturist bun care v-a ajutat in anxietate/depresie/TOC?
- 2Simptome ciudate si tulburari
- 2OCD/TOC
- 3Acțiuni repetative, ce sa fac?
- 9Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă.
- 3Obsesia pentru curățenie
- 4Test genomind
- 4Tehnica Neurofeedback pentru vindecarea sau ameliorarea patologiilor neuropsihiatrice?
Mai multe informații despre: Tulburarea obsesiv-compulsiva
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: