Stare de neliniste si vinovatie

Buna ziua,

De aproximativ 3 săptămâni am o problema legata de niște gânduri urâte pe care le-am avut involuntar la adresa unor persoane și la adresa bisericii.
Inclusiv despre prietenul meu, pe care il iubesc foarte mult, am gândit ceva foarte urat  (sa se aleagă praful de el) și de atunci mă simt vinovata și nu pot liniști. 
Aceste gânduri îmi revin în minte și în prezent și nu pot scăpa de ele și de sentimentul de vinovăție.

Vă rog, indrumati-ma cu ce pot face pentru a
scăpa de aceste gânduri pe care eu nu mi le doresc, dar mă simt vinovată pentru ele.

Mulțumesc

Mihaela, nu te panica. Si eu am avut adesea astfel de ganduri intruzive; sunt un simptom al tulburarii obsesiv-compulsive. Si eu aveam ganduri urate si ma simteam vinovat in legatura cu ele. Ele sunt egodistonice; sunt impotriva valorilor tale, reflecta exact opusul a ceea ce esti tu cu adevarat si de asta sunt asa nelinistitoare. Apar pe baza unei firi anxioase, tematoare.Intrebarea mea: Ce faci cand apar astfel de ganduri? Incerci sa iti justifici ca esti o persoana buna sau incerci sa le alungi?
Faptul ca ai niste ganduri, nu inseamna ca tu esti responsabila de ele. Gandurile sunt ca norii de pe cer, vin si pleaca- nu ai cum sa le controlezi. Poti controla doar modul in care te raportezi la ele. Tu nu esti gandurile tale. Nu incerca sa le opresti pentru ca se vor inteti. Accepta-le, chiar daca e neplacut si actioneaza in directia valorilor tale. Asta nu inseamna ca esti de acord cu ele, ci refuzi sa lupti cu ele pentru ca nu ai niciun sorti de izbanda si in plus, ai lucruri mai bune de facut.
Mergi la un psihoterapeut cognitiv-comportamental pentru ca are sa te ajute mult. Si stai linistita, norii trec si vin. Dar cerul e mereu acolo. Adica tu, asa cum esti cu adevarat.

Mulțumesc mult pentru răspuns!
Când îmi apar aceste gânduri, incerc să le alung prin rugăciune.

Nu mai incerca. Rugaciunea e o compulsie. Compulsiile aduc si mai multe ganduri. Daca nu te vei mai angaja in compulsii, gandurile vor trece treptat.

Așa voi face, însă mă chinuie foarte tare ideea ca am gândit urât față de omul pe care il iubesc. Mulțumesc mult pentru ajutor! Multă sănătate!

Buna, Mihaela. Dupa cum a zis si casyo, gandurile obsesive violente pe care le ai nu te reprezinta, incearca sa nu te identifici cu ele, Ele fac parte intr-adevar din noi (si eu trec prin experienta cu care te confrunti), dar nu reprezinta in niciun caz esenta sufletului nostru. Ai incredere ca esti un suflet de lumina, simte cum se revarsa asupra ta speranta ca totul va fi bine in cele din urma. Gandurile urate sunt doar niste limite pe care le creeaza mintea ta pentru a putea fi depasite in cele din urma. Probabil ca simti ca nu meriti sa fii iubita pentru ca ai astfel de ganduri. Este o convingere eronata pentru ca in definitiv nu putem controla fiecare aspect al vietii noastre, nu putem controla fiecare gand care ne vine. Dorinta de a detine controlul, de a fi perfecti poate sa genereze multe temeri si griji. Consider ca in viata este esential sa gasim echilibrul, sa ne armonizam universul interior cu lumea incojuratoare. Pentru a gasi acest echilibru poate ca ar trebui sa renuntam putin la a controla absolut tot dar in acelasi timp sa ne asumam responsabilitatea pentru deciziile si actiunile noastre. Eu imi dau silinta sa ma accept asa cum sunt; in felul asta nu le mai dau importanta gandurilor obsesive si ele nu mai sunt atat de intense.

Cred ca ar fi mai bine sa vorbesti cu un psihoterapeut despre toate framantarile tale pentru a gasi un raspuns, pentru a te cunoaste mai bine. Meritam sa fim iubite si sa iubim. Cu dragostea, credinta si speranta inainte! :)