Tulburare posttraumatica de stres

Si eu sunt regina Maria..:)))

Am revenit..
Am intrerupt si noul tratament, dupa simptomele avute si bineinteles cu acordul dnei psihiatru.Am luat paroxetina si nici un efect, mi se parea ca totul e ok, insa cred ca eras putina motivatia care a mai ramas de a ma face bine, am crezut in acea pastila. Dupa ce am ajuns la urgente cu tensiune foarte mica si dupa doua zile de nesomn, am intrerupt medicatia.Ajunsa la urgente mi s-a facut ceva B-uri, si mi-am mai revenit putin dar seara nu am putut dormi deloc(inca luam tratamentul, presupun ca ar fi trebuit sa fiu ok cat de cat..sa pot dormi)asa ca a doua zi terminata de oboseala am intrat in panica pt ca ceva nu functiona.M-am dus iarasi la spital si mi s-au prescris vitamine si anume..4BONES si SUN TONIC, deasemenea amitriptilina (un antidepresic cica usor care poate fi prescris si de medicii nu de specialitate in psihiatrie) si melatonina pt a induce somnul.Le-am luat, m-am odihnit cat de cat insa ametita, un vartej de simt ca ma prabusesc..Acum am chef sa fac cate ceva, ceea ce inainte nu exista insa ametita grozav, ma doare globul ocular drept si capul insa suportabil..Sa fie oare faptul ca am lasat deodata tratamentul si am incercat acea pastiluta, am luat doar una pana acum sau oboseala acumulata, forta de a ma odihni(efectiv stau cu ochii inchisi ma chinui sa adorm si imi este un somn de pic)..am dormit o ora dupa pranz si m-am trezit alta insa dupa putina foiala prin casa am simtit iarasi acea ameteala.Am vrut sa impodobesc bradul, sa fac curat ceea ce pana acum ma lasa indiferenta..insa aceasta ameteala ma termina..v-ati confruntat cu asemenea situatii?
M-a chemat dna psihiatru pt o noua medicatie insa n m-am mai dus, incerc sa o sun si nu raspunde.Oare am intrat in sevraj???
Ma simt linistita, putin slabita, am slabit mult..doar cat stau intinsa sunt ok..

Nu e nici un sevraj ! Sevraj dau doar benzodiazepinele luate in cantitate mare si timp indelungat dupa ce se intrerup brusc ! Insomnia si incordarea sunt de la ANXIETATE, deci nici paroxetina nu e suficient de eficace !

Amitriptilina este un AD vechi dar eficient fiind triciclic ! Probabil trebuie dat un AD triciclic (clomipramina, amitriprilina..) impreuna si cu un stabilizator de dispozitie si/sau f putin neuroleptic ! Cam asta este schema cea mai eficace de tratament !

Ma ingrijoreaza ameteala... nu inteleg cauza!! !

Ametelile pot fi de la medicamente sau de la anxietate, depinde cand au aparut, inainte sau dupa tratament !
Indiferent de cauza lor daca persista prea mult inseamna ca fie medicamentul nu e potrivit organismului tau, fie nu e eficaace pt a atenua vertijul dat de anxietate, deci trebuie incercata alta schema de tratament pana se gaseste cea mai potrivita !

Corect!

Buna seara..
Duminica seara mi-am uitat geanta intr-un taxi, drept care am pierdut tot cu toate telefoanele date, nu am reusit sa recuperez nimic..Problema este ca mi-am pierdut pastilele, antidepresivul..Pana astazi nu am reusit sa imi procuror deoarece nu mi-a dat nimeni fara reteta, intr-un final am reusit sa dau de dna doctor sa imi prescrie altele.Am revenit la aceleasi stari, o oarecare panica fara motive, iarasi trista, iarasi nu ma pot bucura de nimic, fara chef! Daca as compara aceasta persoana cu cea care eram acu cateva zile, total diferita!Sa fie din cauza antidepresivului ca nu am luat o seara?Acu cateva zile radiam, aveam putere, chef de treaba..chef de mine(ca niciodata m-am aranjat, mi-am programat timpul, am fost la coafor-lucruri normale dar pt mine au fost marete)..Am crezut ca nu mai cad in aceste strai vreodata, am luat-o de la capat..nimic nu imi convine, as face ceva dar tre sa trag de mine, sunt din nou cu moralul la pamant!Bine ca m-am si suparat ca am pierdut actele, geanta primita de Mos Craciun care costa destul de mult, vreo 25 mil in portofel(aveam in mana bani pregatiti sa platesc taxiul)..dar astea sunt lucruri importanta e sanatatea mea, dar pana mi-am convins mintea ca le-am pierdut, lase-le naibii..am fost suficient de trista!Parca-s blestemata..sau prea aiurita!Aseara pt ca nu am avut sa iau antidepresivul am baut doua cani potrivite cu vin fiert de casa, si dimineata m-am trezit si mai trista, clar am cazut in aceleasi stari!Care credeti ca o fi cauza?pana pe 10 nu am cum merge la medic..ajutati-ma cu un sfat, sa le iau in continuare sau sa le intrerup?

Sereni in primul rand sper ca ai depus si tu o declaratie la politie cu lucrurile uitate iar in al doilea rand sa incepi sa citesti cat mai repede acatistul Sfantului Mina, care este ocrotitorul celor pagubiti, poti sa-l citesti direct de pe net in seara asta si apoi zilnic pana cand iti recuperezi din lucruri si bani !

Referitor la tratament este evident ca trebuie sa-l continui daca te-ai simtit bine cu el ! Nu trebuie sa intrerupi tratamentul inainte de 3-4 luni !!!

Deci in sinteza : medicamentul pt stare si acatistul pt paguba ! Sa nu uiti ! :)

P.S. Si plangerea la politie ca altfel nu poti sa-ti refaci actele !!

Le-am dat furate actele..a luat la intrebari taximetristul de servici, s-a disculcat ca imediat cum m-a lasat a avut comanda, fapt ce a aratat si desfasuratorul apelurilor, a luat numarul de telefon al urmatoarelor 3 pers dupa mine insa primul care era cel mai important are numarul inchis si nu e numar de abonament.Asta e..imi fac alt act de indentitate insa m-a dat peste cap starile mele iarasi, imi era frica sa nu fie de la faptul ca am luat un picut de vin..nu credeam ca o zi in care nu iti iei pastila sa conteze atat de mult!

Sereni, imi pare rau ca ai patit-o asa.
Mergi la medicul de familie sa iti prescrie reteta, fie ea si necompensata.
Trebuie sa iti iei doza de antidepresiv neaparat, sa iti revii.
Sau ai mai avea o posibilitate sa iei toate farmaciile la rand pt ca unele dau medicamente si fara reteta, sigur vei gasi una din asta, si cumpara-ti.
Sanatate, si un an nou cat mai bun!

La multi ani Serenissima, cum te mai simti ?

Aha, asa deci mr Steve, ma inseli, ha?!
Pe aici umblai :))

Da Katy ! A fost absolut simpatic cum Sereni si-a uitat geanta noua, cu bani, cu acte, medicamente etc De asemenea fiinte trebuie sa avem grija sa le fie bine si neaparat trebuie multiplicate pt ca reprezinta ceva pretios si rar ! Nu ca mintea ta de contabila pe care o au majoritatea femeilor ! :)

Hahaha!
Steve, las-o-n pace pe Sereni!
Treci acasa! :))

Helllooo...
Razi de mine Draga Steven..mai bine ne intalneam toti care mi-au sustinut momentele grele si faceam o cinste de acei bani!!
Iti multumesc pt urare!! :)
M-am rupt practic o perioada de net..citeam toate prostiile, ma influentau multe negativ.
Sunt bine acum!Va multumesc tuturor pt incurajari, a contat enorm.
Acus termin cu anxiarul, mai am vreo 10 zile..iau doar seara la culcare 1mg+0.25mg amitriptilina.Sunt curioasa daca voi reusi sa ma odihnesc la fel de bine.
Am facut multe schimbari in viata mea, in primul rand un nou grup social..oameni pozitivi, am iesit foarte mult si am inceput sa fac sport, prcatic seara cu asta mi-o ocup.Am avut si zile grele in tot acest timp dar eram atat de rece incat nici o stare nu ma mai influenta cumva, efectiv incercam sa accept starea si atat..daca era sa plang, plangeam..daca eram agitata, ieseam rapid pe nicaieri, insa in final treceau!
Am incercat sa ma imping in situatii noi, sa ma pot observa ce si cat pot.Inainte refuzam sa joc si un simplu joc de bowling..dar atat am jucat acum de pana m-am invatat, am spart o plasma :)))))...Nu ati fi vrut sa vedeti fata sefului de sala!
Acum traiesc teama vietii mele.Vreau sa plec in UK, bineinteles am sprijinul cuiva, am unde sta, are cine ma sustine psihic in primul rand..dar mi-e frica!Nu am fost plecata din tara niciodata.Mi-e frica sa zbor cu avionul, mi-e frica ca nu stiu ce voi face cand ajung acolo, daca ma voi acomoda..Cu tot sufletul nu plec dar este ceva care ma impinge sa plec..probabil sansa sa ma regasesc, sa vad cine sunt!Increderea nu mai e de mult.
Cert este faptul ca am abandonat si sedintele de psihoterapie, mi-au folosit mult.Sunt mandra de cum am evoluat.Nu vreau sa-mi mai aduc aminte, a fost cosmarul vietii mele..
Am invatat multe din aceasta boala, sper sa nu mai revina.
Cheia e integrarea mea intr-un nou mediu, sa gasesc solutii, sa incep sa cresc..ar fi momentul ca aproape 10 ani am crescut dar pt altii si am crescut pe altii.Am ajuns cu desavarsire sa cred ca am nevoie de o schimbare.
Va pup!! :)

Te admir pt curajul si decizia ta.
Succes in viata, poate ne mai auzim din cand in cand :)

Deci..se poate!!!Cu greu dar se poate!
Am avut zile, Doamne nu vreau sa-mi amintesc...in care nu stiam ce-i cu mine, ma simteam singura intr-o lume necunoscuta(v-am zis ca am plecat in UK), zile in care nu ma suportam, plangeam aiurea, vesnic nemultumita...ca am avut o sansa pe care altii o viseaza si anume- un nou inceput, acopris deasupra capului, posibilitate sa ies la munca cand vreau pt ca nimeni nu m-a impins, sa-mi fac toate mofturile!
Zile in care stateam inchisa in casa cu draperiile trase, nemotivata de viata-ca traiesc in timp ce altii tineri mor rapusi de boli, accidente..
Nenorocite stari care m-au doborat si in momente in care eram cu gura pana la urechi..pur si simplu ceva mi se parea si gata eram!
Le-am suportat, m-am suportat!Pt mine asta a fost secretul sa fiu pasiva in fata lor, sa le accept, ca nu patesc nimic!Ma aduceau la epuizare totala, simteam mereu un gol in memorie si neputinta de gandire..
Ba chiar va spun ca nici asa nu mai vroiam dar nu vroiam sa ma implic in nicio activitate, sa ma duc la munca, nuuuuuuuuuu..de parca cineva ar fi stat la usa casei sa-mi dea cu ceva in cap, asa frica trageam!
Totul pana am inceput sa fac tot de ceea ce imi este frica...am inceput cu zburatul cu avionl singura..m-am simtit ca am invins(inca mi-e frica dar stiu cum e macar)!Apoi usor, usorsa ma deplasez prin LOndra, in plimbare ba cu treaba..luam harta si o luam la drum, ma rataceam, incercam sa ma stapanesc si tot singura ajungeam acasa!
Noul din viata mea, usor, usor m-a schimbat astfel incat cand am ajuns acasa am realizat cat de mult m-am schimbat eu..stateam ca pe ghimpi sa plec mai repede!
Viata aici nu e usoara, insa probabil ca am sprijin sufletesc si moral(sa nu credeti ca numai alintata stateam...cata presiune a facut asupra mea sa ies din carapace...Doamneeee, la fiecare sfarsit de saptamana imi faceam bagajul ca plec... radea la un moment dat ca o sa aiba el nevoie de pastile :)) ) In timp am lasat si pastilele, am luat pana la ultima, nu am mai avut!i se parea ca mi-e rau dar nu, nu imi era rau...era chestia psihologica in care credeam...pastila(nu zic si tratamentul m-a ajutat mult pt liniste mai ales insa nu mai era necesar pt mine)..vindecarea mea a tinut de schimbare!
Am mereu zile nemultumite, zile plictisite insa acum stiu sa-mi controlez starile!
Stiu ca nu au ce sa-mi faca!Stiu ca pot trece peste orice, am facut lucruri de care nu am crezut vreodata ca voi putea fi capabila!Am facut cunostinta cu mine, de fapt asa cum sunt!
Va multumesc...si nu voi uita niciodata acea perioada, in care am lasat sa devin altcineva si am rupt zile din viata petrecute in tristete fara rost..chiar nu aveam motive sa fiu trista, eram pt ca asa vroiam!
Tuturor cazuti in boala mintii, e cel mai mare dusman al nostru mintea! Nu o ascultati, luati-o zu RABDARE si pasi marunti(cand citeam ca dureaza pana al un an, innebuneam insa nu...am decis sa o las sa isi faca de cap)..va promit ca trece, e ca si un virus pana se instaleaza apoi nu mai dai importanta(psihologic de fapt ceva striga inauntru pt schimbare si noi nu vrem, noi ne complacem acolo mereu!)

Felicitari pentru succesul tau!
Multumiri pentru ca ai revenit pe forum pt. a spune ca se poate iesi din starile cumplite in care sunt destui. Este o incurajare si o speranta, cel putin pt. mine. Inca odata multumiri ca ai gasit timp si ai impartasit reusita ta.

Se poate...am avut o situatie stresanta zilele astea, am cazut din nou...pt cateva zile nu am fost om!Un nod in gat de parca ma gatuia cineva, nu puteam respira, nu reuseam sa ma echilibrez, nu reuseam sa stau la munca, ameteam cumplit de rau, greata, simteam o morteala in spate in stanga de ziceam ca e de la inima( ma asteptam sa paralizez de acum, bine...in mintea mea), agitata cumplit si in acelasi timp extenuata, nu ma satura de somn, si capul imi era amortit parca...
NIMENI nu poate intelege cat e de greu, cine te vede in picioare nu te crede! E crancen de dureros, sa te culci om sa te trezesti o leguma!
Trecand odata prin asta, nu m- am mai spriat( cu toate ca atatea simptome nu am avut)...am sunat psihologul, apoi am cazut 5zile nu am fost om.In tara straina, und sa te duci pt ca astia iti fac programare la medicul de familie peste 2sapt, apoi de acolo sa te duci la medic de specialitate.Mi-am vorbit: ok Oana, ai trecut odata prin asta o poti face din nou! Prima data eram trista, pierduta dar acum am avut niste atacuri de panica...Doamne..de ma pierdeam cu totul!
Am incercat sa ma implic, sa nu stau...si am inceput..sa gatesc( plange cand ma ridicam din pat, parca ma duceam ka moarte) dar ma fortam pt ca sa stai acolo e comod, iti hranesti starile...apoi, sa ies la cumparaturi(ma chinuiam sa aleg intre produse calitate- pret, sa compar) apoi am iesit la shopping( carei femeu nu- i placeeee?? Sa aiba bani, sa nu mustre imeni ca, chltuie si totusi sa nu- i placa..) apoi cate ceva pt casa sa chimb ceva in casa...nimic nu a functionat! Ba chiar eram gata sa renunt la servici dar am.zis nuuu, in genunchi si ma duc!
Intr- o zi iesita de la munca, m- am oprit la un shop sa iau cate ceva si am trcut printr- un parc...mi- am scos vesta( eram epuizat total, nu mancasm in 5zile decat 5banane si niste branza..nodul in gat nu ma lasa) am pus- o sub cap si intinsa pe iarba ma uitam la cer, ce credeti...reuseam sa ma relaxez, pt o clipa am uitat de tot, pt ca analizam norii si fara sa vreau ii asociam ba cu o floare, ba cu o pasare...si uimita am observat ca nu mai simt nodul in gat! Am plan de fericire, m- am ridicat...m- am dus acasa, am inceput sa gatesc, sa fac curat si ma gandeam la acei nori doar.. mi- am gatit ceva, am mancat si apoi m- am intins in pat...am adormit bustean ca nici nu am sim it cand a venit al meu de la munca.A doua zi iarasi stari, insa mai putin intense, mai luam un calmant( reflaxirem forte), ma mai echilibram cateva ore...asa am tinut- o trei zile mai binisor, din ce in ce mai bine pana am reusit sa ma echilibrez iarasi.
Cheia e sa iti vorbesti, sa acc pti starile..accepta- le dar in acelasi timp fa ceva, pt ca nu stii in ce iti gasesti acel declic..
E ingrozitor de greu dar trec! Nu ai nimic...trec dar trebuie sa te ajuti! Fii sprijinul tau, ceilalti de langa tevad in picioare si numai nu iti rad in fata ca esti nebun de fapt..
Pe baza stresului si oboselii ele recidiveaza, aveti grijade capul vostru..ia un calmant cand esti incarcat psihic, ia si fa o plimbare discuta cu cineva problema care o ai, deconectati-va..
Pe cuvant de om patit...te inveticu ele, te inveti sa cazi si sa te ridici..oar tu esti aprijinul tau! Cand toti ceilalti te p ivesc uimiti, te parasesc ramai tu cu tine doar, esti singurul tau ajutor!
Cine stie prin cate astfel de stari voi mai trece dar stiu ca oricat de greu imi va fi sa ma ridic, o icat de impoibil pare de fiecare data.ele trec!
Sanatate va doresc..
Aveti grija de minte, nu o lasati sa umble aiurea :)

Sereni roaga pe cineva din familie sa-ti cumpere tratamentul pe care l-ai mai avut si sa ti-l trimita acolo daca nu ai acces la sistemul lor de sanatate !
Sau esti putin masochista ? :)

:)) Nu...am vorbit deja pt tratament! E adjutant...totul tine de noi!
Sunt mai bine deja dragul meu Stevens! Va tin la curent:)

Atunci iti doresc serenitate nu anxietate ! :)

Gandirea este adjuvanta a tratamentului, nu invers !