Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea V-a

Buna fetele,

Eu sunt azi un pic sub val... mi-a fost bine cateva zile si m-am trezit noaptea trecuta... ii era rau prietenului meu. Eu ma simteam ok... si m-au apucat dintr-o data gandurile. Ca o sa traiesc cu asta toata viata si ca trebuie sa ma duc neaparat la biserica sa mi se tina slujbe ca sa scap de obsesie. Si de aici altele si altele asa incat n-am mai reusit sa dorm si mi s-a ridicat mult anxietatea. Asa cum spuneam, eu am toc cu implicatii religioase, blasfemii, , ganduri de posedare, etc.
Ma cert singura si ma imping sa fac niste lucruri incat am uneori impresia ca nu sunt eu! Nu va povestesc mai multe pentru ca eu mai imprumut din obsesiile altora si ma sperii. Am incercat sa rezum un pic situatia. Fetelor care treceti prin TOC religios, v-au trecut astfel de lucruri prin cap? La mine nu e prima data cand ma apuca astea... dar e enervant si suparator. Ce sfat aveti? Multumesc.

Hei Sophie, nu e decat anxietatea care e adusa de boala prietenului tau (mediu stresant) si care incearca sa-si faca de cap. N-o baga-n seama, va trece de la sine in cateva zile:))
Daca citesti primele capitole ale acestui subiect vei vedea ca am avut la un moment dat aceste obsesii si pot spune ca stiu prin ce treci.
La mine cele doua obsesii se "impleteau" una cu cealalta si iti dai seama in ce stare ma aflam.
Atunci mergeam des la Biserica, desi la inceput mi-a fost ingrozitor de greu pentru ca aveam comportament de evitare, Biserica imi provoca o adevarata fobie si am continuat sa merg pina ce anxietatea mi-a disparut complet. Am mers cu regularitate la slujbe, chiar si la Sf Maslu (care se spune ca e o slujba de exorcizare) si am constatat ca nu mi se intampla nimic din ce producea mintea mea. Aveam e drept anxietate maxima, dar incet, incet mi-a trecut.
Astazi ma simt bine, merg e drept destul de rar la Biserica (asta din delasare) dar mi-l port pe Dumnezeu in suflet si stiu ca nu ma lasa la greu.

Deci, nu lupta cu gandurile, ele nu reprezinta ceea ce esti tu cu adevarat si mergem inainte oricat de greu ne-ar fi.
Te imbratisez,
Prozac

Buna Prozac,

Multumesc pentru raspuns. Sa stii ca eu m-am instris pe acest forum dupa ce am citit experientele tale. De fapt, am descoperit site-ul primavara trecuta si am citit ceea ce ai scris tu...
De fapt, la mine nu e un foarte mare comportament de evitare a bisericii. Gandurile au aparut prima data acum vreo 11 ani... am fost si eu la Sf. Maslu, dar nu ca expunere, ci ca tratament ca ma simteam tare vinovata de ceea ce imi trecea prin cap. Apoi s-a potolit treaba si m-a apucat din nou dupa vreo cinci ani... anxietate, mi-au prescris zoloft, prea mult si am avut niste atacuri de panica cumplite... de atunci ma chinuie ideea cu posedarea. Mi-a trecut si atunci, fara prea multe medicamente si cu terapie, dar cum spuneam, eu n-am facut pentru toc, ci un soi de psihanaliza. Nimeni nu mi-a explicat mecanismul gandurilor in toc!!!! Si am dat o gramada de bani.
La biserica am continuat sa merg cand simteam nevoia, dar fara prea multe ganduri aiuristice. Pana m-a pocnit din nou acum vreo doi ani... si au inceput ganduri: trebuie sa te duci la biserica, la sf. Maslu, altfel nu scapi. Etc.. De cate ori incercam sa-mi spun ca sunt OK si ca nu am nimic, venea alt gand: aha, te feresti! Pana cand am simtit ca mi-a luat capul foc si mi-a fost foarte rau. Mi-a trecut si atunci... dar am ramas cu obsesia asta, ca eu trebuie sa ma duc la Sf. Maslu de multe ori, ca altfel n-o sa-mi treaca gandurile. Niciodata nu am fost anxioasa la Sf. Maslu, cel mult am plans ca si descarcare si stiu ca n-o sa fac pe nebuna pe acolo nici intr-un caz... Habar n-am... Azi am terapie si o sa mai treaca oricum pana atunci si din anxietate. Multumesc inca o data!

Sophie, imi pare rau ca nu esti bine. Si eu am fost la Sf. Maslu si simt de multe ori vinovatie ca nu merg mai des sau ca nu ma mai duc la Maslu. Am fost 9 saptamani la rand asta vara cand mi-a fost rau, rau. Mai merg la Sf. Liturghie dar merg cu copilul dupa mine si nu prea ma concentrez. Trebuie sa recunosc ca am mai lasat-o moale cu rugaciunea, ca asa e omul delasator, na. Sper sa ma vada Dumnezeu si sa fie langa mine mereu, indiferent de cat ma rog eu.
Ce sa iti zic... mi-au trecut si mie prin cap astfel de ganduri, mai ales cand imi era rau, rau. M-am speriat tare... te inteleg ca si tu te sperii. Sper sa te ajute la terapie.

Aoleu Prozac, mai zi o data faza asta cu sa nu lupti cu gandurile. Eu nu reusesc nene... neam! Cum vin cum le iau la tranta si ma fac KO cam de fiecare data.

Hai sa va zic o alta faza. Aseara cand sa plec de la munca, ca asa ma apuca pe mine, cand stiu ca ma duc acasa... m-a luat o stare de nitzica anxietate. M-am pus in autobuz sa citesc, am mancat ceva, am vb cu colega mea pe drum, in fine. Cand am ajuns acasa aveam asa o senzatie de parca eram agitata si parca mi se parea ca ce mi se intampla nu este real... nu stiu cum sa explic. Foarte ciudat, oricum. M-am bucurat ca inainte sa ma pun in pat m-a luat o oboseala mare mare si am putut dormi.

Multumesc si tie Cata,

Eu n-am mai fost de primavara trecuta. M-am dus o data si gata. Obsesia mea e ca trebuie sa ma duc, altfel nu ma fac bine, nu pleaca porcariile astea malefice. Nu-ti spun mai multe ca sunt tare inventiva... Si nici eu nu stiu cum este, care e strategia de abordare. Da le dau eu de capat.

Si mi mie s-a intamplat sa mie se para ca nu e reala situatia care mi se intampla... asta se intampla tuturor, dar noua ne sare imediat mustarul pentru ca trebuie sa analizam in fiecare secunda cum suntem. Stai cuminte, nu-ti bate capul ca nu e mare lucru. Bine ca ai dormit!

Fetelor, nu va supararati ca va spun asa, sunteti demne de lauda.
V-am citit cu atentie ( chiar daca nu ma pot concentra prea mult si n-am nici rabdare deoarece sufar si eu de tulburare afectiva bipolara si sunt sub tratament) si pot sa va spun ca admir felul in care luptati cu boala.
Pana sa va citesc nu prea stiam ce inseamna TOC, acum imi dau seama ca nu este usor de trait cu asa ceva.
Va doresc numai sanatate si sa treceti cat mai usor peste momentele dificile!

In seara asta ma simt ca si cum m-ar fi calcat trenul. Intai ma durea capul acum ma doare gatul, o masea si am un junghi intercostal. M-o fi tras curentul? Nu stiu... Ma simt fff obosita. Ma lupt insa sa imi fac treaba ca maine am vrea sa plecam la munte si deci am bagaje de facut, si apoi rutina baietelului de seara. Sper sa dorm si in seara asta. Si aseara m-a durut capul rau. Ca o migrena asa.

Roby, lasa, ca nici cu ce ai tu nu e usor de trait. Zi-ne, tu cum te descurci? De cand faci tratament, ce iei (litiu?), iti merge? Zi-ne de tine. Chiar daca nu e pe subiect, sunt sigura ca fetele nu se vor supara.

Gugla, iti multumim de incurajari si sfaturi. Mai zi-ne si tu de tine daca vrei.

Fac tratament cu Zyprexa si Depakine. Boala mi s-a declansat anul trecut in urma unei suparari. Am facut tratament cu Xanax si Cipralex initial, apoi in urma unui episod manical mi s-a pus diagnosticul de Tulburare afectiva bipolara. De atunci (de asta iarna) urmez tratamentul actual care m-a adus pe linia de plutire deoarece ma simteam foarte rau inainte.

Momentan ma simt binisor, am si eu uneori ganduri obsesive (ca voi ramane fara serviciu, ca n-o sa-mi pot creste copilul, ca o sa ma simt mai rau), la serviciu ma tem sa nu gresesc, la cea mai mica suparare mi se face rau, mai am si unele zile in care sunt trista. Dar, avand in vedere ca am avut perioade in care ma simteam foarte rau, pot sa spun ca sunt una dintre fericitele persoane la care tratamentul isi face efectul.

Cum m-am schimbat eu de cand mi s-a declansat aceasta tulburare?
Am invatat ca trebuie pretuita orice zi in care ma simt bine si sa ma bucur de ea si de persoanele apropiate, pt ca nu sti ce iti aduce ziua de maine.
Va doresc si voua sa aveti parte de cat mai multe zile frumoase si sa va bucurati din plin de ele.

Hello,

Din nou pe val... dau cu valul in piept uneori. Dar m-am mai potolit.
Cata, ti-au trecut toate alea? Maseaua, capul, junghiul? Lasa ca trec ele, te-o fi tras vreun curent daca te-a prins si maseaua...
Eu am fost aseara la terapie. A fost ok... in ce ma priveste, fac "masturbare cerebrala la rece"... eu am inventat expresia ca sa trag o concluzie a ceea ce rumega mintea mea care e ca o moara stricata si are nevoie mereu sa frece ceva. Eu m-am decis sa merg pe tehnica: let it go! Adica vin gandurile si nu le bag in seama, ma gandesc la altceva. E greu, ca se ridica anxietatea, dar imi mai si reuseste.
Fetelor, eu cred ca noi suntem fiinte foarte sensibile si delicate, care acorda o importanta deosebita lucrurilor din jur, care nu prea au gradul de nesimtire care ne ajuta sa trecem pe toti peste probleme. Cred, de asemenea, ca ne impunem standarde foarte inalte si, cand obosim, se deranjeaza ceva in creierasul nostru.
Mai cred, de asemenea, ca ne vom vindeca cu toatele, in ritmul in care suntem toate construite. Cu cat avem mai multa rabdare, cu atat ne va fi mai bine... dar treaba asta cu rabdarea e si ea relativa. Eu sunt foare impulsiva. Ma mai duc la yoga lunea viitoare pentru ca mi-a fost foarte bine... Inveti sa-ti asculti corpul, sa te echilibrezi, sa te relaxezi si EVRIKA, sa nu mai dai importanta gandurilor.

Roby, jos palaria si pentru tine. Nici ce ai tu nu e chiar o scarpinatura dupa ureche, asa ca te admir pentru curaj si pentru felul in care mergi si tu inainte!

Fetelor multa bafta!

Roby, si tu esti mamica! Ai vazut probabil ca sunt printre noi multe care au si acest rol si care se tem ca nu vor putea face fata. Dar Dumnezeu este cu noi. Daca ne-a lasat El pe mana minunile astea mici, trebuie sa ne ajute cumva, nu se poate. Si asta nu in functie de cat de multe facem noi sau cat de mult ne ducem la biserica ci in functie de mila lui cea nemarginita.
Roby, de cat timp faci tratamentul? Eu am o prietena care este bipolara si ea ia litiu printre altele. Iei si tu? Ai sustinere acasa? Cred ca asta este fff important.

Sophie ma bucur ca esti pe val. In sfarsit! Ieri seara ma dureau toate alea. Am bagat un Paracetamol si o Aspirina si dimineata eram mai bine, am plecat la munca. Dar noaptea am transpirat ca un cal. Sa nu zic ca o vaca.
Ai dreptate mare cu faptul ca noi suntem mai sensibile pentru ca cred ca o data cu chestiunile prin care am trecut am realizat fragilitatea fiintei umane. Am inceput sa realizam ce e cu adevarat important in viata si sa fim mult mai empatice decat alti oameni. E greu pentru ca nesimtirea aia te ajuta sa treci peste multe dar... asta este.

Hello Cata,

Sa te bucuri de plecatul la munte! Multumesc si eu pentru sustinerea ta. Chiar asa, invatam sa ne bucuram de viata asa cum multa lume nu stie sa se bucure pentru ca sunt obisnuiti sa le fie bine... adica nu stiu ce inseamna sa te frece in permanenta ceva la cap si sa nu te poti bucura de nimic.
Bafta!

Cata, eu fac tratament de 1 an de zile cu Zyprexa si Depakine
Am mare noroc ca am liniste acasa, o am pe bunica mea care ma ajuta foarte mult. in gospodarie si la baietel. La serviciu cand am mult de lucru mi se face cam rau, nu prea ma mai pot concentra si uit foarte repede. La fel, cand ma supar cat de putin, mi se face cam rau. Nu mai am nici rezistenta fizica. M-a schimbat foarte mult boala asta si mie asa de ciuda. Dar, cred ca m-am vaitat cam mult.

Roby,

Tuturor ne e ciuda ca boala ne-a mancat din viata. Te intelegem... stai linistita ca nu te plangi prea mult. Eu ti-am mai spus, jos palaria ca te descurci cu toate astea pe cap.
Stiu, si eu imi spun ca atunci cand nu ma chinuia prea tare TOC-ul eram mult mai altfel. Si e adevarat, dar stiu ca experienta aceasta ma transforma... si intr-o buna zi, voi regasi cea mai mare parte a eului meu de care imi e dor, plus cateva trasaturi de caracter mai puternice. Mult noroc si tine-te tare ca incet cedeaza toate amaraciunile.

Buna fetele. Sunt la munte si bineinteles ca nu mi-e asa bine. Imi vine sa ma bat singura pe bune... apropos de ciuda. Aici unde sunt acuma am fost asta vara cand mi s-a declansat toata nenorocirea asta si acum cand am venit mi-am reamintit tot cosmarul. Nu trebuia sa vin in acelasi loc. Am fost o tampita. Azi am plans de m-am umflat. Mi-e greata si nu pot manca... Sper ca macar sa pot dormi si sa nu recurg la nimic.
Offfffffffffff.

Ma gandesc la voi si la multi ani celor care poarta numele Sintinlor Arhangheli

Draguta mea, nu te mai gandi la nimic care sa iti faca rau. Te vei inapoia acasa si vei uita.
Nu intra in panica, toate sunt trecatoare, ma refer la sterile rele.
Multa sanatate!

Anastasia, iti multumesc pentru caldura cuvintelor tale si pentru incurajari.
Dragele mele, sper ca tacerea din acest weekend sa insemne ca toata lumea a fost linistita.

Mie tocmai ce mi-a venit ciclul aseara asa ca banuiesc ca si asta a avut de-a face cu starea mea. Acum sunt mai catzarata pe val... nitzel asa.

Va imbratisez pe toate si va urez o zi buna.

Salutare gagici,
Ai mai Cata, ca io vroiam sa ma vait prima:))Bineinteles ca, cam de vineri nu am fost prea bine, dar nici f rau. Ma tot gandeam ce naiba poate sa fie, cand colo ieri mi-a venit ciclu si de acolo se trage si "caderea mea".
Vad ca pina acum nu mi-a fost asa rau ca in alte luni, dar sunt abia la inceputul ciclului si asa ca nu pot sa zic "hop, gata a trecut".
Voi ce faceti?
Ia haideti la un raport, pai ce vorbesc singura?!!!:)))

E vorbesti singura. Tu ce simptome ai Prozac? Io am nervi cat cuprinde ca ma enerveaza si daca imi cade pe jos un creion, nu mai zic de cei din jur. Cand am nervi cand ma deprim...

Hello gagici!

Draga Prozac, sper ca iti e mai bine si ca menstruatia de luna asta nu te-a bagat sub val! Vorbeste si tu cu doctorul si ia ceva inainte de menstruatie. Eu n-am modificari prea mari de la menstruatie... adica nu simt nimic deosebit.
E drept ca de cate ori ma apuca, ma intreb de ce m-a apucat si asa de tare ma supar... da gasesc eu o solutie si la asta.

Cata, si eu am trecut prin chestia asta... refuzam sa ma duc in locuri unde imi fusese rau si asociam diverse locatii precum piscina, etc cu starea de rau. pana cand mi-am bagat picioarele si mi-am spus ca pot sa ma gandesc si la altceva cand sunt pe acolo.

Mie mi-a fost ok week-endul asta. Ma enerveaza cand sunt anxioasa, dar am putut sa ma bucur de week-end. Am avut si exercitii de cbt de facut si le-am indeplinit cu succes. In seara asta ma duc la yoga si ma bucura ideea. Va pup si bafta!

Buna fetele,
sunteti tare simpatice cand radeti de ganduri. Boala asta e tare ciudata, asta e adevarul ! Esti constient ca e o aberatie ce-ti trece prin cap dar tot te baga in sperieti.
Am citit ce ati scris voi zilele acestea dar nu aveam timp sa raspund.
Sophie, cred ca tu ziceai de gandurile blasfemice. Am povestit pe undeva pe forum ca "eram si eu in posesia lor " in copilarie (a nu se citi posedata ) :)) Curios, nu ? Ce este si mai curios este ca mai mai imi vin si acum in minte aceste ganduri dar nu ma panichez si nu mai zic 10 rugaciuni dupa aia. Totusi imi dau o stare de disconfort usor. Ideea e ca nu am stat niciodata foarte mult in biserica, nu stiu daca am stat vreo slujba cap coada in viata mea, in biserica. Poate foarte putine, nu mi amintesc. Nu puteam, ca si copil mi se facea rau, ma lua cu ameteli si imi era rau de la tamaie. In fine. Ideea este ca acum nu consider ca am TOC tocmai din cauza asta, ptr ca nu am atacuri de panica pe motivul asta. Ce ziceti, scriem toc cu litera mica ? Cu majuscule i se da prea mare importanta.
Off mai am atatea de povestit dar nu am timp :( Revin zilele viitoare, promit.
Va doresc o zi buna fetele si multa sanatate !

Buna Flori,

Foarte bine ca gandurile astea nu te mai chinuie... si eu am blasfemii in cap si le tin sub control. N-am tot timpul si nici nu ma deranjeaza tot timpul.
Pe mine m-a deranjat ca au aparut, dupa o criza de anxietate foarte puternica. Stiu foare clar ca mi-am imaginat lucrurile astea pt ca-mi era tare frica de lucruri pe care tot eu mi le-am imaginat. Sunt vaga in explicatii pentru ca nu vreau sub nici o forma sa citeasca cineva ceva din ce scriu eu si sa se intrebe daca nu cumva are si el/ea tulburarea asta. Eu ma sperii uneori cand citesc chestii de la altii.
Si cel mai tare m-am suparat ca am facut psihanaliza 3 ani si cand a fost sa ma apuce, m-a apucat din nou. Acum am ptrecut si trec printr-o perioada dificila din punct de vedere personal/profesional... de aceea anxietatea a crescut si a facut pui. In fine, dupa multi ani, am inteles intr-un final care e mecanismul acestei tulburari si sunt pe cale sa ies din ea. La mine, metoda pare simpla, dar e mai greu de pus in aplicare. Exercitiul meu este sa nu mai analizez asa mult, sa-l las pe "dar daca" din brate... Cand fac asta si-mi reuseste, imi spun: bravo, fata desteapta! Cand nu-mi iese, plang, nu sunt ok. Dar parca imi e din ce in ce mai bine.
Tu spuneai ca ai un soi de depresie, nu? Bon, trateaza treaba asta si nu-ti bibili prea tare capul. Important e ca nu ai crize nasparlii de anxietate si ca gandurile sunt pur si simplu ganduri. Pup.

Sophie, aseara vorbeam la terapie despre cum mi-a fost rau cand am mers undeva unde m-am mai simtit nasol inainte. Doctora mi-a zis ca foarte bine am facut ca m-am dus si ca sa nu cumva sa incep sa evit locuri. Mi-a explicat cum aceste comportamente de evitare intaresc de fapt starea de rau. Imi dadea ea exemplul cuiva care nu ar putea sa plece din panta cu masina si din cauza asta ar evita toate strazile cu panta. Asta nu ar face decat sa ii confirme faptul ca nu poate pleca din panta. Initial, va avea ceva esecuri si probabil se va panica, dar daca incearca intr-una si nu evita, anxietatea va scadea la expunerea acestui trigger si va fi in cele din urma ok. Nu zic ca nu va mai exista anxietate. La persoane ca noi probabil va exista mereu dar ideea este sa stim care sunt trigger-i si sa fie aceasta anxietate la o intensitate cu care sa putem trai si sa nu ne mai sperie. Eu am multi astfel de trigger-i, aseara am identificat unii dintre ei.

Nu stiu cum sunteti voi dar io parca am o ceata pe creier asa... nu ma pot concentra neam. O fi de la vremea de afara.

Buna Cata,

Ma bucur ca ti-a spus chestia asta terapeuta. Asa e, nu trebuie sa evitam locurile de genul acesta. Sigur, e mai simpatic sa te duci intr-un alt loc, dar parca te simti mai implinit cand dai pe acolo unde te-ai simtit odata aiurea si de data asta esti ok...
Eu am fost aseara la a doua sedinta de yoga. Simpatic... am facut din nou expercitii de respiratie si m-am simtit bine. Am si dormit bine! Acum sunt un pic anxioasa, dar o sa treaca. Pupici tuturor!

Sophico mama, nu stiu de ce esti matale asa albastra la mesaje cateodata ca nici nu poci sa te citesc. Acu vaz ca te-ai albit, hai ca nu ma mai chiorasc. Iti doresc o zi buna. Si nu numai tie ci tuturor toc-ilarelor.
Marushka, Doruletz, voi ce mai ziceti? Sper ca sunteti bine bine.

Cata,

De ce sunt mesajele albastre? Scriu alambicat sau e o problema de site?
In orice caz, ceea ce vroiam eu sa spun este ca si eu evit uneori locuri in care stiu ca m-am simtit rau. Alteori trebuie sa ma duc in acele locuri (ex. casa unor prieteni unde am facut atacuri de panica) si ma apuca anxietatea, dupa care imi trece. Sau poate nu ma apuca deloc. De aceea, nu trebuie sa evitam...
Un alt exemplu... Eram in vacanta la parintii mei si am aflat ca avem un botez in familie. Adica dus la biserica, stat cat tine slujba. M-au apucat gandurile: daca voi fi anxioasa, etc. Dar nu am evitat botezul. M-am imbracat frumos, m-am dus la biserica si in cele din urma am reusit sa ma destind.
Asta nu inseamna ca sunt vindecata, dar a fost un pas important pentru ca eram in perioada cu anxietate. Si incet-incet cred ca imi voi recapata increderea in mine si in felul meu de a gandi. Eu eram foarte stapana pe mine inainte de aceasta perioada. Toata lumea imi spune ca sunt foarte puternica!
Eu cred, draga Cata, ca toate care trecem prin astfel de chestii suntem foarte puternice. Cu toate starile noastre de anxietate!
Tot albastru mesajul:-) ?

Da Sophie, tot albastra esti. Dar numa la unele. Las' ca stiu io ca te dai speciala pe aicea. Draga, mai multe avem situatia albastra, nu numa tu asa ca te rog, revin-o la culori mai normale. :)))
Foarte bine faci ca iti invingi temerile, asta e calea spre succes.

Cata,
legat de situatiile sau locurile care ti produc anxietate, asa e. Stiam si eu ce ti-a zis doctora ta. Stiam ca daca de exemplu cineva a avut un accident la calarie, pentru a nu ramane cu o fobie fata de cai trebuie sa urce din nou pe unul, cat se poate de repede. Asta pentru a nu avea prea mult timp sa mediteze la ceea ce s-a intamplat si sa i se cuibareasca teama in suflet.
Imi pare rau ca nu te simti bine in ultima vreme poate este si de la vreme: "Iarna nu-i ca vara ".
Eu am suisuri si coborasuri ca de obicei.
Sophie nu am depresie, adica nu am fost la doctor dar nu pare. Am stari din astea de anxietate repetitive. Ma apuca stresul pe diverse motive sau chiar si fara motive serioase. Mi se intampla de expl sa stiu ca seara merg la un film cu prietenii si ore intregi sunt stresata ca nu stiu daca imi termin treaba pana seara.

Cata, nu inteleg, sincer ideea ta cu albastrul.
E o gluma?
Scriu intr-un fel care suprafa/scriu chestii care supara? De ce ma dau speciala?
Pe bune, am un sentiment ciudat... eu credeam ca ne ajutam una pe cealalta si ne incurajam cu experientele noastre. Stii, eu mi-am propus sa scriu pe acest forum mai mult experiente pozitive, cum am rezolvat o situatie, cum am iesit din ea... Aveam impresia ca asta ajuta. Pe mine ma ajuta mesajele voastre care povestesc de cum treceti fiecare peste necazuri.
Insuccese? Am o gramada de insuccese. De nu stiu cate ori mi-am spus ca prefer sa mor decat sa mai traiesc in cosmarul acesta! Dar, reper, pe forum prefer va impartasesc lucruri frumoase.
As vrea sa spui mai clar ce te-a deranjat in atitudinea mea.