Recadere in tulburare obsesiv-compulsiva

Ma intorc aici cu coada intre picioare pentru ca aici, din niste posturi, am aflat cu ani in urma ce am si cum pot sa ma fac bine.
Intre timp m-am facut bine si nu am mai intrat aici pentru ca a ma intoarce insemna a retrai clipe de cosmar. De aceea zic ca ma intorc cu coada intre picioare.
Am fost bine vreo 4 ani, cu terapie si Cipralex si la nevoie, Rivotril. Atat de bine incat viata mea profesionala a inflorit, am un job bine platit si activitati extrajob (am publicat o carte etc). Intre timp m-am si casatorit cu un om care s-a aratat de la bun inceput intelegator cu problema mea de sanatate. Am renuntat anul trecut la Cipralex.

Anul trecut prin toamna au inceput starile mele de rau si criticile barbatului pe care initial nu le-am bagat in seama prea tare. Mai mult ma supara decat imi crea noi obsesii. Incetul cu incetul, eu faceam pasi inapoi in TOC, iar el, desi ma iubeste, in limitarea lui mi-a facut mai mult rau decat bine. Mi-am dat seama ca este un adept al teoriilor conspiratiilor si al medicatiei alternative. Intre timp, lucrurile la serviciu au devenit tot mai dificile. Am tinut piept cum am putut si, prin iarna, am cazut... Incet-incet si-au refacut loc in mintea mea diverse obsesii legate de tratamentele naturiste, pe care le incercasem, dar nu functionasera... Mi-a fost rau vreo doua saptamani destul de tare, dupa care starile de rau s-au diminuat.
Si tot incet-incet imi si reveneam. Pana acum doua saptamani cand, odata cu mutarea intr-o casa noua, cu doua decese in familie, au revenit niste stari de rau pe care le manageriam cum puteam. Intr-o seara saptamana aceasta m-am certat cu sotul meu referitor la medicatie si el mi-a spus ca sunt un porc de Guineea pe care fac companiile farmaceutice teste. Am plans toata noaptea aceea, de anxietate si suparare pe el, insa mintea mea a inceput sa faca ea insesi obsesii pe medicatie. Nu mai dorm, nu mai mananc, Rivotrilul pe care il luam isi face acum prea putin din effect si sunt extreme de speriata.
Imi doream un copil, motiv pentru care nu am intrat din nou pe Cipralex si am spus ca mai astept cateva luni sa ma pun pe picioare.
Merg in continuare la terapeuta mea care imi spune ca va trece, ca e doar un pas inapoi, stau cu gandurile in cap, insa imi e atat de greu si rusine de recadere, incat am intrat aici sa intreb: a mai trecut cineva prin asta? Cum a manageriat vina recaderii?
Cum manageriezi relatia cu omul de acasa care debiteaza intr-una prostii despre medicamente, de exemplu, dar el nu stie ce inseamna boala cronica?
Multumesc!

SOPHIE in orice boala sau in viata conteaza enorm sprijinul celui de langa tine, dar atunci cand acea persoana in loc sa te lase sa te descurci singura te calca si pe spate o sati fie si mai greu ca sa te ridici, macar spunei sa te lase sa te ridici singura daca el nu vrea sa te ajute.
In randurile scrise de tine eu am observat inca o problema destul de importanta cred eu : ai o anumita vaesta, teai implinit material, ai un job cu satisfactii, dar cu toate astea inca nu ai reusit sa aduci pe lume un urmas, asta sar putea sa fie destul de motivant si pt problemele cu sotul, cu revenirea TOC, chiar daca nu realizezi, fara sa vrei te uiti pe strada la copii, la familii si in subconstient intri in panica pt ca trece timpul.

Daca sotul tau este adeptul terapiilor alternative incercati sa faceti impreuna cura de detoxifiere a ficatului si intestinului a lui Moritz ! Aceasta te va ajuta si direct pt TOC, parerea mea, sa devii mai sensibila la medicatie daca vei reincepe tratamentul sau sa concepeti un copil sanatos daca va fi cazul !

Bafta !

Multumesc pentru sfaturi. Nu stiu insa daca sunteti familiarizati cu aceasta tulburare chinuitoare si greu de depasit. Nu am probleme la ficat, analizele sunt excelenta acolo.

Ce a functionat la mine a fost intelegerea bolii, terapia, medicatia plus iesirea dintr-o situatie emotionala foarte dificila acum mai multi ani. Sunt multi factori care au dus la recuperare. Nu am intrerupt tratamentul pentru ca mi-a cerut medicul, ci pentru ca m-am simtit foarte bine multi ani. Problema este ca in ultimul an am abut din nou extrem de mult stres. Lucrez intr-o multinationala, fac o meserie dificila si problemele de la job mi-au jucat feste in ceea ce priveste anxietatea. Pur si simplu s-au adunat multe si m-am prins ca barbatul meu pricepe de fapt foarte greu ce am, respinge ideea ca deocamdata nu avem vindecare ca la. sa spun... o alta boala, nici nu-mi vine in cap una acum. Mie mi-a fost f greu sa ma rup de lumea celor care propavaduiesc ca tu si cu tine te vindeci, ca puterea mintii face si drege, ca sa iau plante etc. Efectiv am dezvoltat in cele din urma o schema de anxietate pe asta, tocul meu avandu-si originile in religie. Si de la una la alta, n-a fost devat un pas pt ca din negericire, in perioadele vulnerabile cand s-au inchegat schemele, am intrat cu voie sau fara voie in contact cu multi oameni din zona new age, chiar daca ei nu isi spun new age. Cu the secret, puterea mintii, etc... asa ca am avut multe scheme de rezolvat, unde mai pui ca, sa fie cocktailul complet, am compulsii mentale.
Pentru cine citeste comentariile concluzia trasa de mine cu aceasta recadere este ca ac am mai mult control, frica mea e sa nu trec prin ce-am mai trecut, ori eu pe multe am facut ecpuneri si lucrurile nu mai sunt asa de negre ca prima data. M-ar interesa experientele altor oameni pe recadere. Cat despre copil, vom vedea cum si ce iese.

Cand afirm ceva stiu ce spun ! Un ficat curat ajuta la mentinerea unei gandiri senine iar un intestin curat te fereste de "monstrii" si cosmaruri !

Deci pe langa tratamentul simptomatmic mai vedeti si cate un medic naturist, ayurvedist, un pic de post etc.. Dieta pt pisici ( parizer branza, carne ) zilnica nu e de bun augur la anxietate ! ;)

Stevens, eu nu am o problema de alimentatie. Dupa cum spuneam, analizele acolo sunt excelente. Am cerut sfaturi de gestionare a recaderii in TOC, nu de dieta. In plus, lumea a devenit obsedata de diete peste diete. In orice caz, multumesc pt gandul bun.
Dl. Dr., multumesc de sfaturi. Nu am intrerupt tratamentul fara sa ma consult cu medicul. Am un medic minunat care mi-a adus lumina in ochi atunci cand nu mai aveam. Ma vad regulat cu medicul care e si terapeut specializat in terapia cognitiva. ca intotdeauna imi spune: rabdare :-)
Am deschis topicul pt ca pe net nu am gasit forumuri in care lumea sa povesteasca si cum a recazut. Ajuta sa vezi experientele altora. Asta m-a ajutat si in trecut.
Si am scris despre new age pentru ca orice tocait poate avea scheme obsesive dupa filozofia new age care se axeaza printre altele pe fuziunea gand-actiune.

Sophie, nu e o rusine ca ai o recadere. Se intampla si nu e vina celui ce are recadere. Stiu ca ai fost vultur si o sa fi din nou, cu sustinere si tratament. Din pacate, asta e boala.
E pacat ca sotul nu iti intelege boala, stai linistita ca nu e singurul:)

Adevarul e ca pentru persoanele din afara le e greu sa inteleaga cum de un vultur maiestos devine in scurt timp o cioara plouata.

E mai rau cand noi, din dorinta de a ne dovedi ca suntem mai puternici ca boala, ne fortam limitele si pierdem din vedere ca suntem atat de fragili.
Si nu, nu ti se intampla numai tie, si eu vreau sa fac un milion de lucruri, insa boala asta urata sta ascunsa intr-un colt al mintii si are grija sa-mi arate coltii ranjind din cand in cand.

So, pina ce tratamentul isi face treaba mai indura nitel.

Prozac, draguta de tine :-) tu stii ca gratie unor posturi ale tale eu am priceput ce am acum mult timp:-) multumec pt comentariu si pentru ca ai deschis topicul odata, demult.
Stii de medicul de care spun. Deocamdata nu mi-a reintrodus medicatie pt ca mai prin vara avem programata incercarea cu bebele. Trebuie sa fie asistata, adica vitro. Stiu ca sunt riscuri cu hormonii aceia de la vitro, dar ea imi spune ca nu trebuie sa anticipez ca o sa ma apuce. Avem un plan sa minimizam riscurile.
Si tot de mana cu ea am lasat medicatia pt ca eram f ok, facusem expuneri. Ce cred eu ca mi s-a intamplat e ca am obosit foarte tare. Viata nu e asa usoara :-) jobul ar face si un sfant s-o ia razna. Adica toata lumea e mai cu nervii in batista. Barbata-meu e o poezie... lucreza in vanzari, i-a mers nasol, a avut o proprie mare dezamagire inainte sa fie cu mine si are prostul obicei de-a deschide gura unde nu se pricepe. Eu cred ca e un mare anxios care nu arata, la el functioneaza altfel anxietatea. In sfarsit... ii stiu toate trucurile tocului, dar avand compulsii mentale, e mai greu cu expunerea. Si sunt niste expuneri pe care nu le-am facut si m-au prins din urma... ceea ce vad eu ca am dezvoltat e anxietate la anxietate. Adica: daca ma apuca alea din nou? Si nu te apuca alea din nou, te apuca gandul ca te apuca. Evident imi e ciuda ca m-a pocnit si sper sa-mi treaca ciuda... barbatul pricepe usor usor ca nu... pricepe si are nevoie sa studieze ceva mai mult ca sa vada ca fata aia de era asa de fericita si dansa pe baruri cand a intalnut-o el, e tot aceea. Are doar nevoie sa isi traga suflul... a, sa nu uit, iau ca sa dorm benpzodiaxepine. Deci nu sunt medication free 100%.

SOPHIE eu te pot sfatui ca sati canalizezi energia pe bebele care va vani si sa lupti cum nai mai luptat niciodata sa infrunti aceasta perioada ( toc), si momentul in care vei afla ca porti in pantece un bebe sa fie linia ta de plecare intr-o viata normala fara boli fara toc, fara probleme, o viata perfecta.
Mult noroc cu conceperea sa fie intr-un ceas bun.

@ sophie13

Reia-ti tratamentul psihiatric si da Ignore la ce parere au altii despre.
Sanatatea ta conteaza cel mai mult.
Intai remisie completa, apoi renuntare treptata la tratament, apoi bebelusi.

@ Marton

Omul e "la pamant", scrie pe Forum, si tu il trimiti sa faca bebelusi.

In primul rand, multumesc pentru incurajarile primite de la toata lumea, ca stie sau nu stie cu ce se mananca tocul.
Draga clara, impreuna cu medicul nu am ales sa reintroducem antidepresivele din mai multe motive. Primul e ca invatat multe cu terapia si o buna parte functioneaza. Recaderea mea s-a petrecut in iarna. Revenirea are pasi inapoi, iar acum am facut unul mai maricel. Una din metode in baterea tocului e si statul cu anxietatea in gat pana scade. Uneori scade, alteori nu. Cand nu scade singura, iau benzodiazepine. Si asteptam. Intre timp, incerc o repozitionare la serviciu pentru a scadea ceva stres de acolo. M-an mutat intr-o casa care imi place, am un nou proiect literar care urmeaza sa fie pus in practica, deci urmeaza niste satisfactii. Nu pot spune ce, sunt destul de expusa public si, deocamdata nu pot anunta public ca am toc. Visez sa traiesc din scris si sa scriu chiar despre toc. Pana atunci, in lumea corporatista oamenii ar face ochii cat pepenii daca ar sti si nu mi-ar fi bine.
Apoi, vreau sa fac un copil. Daca reincep medicatia, mai aman o bucata buna de timp, ori varsta imi arata ca narura nu asteapta la infinit. Hormonii mei sunt jos, nu suntem siguri ca va functiona vitro. Imi e ciuda pe tic, ca fara el as fi avut copii, poate, pana acum. In orice caz, daca starea mea nu se imbunatateste in careva luni, voi relua medicatia si asta e, renunt la bebe... e o dilema care produce anxietate. Si e o utopie sa crezi ca un copil va rezolva toate problemele existentei tale. Dar mi-l doresc si voi incerca sa il am, limitand riscurile penteu mine si pentru bebe...

Nu m-am hazardat sa iti dau acest raspuns, de teama de a nu fi interpretata gresit, insa nici eu nu vad ca un copil ar fi cheia in rezolvarea tuturor problemelor.


Poate ca ar fi de dorit ca aceasta idee sa fie, cel putin pentru moment, abandonata. Sa nu te superi ca iti zic.

Sophie, un copil necesita daruire si atentie 100% pe toate planurile, dar in primul rand emotional.Gandeste-te ca in prima faza existi doar pentru el si nu ca nu ai fi o mama buna, dar bruma de energie ti-o aloci in directia copilului.

Dupa cum stii, am un copil si recunosc ca in perioada de TOC sever mi-a fost extrem de greu, aproape imposibil. Daca nu ar fi foat mama mea, nu stiu efectiv ce as fi facut, cum m-as fi descurcat.

Eu zic ca mai intai sa te pui pe picioare, sper ca ti-e mai bine, si apoi sa incerci sa vezi lucrurile si din alt punct de vedere

Draga prozac, asta si fac... in perioada de super bine, n-am avut bani de vitro. Stresul asta cu banii si una si akta au condus la frecatul creierului si la recadere. Ca tocul se hraneste din anxietate... are el un fel de a se comuta pe frici vechi, chiar puse la locul lor destul de bine. Acum am bani de vitro, dar asteptam sa lase tocul dintii. Si e si deprima, nu numai toc. Stiu ca pentru multi dintre noi, medicatia e singura care a dat roade. La mine, terapia fara medicatie nu mergea.. adica pricepeam, dar anxietatea era tot destul de sus. Medicatie plus terapie a dus la iesit din povesti obsesive. Acum, terapeuta mea mizeaza pe tot ce am invatat in anii astia, plus pe scazutul punctual cu benzo. Nu in ultimul rand, prima data cand m-au pocnit pe mine idei crete au venit, adolescenta fiind, cu frica de sarcina. Deci e aici o schema care prin expunere se poate potoli. Dar mai asteptam un pic. Mai am nevoie si de o vacanta sa respir un pic la soare, apoi reevalualuam.
Daca nu s-o putea si nu s-o putea... luam inapoi medicatia.

Buna ziua.
Ma alaturi voua pe acest forum, intrucat de aproape trei saptamani eu, tatal meu si fratele suntem ingrijorati pentru mama. Se afla in Italia si a stat doua saptamani internata, din cauza unei spondiloze cervicale si a facut 33 de perfuzii si i s-au dat pastile. Treptat si-a revenit, dar saptamana trecuta a inceput sa nu mai vorbeasca coerent. Desi era constienta de acest lucru, nu putea sa se corecteze cand gresea. Ea a suferit foarte mult in trecut din cauza unor probleme familiale si atunci i s-a prescris pastile precum arketis, xanax, cipralex. I s-a spus ca sufera de stari de anxietate, stari de depresie, atac de panica. Ieri am vorbit cu ea si se simtea mai bine dar astazi mi-a spus din nou ca ameteste si nu mai stie ce sa faca. Are o lista lunga de pastile de luat printre care si laroxyl.
Sophie13, spuneai ca doamna doctor la care mergi este foarte buna si ca tratamentul indicat da roade. Eu lucrez in Iasi si m-ar interesa foarte mult sa cunosc un medic care ar putea sa o ajute pe mama, as incerca la medicul la care mergi. Desi a fost examinata in Italia, parca nu am siguranta medicamentelor prescrise.

As dori sa aflu care este cauza starilor pe care le are. (ameteli, stare de voma, furnicaturi, stare de anxietate).

Va multumesc!

@ Andreea456

Daca are anxietate trebuie sa mergeti la psihiatru.
Daca are lacune in vorbire la neurolog.
Anxietatea e o boala vindecabila cam la 4-5 % din cazuri.
Ea revine in episoade si necesita tratament.

@ Andreea456

Utilizatorul @ sophie13 nu a mai scris din aprilie 2014.
Daca nu va raspunde, scrieti-i pe Privat.
Apasati numele utilizatorului si se va deschide o pagina cu o caseta unde ii puteti scrie.
Poate va raspunde.

Buna sophie, si eu sufar de aceasta boala si incerc sa ma ajut mai mult singura, desi am un sot cu care sunt impreuna de 12 ani, din pacate nu prea ma ajuta in depasirea acestei probleme, se sperie mai tare decat mine in acele momente cand nu stau bine, nu reuseste sa inteleaga de ce medicamentele ( ELOPRAM 1cps/zi si XANAX la nevoie) pe care le iau si psihoterapia nu m-au ajutat sa depasesc aceasta problema definitiv. Incerca sa-ti ocupi timpul cu activitati care-ti fac placere, care-ti dau starea de bine, de relaxare, ascultati corpul si nu mintea, nu da atentie vorbele celor din jur daca nu sunt de bine, fate ca nu-i auzi; in ceea ce priveste o eventuala sarcina, cred ca ar fi bine sa mai astepti, pentru ca aparitia unui copil presupune daruire totala din partea ta; iti spun acest lucru pentru ca si eu am un copil, iar in perioada in care am descoperit aceste probleme prezenta copilului nu m-a ajutat deloc, dincotra ma simteam vinovata ca nu pot sa-i fiu alaturi petru ca mintea mea era doar la problemele mele de sanatate. Multa sanatate iti doresc!