Tulburare Obsesiv-Compulsiva - Cap 13

CATA77 te rog sa-mi trimiti si mie documentu saui cartea aia pe imeil ca eu am folmatat calculatoru si nu o mai am, si daca poti sa o trimiti sa pot sa o citesc ca sa nu mai intorc monitoru, mersi. SOPHI ce mai faci?

Eu am cam zis ce aveam de zis. Sa aveti un Paste Fericit.

Pasadi, tu ai altceva decat TOC si nu e de datoria mea sa pun un diagnostic. Esti extrem de obsedat de religie si te rog sa nu mai intri pe aici. Un om cu intentii bune nu procedeaza cum faci tu!
Iei citate din Biblie, postezi pe aici rugaciuni ca si cum noi n-am avea nici in cap nici pe acasa, esti lipsit de orice urma de consideratie si de respect pentru noi.
Paste fericit imi urezi? Imi vine sa si rad!

Pasadi, LASA-NE!!!!!!!!!!!!!!!!! Sa ma ierte Dumnezeu dar ce perioada ti-ai ales sa fii sadic! Vorbesc absolut ca proasta in targ. Ca sa se stie, dialogul meu nu este cu acest personaj care pur si simplu isi bate joc de un subiect pentru ca la cel deschis de el nu intra nimeni, eu scriu si combat ceea ce spune el pentru ceilalti care citesc. Este foarte rau ca nu exista moderatori.

Ion, nu trebuie sa intorci monitorul. Am sa iti trimit cartea din nou dar am scanat-o asa si nu am cum sa o intorc eu. Nu e greu, te rog incearca sa o faci in programul tau. Exista la View o comanda Rotate. Si de acolo rotesti. Nu e nici o mare filozofie.

Am avut o zi buna, aproape f buna, acuma seara m-au apucat pandaliile dar sper sa ma lase sa dorm.

seara ma lupt si eu cu gindurile si cu ritualurile, ca ziua cu ajutoru vostru leam distrus, si eram foarte multumit, dar acu nu imi mai convine deloc cind vine nasoleala, fiindca am vazut ca pot sa nu imi mai fie frica de ginduri, acum nu imi mai place sa le am deloc, eram bucuros ca nu le mai am ziua dar acu nu imi convine fiindca vreau sa le sistez de tot, si gindurile si anxietatea sa fie ceva de domeniul trecutului. Daca mai stiti ceva despre combaterea acestei boli, adica ce va mai invata terapeuti vostri sa mai scrieti si pe aici, pentru aia mai subdezvoltati.Eu de cind am gasit forumu asta cred ca mam vindecat saizeci la suta datorita voua si nu stiu cum sa gasesc puterea sa distrug de tot boala asta.In boala asta cred ca trebuie sa fim si mai nesimtiti cu noi insine adica cind vine gindu sa nu ne pese de noi sa zicem ce o fi o fi, dar sa si credem ce zicem si cred ca gindul nu are cum sa ne mai sperie.Va multumesc si sa fiti iubiti sau sa va iubiti sau sa iubiti.noapte buna pa

Ioane, multe vreme m-am intrebat de ce mi-a dat mie Dumnezeu boala asta. Nu ca eram eu vreo capabila inainte, vreo credincioasa sau buna, dar uite asa, ma intrebam. Si cand ma intrebam mai tare, mi-a venit in minte convingerea ca este un raspuns al rugilor mele de a-mi da Dumnezeu rabdare, credinta si nadejde in El. Boala asta este cea mai mare lectie de rabdare din cate cunosc eu deci asta iti zic si tie. Rabdare. Ai facut pasi buni in calea catre mai bine, nu fi nerabdator ca asta te trage in jos.
Este bine daca poti sa citesti ce ti-am trimis, acolo scrie si despre asta, despre cum calea spre vindecare este sus-jos, nu lineara in sus. Va fi bine.

Si daca tot e sa o dam pe chestii religioase, vroiam sa va spun ceva si aseara dar am uitat. Asta vara cand mi-a fost rau de tot vorbeam cu o amica, foarte credincioasa. Si ea mi-a amintit de Siluan Athonitul. Acest sfant se ruga MULT. Mult mai mult ca noi. Si la un moment dat nu mai putea. De fiecare data cand era in fata icoanelor, ii apareau in minte imagini groaznice si nu se mai putea concentra la rugaciune. Si a inceput sa planga la Dumnezeu, de ce i se intampla lui asa ceva, ca el vrea sa se roage. Si a avut o vedenie sau un vis, nu mai stiu, prin care i s-a descoperit ca prin atata rugaciune era pe cale sa se mandreasca, sa se gandeasca ca este mare pt ca se roaga atata si Dumnezeu i-a dat aceasta ca sa il tina cum ar veni pe linia de plutire. Si atunci ingerul din vedenie i-a zis o fraza pe care eu mi-o spun incontinuu cand imi este rau: "tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!". Cu alte cuvinte, atacurile vin, voi nu va deznadajduiti de ajutorul lui Dumnezeu.
Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti.

Hei... si eu p-aici. Cam ca o mata moarta astazi, da ce sa-i faci...
Ioane, e grele lupta cu tulburarea asta... vorba Catalinei, daca e ceva de invatat de aici e rabdarea. Desigur, as prefera mult sa n-o am, sa fiu fix cum eram eu inainte, dar ce sa-i faci. Vrand nevrand, devii rabdator si celelalte probleme ti se par floare la ureche.
Ion, daca printezi documentul de la Cata, iese super ok. Eu am printat o pagina.
Daca iti iese, e datorita tie... noi spunem din ce-am citit, din ce-am experiementat, din ce ne face bine... e posibil sa mai ai multe momente nasparlii. Nu dispera ca trec.
Si eu am acum o perioada mai nasoala, dar o sa ies din ea... cu fortele mele si cu ajutorul lui Dumnezeu.

cum adica sa printez, ca nu imi dau seama?

Ion, adica sa scoti la imprimanta. :)

am schinbat totul in calculator ca lam folmatat si merge sa citesc cartea, deja o citesc,

voi faceti conpulsii? adica aveti ritualuri?

Pai, Ioane, eu una sunt plina de compulsii... dar la mine sunt mentale: ganduri, alte ganduri. Asta e si motivul pt care n-am primit terapia care trebuia... din pacate, multi psihologi habar nu au ca si alte ganduril sunt tot o compuslie.

Hai, bafta!

Da Ioane, si eu am compulsii. Mentale in mare parte cum zice si Sophie. De exemplu, cand ma apropii de fiul meu si ma ia frica ca poate imi va trece prin cap un gand nasol, incep sa rationez cu mine sa imi demonstrez cat de mult il iubesc si ca sunt o mama normala si buna pentru el. Ca ritual aveam rugaciunea (de aceea ma enerveaza atat de tare insistenta dlui Pasadi). Acum incerc sa inlatur acest ritual rostind rugaciune numai cand o simt ca pe o rugaciune sa nu o zic in mod "magic".
Oricand detectez la mine comportament de evitare merg si fac exact ceea ce imi vine sa evit, chiar daca anxietatea e mare. Asa m-am obisnuit cu anxietatea si nu ma mai doboara chiar de tot.

Cata, m-a mai lasat si pe mine grija existentiala... ma duc acasa sa fac cozonaci! Ureaza-mi bafta, ca ultima oara cand am avut aceasta tentativa, co o pasca, am cam esuat :-)

In ce priveste rugaciunea ca si compulsie, mi se intampla sa spun Doamne Ajuta pana cand imi trece gandul uratel si cred eu ca s-a anihilat povestea... Si au devenit treburile astea asa, ca apa de ploaie...
V-am zis ca aveam o perioada in care dormeam cu icoana sub perna nu cumva sa ma apuce vreun gand si cand imi crestea anxietatea, tineam mana pe ea. Ma linistea, nu zic ca nu ma linistea, pana intr-o zi cand nu m-a mai linistit nimic pentru ca "dar daca", adica tulburarea obsesiv compulsiva a devenit cumplit de puternic. Si am trecut la itreburi si mai strong care sa anihileze frica... A fost absolut ingrozitor!
Dar a trecut... acu sunt in refacere, am picat eu putintel saptamana asta, dar m-am recules.

Gagici, am discutat cu terapeuta mea sa intre pe forum si mi-a spus ca cel mai bine facem un grup de sustinere. Ce zici, Cata? Poate din toamna ne ajuta ea.
Paste fericit tuturor! Plec acum de la birou si nu am internet acasa. Pup si frumusetea a ceea ce inseamna Iisus sa fie cu noi toti!

cum adica sa facem un grup de sustinere?

CATA77 ai zis cind iti vine comportamentul de evitare (adica te referi la obsesi, la gindurile alea nasoale de frica care provoaca anxietate) te duci si faci exact ceea ce iti vine sa eviti (adica gindurile sau o0bsesiile) deci tie cind iti vin obsesiile le lasi fara sati fie frica de ele si fara sa le crezi reale, dar nu inteleg cum te duci si faci cea ce iti vine sa eviti.Cartea este cred ce cautam de citiva ani, adica solutia, cred ca si forumu asta lam cautat de citva tinp, cit si pe voi.Am inceput sa ma documentez mai bine, si abia acu am inceput sa pricep cite ceva despre boala asta "cred ca am gasit cutia pandorei" CATA si SOPHI daca va inervez sau va plictisesc sami spuneti

Ion, in primul rand, NU ENERVEZI PE NIMENI. Asa ca sezi bland.

Ai inteles gresit ce am zis eu. Sa iti exemplific. Una dintre obsesiile care ma tortureaza acum este ca daca ma voi apropia de copilul meu voi avea imagini nepotrivite - ganduri intruzive sa le zicem. Primul impuls este sa il evit, sa nu ma mai duc langa copil. Ce ziceam eu e ca atunci cand simt acest impuls ma ridic si ma duc langa copil. Tocmai ca sa nu dezvolt comportament de evitare.
Cand am ganduri aiurea in biserica, daca ma uit la o icoana de exemplu, cum mi s-a intamplat chiar aseara la Prohod, nu plec, nu evit, raman in biserica, e adevarat ca zic Doamne iarta-ma dar cred ca asta e ok, si chiar ma uit in continuare la icoana.
Evitarea situatiei care iti creeaza compulsia nu face decat sa agraveze situatia, iti intareste convingerea ca obsesia ta este ceva real.

Sophie, multa bafta. Io nu ma bag la delicatesuri din astea. Incerc o salata beuf si MULTA curatenie. Vine sa ma ajute si vara-mea, sa ii dea Dumnezeu sanatate si sper sa termin tot ce am de facut. La noapte sper sa o duc mai bine cu linistea mintii la slujba de inviere ca aseara a fost cumplit in unele momente.
Stii bine ca io sunt prima la grup deci conteaza pe mine. :)
Doamne ajuta tuturor!

HRISTOS a inviat .ce mai faceti? ce faci cata, am citit putin din biblie pe net, si vreau sa citesc mai mult din ia dar nu stiu ce sa citesc, tu ce ai scris aici de Dumnezeu e din biblie sau de la duhovnicul tau?

Sincer Ion nu as putea spune daca ceea ce am scris vine neaparat de undeva. Este experientea si intelegerea mea. Si asta vine si din citirea Bibliei si din discutiiile cu duhovnicul meu si din experienta mea personala. Ai grija cu ce citesti. Interpretarea noastra personala, fara ghidare, poate fi de multe ori in detrimentul nostru.
Ce faceti? Cum ati petrecut?
Eu am fost sus jos dar pana la urma multumesc lui Dumnezeu oricum ca am fost pe linia de plutire.

Hello lume! Adevarat a inviat!

Eu dau raport pozitiv. Am petrecut frumos, multe momente minunate, foarte putine cu griji. Ma bucur, sunt recunoscatoare si s-o duc tot asa!
E adevarat ca saptamana trecuta am fost putin scoasa din uz ca am intrat din nou in argumentari pe obsesiile mele religioase, dar acum au mai trecut.

Am facut aseara un dineu frumos, cu mancare buna, atmosfera simpatica... m-am ocupat si de casa, am decorat putin de primavara, ca-mi ramasesera decoratiunile de la Craciun (nu globuri sau brad, ci lumanari, diverse chestii argintiisi violet ca asa a fost tema Craciunului 2008 la mine)... Asa ca acum am pus decoratiuni verzi, albe, galbene... na, de primavara.

Ioane, nu ne plictisesti, stai cuminte. Putem sa-ti impartasim din experienta noastra... si mie mi-a luat mult sa inteleg si evident, inca invat ca mai am momente neplacute. Destule cat sa ma enerveze.
Un grup de sustinere inseamna ca alea pe care le-ai vazut prin filme. Cel mai cunoscut este Alcoolicii Anonimi. Eu am vorbit despre asta cu terapeuta mea si cine stie, poate iese. Va pup ca am multa treaba!

Draga Horatiu,

Am aflat ca tu ai reusit sa depasesti TOC-l, as vrea sa-mi spui mai multe(eventual sa-ti dau un nr. de telefon )

mai fetelor ma tot uit la comentariile voastre si nu stiu ce sa fac.pana ieri eram ferm convinsa ca pastilele astea sunt bune, ca slabesc in scurt timp.dar acum dupa ce am citit unele din comentariile voastre parca ma apucat frica sa le mai iau.eu cunosc pe cineva care in 2 luni a dat 15 kg jos luandu-le, dar parca mi-e frica
nu stiu ce sa fac.cred ca sanatatea este pe primul loc.altceva car da rezultate nu mai stiti?
sanatate la toata lumea si slabire usoara si fara incidente neplacute.

Dragii mei,

Aflati ca TOC este perfect vindecabila, asta mi-a spus-o psihiatrul meu.Eu ma simt mai bine, nu mai fac stari de anxietate.

Sa fim mai optimisti ca totul va fi bine!Cunosc vre-o trei cazuri de persoane care au avut TOC si au fost vindecate complet de psihiatrul meu!

Buna Dan, bravo pentru optimismul tau!

Andreea, nu stiu la ce pastile te referi. Eu am mai luat niste pastile, dar nici n-am pus pe mine, nici n-am dat jos nimic... Am luat prozac vreo patru luni si n-am avut astfel de probleme cu greutatea.
Singura care mi-a influentat greutatea a fost anxietatea care imi taia din pofta de mancare si mi-a fost greu ca, dupa un eveniment neplacut cand am slabit, sa pun la loc... altfel, habar n-am!

Hristos a inviat!

Ma bucur ca sunteti bine.

Dan, este foarte bine ca esti optimist. Posibil ca intr-o faza incipienta multe dintre tulburarile psihice sunt vindecabile. Poate ai si tu norocul sa faci parte din aceasta categorie.

Dragii mei,

Observ pe forum o doza de pesimism, haideti putin optimism nu strica! Inca odata TOC este o boala vindecabila!Va pup!

De o saptamana nu ma mai supara obsesia, asta este semn bun, anxietate nu mai am aproape deloc deci ma vindec.

Andreea, cred ca esti la subiectul gresit.

Dan, bravo pentru optimism, un pas inainte!

Ion, ce mai faci? Cum mai esti?

Roby tu cum esti?

Nu intreb de Prozac ca stiu ca e plecata, Sophie, tocmai vorbiram. :)

Eu sunt mai bine. Pe linia de plutire. Ultimele obsesii au fost GREU de inghitit pentru mine si de aia cred ca m-am linistit mai greu dar tot e ok. Azi am terapie. Am niste notite si scheme pe care vreau sa i le expun pentru a ma decide daca ma poate ajuta cum trebuie in aceasta noua faza a bolii.
Inca sunt destul de anxioasa cand merg acasa si in special seara la culcare si dimineata.
Vineri eu si sotul meu implinim 10 ani de la casatorie si as vrea sa mergem undeva in weekend, macar pentru o zi. I-am luat de ziua lui 2 bilete la concertul Depeche Mode, ca ne place amandorura si e "de pe vremea noastra" dar nici pana acum nesimtitii de la myticket nu au fost in stare sa mi le livreze. M-am certat cu ei azi.
Daca suntem bine poate vom pleca putin si de 1 mai la tara la cumnatu sa se mai joace copilu' pe afara ca ii place mult. :)
Nu sunt asa de bine cum eram inainte sa ma loveasca ultima fericire dar sunt mai bine ca in zilele proaste si orice imbunatatire e un motiv sa zic slava Domnului!

Dane este foarte bine ca te simti bine si in special este excelent ca esti optimist, si eu stiu ca boala asta se poate vvindeca, dar eu stiu din propria experienta, aici nu sint medici, am boala asta de citiva ani, si am redus mult din puterea ei, mie mia fost foarte bine zilele astea, nu am mai avut nici anxietate, iar obsesiile leam suportat, nu mau speriat deloc, deci nu stiu ce sa intinplat, mergem cu DUMNEZEU inainte.Cata cu ajutoru tau si al altora Sophi, si alti am prins curaj sa ma lupt mai bine cu boala asta, dar dela tine cata, am descoperit credinta, Zilele astea am citit putin de credinta si mam uitat putin si la televizor tot despre credinta, orce gind imi venea nu mia fost frica de el, fiindca noi doar in DUMNEZEU trebuie sa credem, si aici miam dat seama ca psihicul se poate modifica cu putin efort, dar sa ai o credinta in care sa crezi cu adevarat, si sigur psihicul o so accepte, insa mai am mult de studiat cu mine insumi.Nu stiu exact dar cred ca in locul anxietati sia facut loc transpiratia, am transpirat intruna.Sophi tu ce mai zici? Sa fiti sanatosi si cu ajutorul lui DUMNEZEU trebuie sa ne insanatosim