Tulburare Obsesiv-Compulsiva - Cap 13

Ion, nici un deranj, iti copiez dintr-unul din mesajele anterioare:

cand simti ca te ia panica te concentrezi pe respiratie, fie la nivelul narilor sau la nivelul abdomenului, unde simti tu mai bine inspiratia si expiratia si pur si simplu te concentrezi pe cum respiri. nu iti grabesti si nici nu iti incetinesti respiratia, pur si simplu esti atent la cum respiri. eventual poti spune in gand inspir / expir.

nu e mare lucru - important este sa incerci si sa fi perseverent

Hello! Inspir-expir... ce liniste pe aici. Toata lumea isi vede de treaba.
Eu am o veste buna. In curand o sa avem un grup de sprijin pentru TOC la Bucuresti, un grup moderat de un psiholog. Nu stiu exact data, dar cert e ca ca s-a gasit spatiu pentru un centru de terapii gognitiv-comportamentale si ca vom pune cu totii umarul la dezvoltarea terapiilor cognitive. Nu e super tare? Azi ma vad cu terapeuta mea si vorbim mai multe. Da asa sunt eu, entuziasta si tre sa povestesc tot!

Stiu ca sunt multi oameni din provincie care o sa spuna "dom'le, tocmai la Bucuresti!!!", dar eu cred ca acesta e primul pas si ca intr-o buna zi lumea care sufera de TOC (si TOC afecteaza 1-2% din populatie, in diverse stadii) nu se va mai chinui ani intregi sa gaseasca solutii asa cum am facut multi dintre noi.

Personal, sunt bine. Extrem de obosita ca am avut ieri multa-multa treaba si pentru redresarea firmei va trebui sa luam masuri foarte im portante care necesita concentrare multa, dar increzatoare... am obsiervat ca oboseala data de munca multa ma sensibilizeaza destul de tare. Mai mult incordarea si nu neaparat munca fizica... noaptea trecuta am dormit agitat, am visat mult si diverse care se petreceau tare rapid in capul meu, asa ca m-am trezit de dimineata cu "filmele", adica visele, pe mod speed, de-mi vajaia bibilica... drept urmare vreau sa ma asigur ca seara ma plimb putin inainte sa ma culc. Asa ca o sa fac ture mai lungi cu catelul prin cartier. Pupici!

desteptarea sau scularea, sau deja ati ajuns la padure, munte sau pivnic, ce mai faceti?

nici la padure, nici la munte nici la picnic. io m-am "distrat" asa cum o fac in fiecare weekend: piata, gatit, scos copilul afara, pregatit pranz, curat si tot asa. azi a fost ceva mai special ca m-a ajutat si sotul la curatenie, m-am oprit si intr-un salon de cosmetica si am si atipit la pranz. sarbatoare deci.
cum stai ioane cu temele?

ai mai zis de teme dar nu stiou despre ce teme este vorba, adumi tu aminte te rog, multumesc

Mai Ion, sa nu te superi pe mine. Tu citesti ce scriu eu? Dar in detaliu asa, nu pe diagonala. Ca de laudat vaz ca lauzi dar tot intrebi lucruri pe care le-am scris cu vreo trei mesaje mai sus. Nu e bai ca nu citesti dar macar sa stiu si eu.
Iti copiez din mesajul meu anterior:

Fii atent, uita-te la ceea ce ai scris in ultimul mesaj. Ca nu poti pleca de acasa sau nu te poti sui in mijloacele de transport in comun pentru ca ti-e teama ca faci atac de panica. Fii atent ca asta e fobie. Se prea poate ca atacul de panica real sa se fi intamplat o singura data apoi sa fi avut stari de panica declansate doar de frica de panica. Intelegi?
Te rog, ca si tema, sa faci o lista a situatiilor in care ti se declanseaza atacul de panica. Le pui de la 1 la cat vrei tu, 1 fiind situatia in care e cel mai putin probabil sa ti se declanseze atacul de panica.
Solutia pentru a demonta aceasta situatie are doua componente:
in primul rand te rog sa citesti ce este atacul de panica - trebuie sa pricepi ca NU MORI si NU INEBUNESTI - doua dintre temerile mari pe care le are un om in timpul unui atac de panica (cu cat stii mai multe despre aceasta afectiune, cu atata iti va fi mai usor sa o intelegi si sa o demontezi)
apoi, incerci strategia pe care ti-am expus-o mai sus

Ca orice afectiune de anxietate si atacul de panica se demonteaza prin expunere gradata. Iei situatia de la nr 1, cea care iti produce cea mai putina panica si o faci, zilnic. Daca vine panica o lasi. Nu ti se intampla nimic. Si apoi cand nu iti mai produce panica, treci la actiunea de la nr 2, 3 etc. Dar incet, perseverent si cu rabdare. Nu grabi nimic ca nu ai ce sa grabesti. Procesul este indelungat si pentru reusita e nevoie de rabdare altfel strici tot.

Cata iti multumesc pentru rabdare, dar am crezut ca te referi la toc la cartea aia, ca si cartea aia are teme la sfirsit acolo, pe alea le fac, si mau ajutat foarte mult.Cu atacul de panica am citit tot si da, fac aceste teme si mam apucat foarte serios de treaba, daci fi linistita ca nu te pun sami explici degeaba, sau toata lumea dupa forum care ma ajutat, si ma invatat ceva bun eu am pus in aplicare, deci eu citesc totul cu foarte mare atentie, stiu aproape pe derost ce se scrie aici, mai ales ce sci tu Cata si Sophi, voi sinteti pshihologii forumului, sau pentru astia mai de la tara, sa zic asa in ghilimele, astia mai neajutorati.Deci respect si pun in aplicare ce trebuie si ce scrie aici, numi dadeam seama despre ce tema ziceai, dar fi sigura ca am puso in aplicatie.multumesc si numai bine cu tot respectul.pa

Ai dreptate cred ca este o fobie, am stari de panica care se declanseaza de la frica de panica, mie nu mie frica de tren sau alceva mie mie frica de panica, deci asta este sigur, am mai descoperit ceva, am stat si mam gindit bine si am analizat totul, este frica ca o sa intru in panica, Si de asta cum se scapa? sau ce mai inseamna si asta ? poate poti sa ma ajuti si cu asta.Tiam zis ca tocul lam sinplificat foarte mult, pur si sinplu nu prea imi mai este frica de boala asta, si pina sa gasesc forumul asta eram disperat, credeam ca o sa trag de boala asta mult si bine.Daca imi spunea cineva ca o sa pot sa sistez ritualurile si in special tocu nu credeam nimic, dar acum am altele de distrus si de studiat, poate ai ceva idei cu fobia asta de panica sau tot asa vreo carte.mersi

Ion, daca inteleg eu bine, frica asta de a intra in panica este ca o stafie ascunsa dupa usa gata gata sa sara. Problema e ca tu "alegi" sa treci exact pe acolo, nu reusesti sa schimbi traseul tocmai pt ca a intra in panica inseamna a pune punct acelui ceva ce te nelinisteste. Important e sa fii atent la primele clipe (ganduri, emotii, comportamente) premargatoare atacului. De acolo pleaca si acolo trebuie lucrat nu pe atac in sine ci pe cauza. Cand ai atacul incerci sa te linistesti si de multe ori reusesti alteori este f greu, deci trebuie dat un pic filmul inapoi. Incearca sa-ti amintesti ca este foarte important.

Salutare,
He, he ce de activitate pe forum. Imi place la nebunie si ma bucur ca unii sunteti mai bine! Doamne ajuta si la drum ca avem cale lunga de batut in lupta cu TOC-ul asta nesuferit!
Eu, sunt bine, acu cam ghiftuita ca tocmai ce m-am ridicat de la masa, dar in mare sunt bine cu momente de foarte bine!
Ion, mare bucurie mare ca esti mai bine. Te rog sa citesti toate mesajele si ca si mie imi dai impresia ca pe unele le sari si sa tot repete fetele...ntz, ntz nu-i frumos!
Dan esti ok?
Sophie, ma bucur ca esti ok si ca lupti fara medicatie si mii si mii de scuze ca n-am dat un telefon. Promit c-o voi face cat mai curand!
Cata, ma bucur ca esti super activa! Te pup
Fetele celelalte, Roby, Lyss si celelate dfara sa vreau sa omit pe cineva, la transmit o imbratisare virtuala cu tot binele:)
Va pup si va doresc o saptamana super!

Hello lume!

Si eu vad multa lume pe forum, sfaturi interesante si ma bucur! Eu am fost in week-end la parintii mei, am avut de facut si o expunere importanta, am trecut de ea fara prea multe trepidatii, fapt care imi da incredere sa continui. Expunerea s-a nimerit, n-am programat-o, dar nici n-am evitat-o.

Mercic de incurajari, Prozac. Fiecare da inainte cum poate... eu iau medicamente, totusi, iau Rivotril. Putin si nu in fiecare zi, dar daca vad ca imi e rau, seara mai ales, nu fac mofturi. Ziua e altceva... ziua aproape ca nu mai iau deloc. Cand si cand mai am stari nasparlii care nu trec. Seara, daca vad ca a crescut anxietatea si nu adorm, iau o jumate de 0, 5 sau una intreaga. Dar, de regula, astept sa treaca.
Incet-Incet invat sa-mi spun: acum esti obisita si ti-e frica c-o sa ai o stare nasoala, dar o sa treaca si asa mai departe. Las' ca facem noi support grupul cu psiholog cu tot si vedem cum si ce terapie/expuneri/ interventii/ excercitii si medicamente ne trebuie sau nu ne trebuie. Cred ca centrul de terapii va fi un pas urias si lumea nu va mai cauta ca bezmetica solutii!

Ioane si eu sunt de parere ca frica sa nu cumva sa ne fie frica e de vina in majoritatea starilor naspa pe care le avem. Si asta e greu de rezolvat, da mai merge si mai cedeaza. De asta sufar si eu... ma si vad lata de anxietate ca o sa se intample aia si ailalta si eu o sa faca aia sau ailalta... Dar chiar daca imi e rau in diverse perioade, nu mai cad chiar asa de nasol. Bafta!

Va pup frumos!

Buna tuturor.

Eu sunt... pe linia de plutire dar echilibrul este fff fin. Tot din cauza pb in casnicie am fel de fel de bazaconii prin cap si ma macina ca nu stiu incotro sa o apuc, care o fi solutia etc. Azi am terapie dar sincer ma enerveaza mai mult pentru ca stiu ca nu am cum sa gasesc solutia nicaieri decat in capul meu. Ma tot uit in stanga si in dreapta, dar pana la urma tot de la mine trebuie sa vina ideea cu ce fac mai departe.
Ma uit ca a trecut aproape un an si eu am ramas inca la intrebarea oare depresia mea se datoreaza nemultumirilor mele sau vice versa, depresia ma face sa imi para totul asa de gri? Offfff... macar de as putea spune ca maine va fi mai bine. Dar nu se stie niciodata.

Hei, Cata, o sa fie mai bine! Ti s-a ridicat anxietatea, stii tu cum e cu serotonina si alte povesti. Cred ca problemele din casnicie si depresia se... cum e cuvantul ala, incaiera :-) O sa treaca amandoua. Sunt perioade dificile in viata noastra, obosim, ne imbolnavim, lucrurile nu mai par a avea solutie, dar se cern si se aranjeaza. O fi raspunsul in capul tau, dar o sa apara si el in timp. Daca s-ar intampla lucrurile de azi pe maine, as vrea si eu sa ma trezesc uite, miercuri dimineata si sa nu mai am TOC :-) Sa am asa, o amintire vaga ca am avut ceva, creierii sa-mi fie limpezi, linistiti si convinsi ca a trecut totul, ca nu o sa mai vina niciodata.
Apropos de depresie si casnicie. Ma uit in jur la oameni care au probleme in cuplu, la oameni despartiti si sunt la fel de amarati ca si mine sau ca si tine, fara sa aiba in plus o depresie. O colega de serviciu chiar ma intrebase daca sa ia pastile ca ea simte ca nu mai iese din gaura neagra. Si fata asta ajunge in unele zile la birou, izbeste tot, spune ca e nervoasa si nu scoate un sunet toata ziua. A avut o perioada cand iesea prin baruri si se imbata, dar pare ca i-a trecut. Nici ea nu vede capatul... Asa ca usor, fata mea, da-ti timp sa respiri si o sa vina ele si rezolvarile.
Pentru colega mea, am ajuns cu totii la concluzia, e nevoie de un tip! Si ne gandim cu cine s-ar potrivi! Asa ca, simpatica cum sunt eu, am cunoscut un tip la o intalnire de birou, un italian care activeaza in domeniul nostru, dragut, etc... am vorbit, m-am interesat de una si de alta despre el, am aflat ca are o iubita si mi-am dat seama ca nu e ok pt colega mea. Omul, s-a incins si crede ca oi fi incercat sa-l agat, asa ca imi trimite sms-uri duminica seara si-mi scrie e-mailuri in care imi spune ca i se pare lui ca eu sunt "open minded". Nu-i asa???? Ufff! Mi l-am pus pe italian in carca.

Altfel, raportul meu de azi e ceva mai low decat cel de ieri... Anxietatea da din picioruse, am dormit prost... adica m-am trezit tare obosita. M-am saturat sa ma doara toate alea dimineata si sa n-am chef de nimic decat sa depan in minte fire de legenda TOC. O trece, ce sa-i fac :-) Pup

Salutare,
Hmm cam slabuta activitatea dragii mei, pai ce facem?
Am uitat sa va zic una buna.Am fost la dr saptamana trecuta, la un neurolog ca ma durea foarte rau coloana si am zis sa nu fie spondiloza ca aveam si ameteli.
Bun, ajung la dr, ii zic de pb mea, il iau usor ca io vorbesc mult..
Imi zice sec ca poate am o hernie de disc si ca se poate trai cu asta. Apoi ma mananca undeva si ii zic ca ametesc.
Imi face omu un" RMN" clinic si-mi zice ca-s perfect sanatoasa si ca nu am nici-o problema.
Ma incapatanez si ii zic ca am zile cand abia ma dau jos din pat din cauza durerilor de spate si ca nu cred ca e normal la trezeci si ceva de ani, se supara omu pe mine si imi spune ca am :depresie!
Ii zic ca e foarte posibil sa am depresie ca "stiti, eu am si un TOC pacatos.."
La care el ma intreaba "Ce e ala TOC?"
Sa moooor nu alta!!!
Cum e posibil oameni buni ca un dr neurolog sa nu stie ce e ala TOC?
Asta e din pacate tara in care traim...
Gata, m-am racorit...

M-am amuzat teribil. Suna ca o gluma buna.
Mi-am adus si eu aminte de putinele mele sedinte de psihoterapie in care indivivul psihoterapeut nu stia ce este TAB.. Sau poate ca stia, dar s-a prefacut ca nu stie, cine stie... Bineinteles ca am renuntat imediat la el si la orice fel de psihoterapie.

Prozac, ciudata treaba... eu cred ca astia chiar nu stiu cu ce se papa ce fac ei. Daca era un medic cardiolog, il intelegeam... da neurologii parca fac si ei niste cursuri despre tulburarile astea, nu? Adicatelea chiar nu pricep...
Cat despre durerile de spate, se intampla... si pe mine ma mai dor oasele. Eu am o problema la coloana, e stramba si daca stau mult in picioare, trebuie sa ma asez. De fapt, nu pot sa stau in picioare si de dormit, dorm cu genunchii ridicati. Asa ma relaxez. Si cand sunt stresata, ma doare rau spatele...

Fetelor, va dau cuvantul meu de onoare ca asa a fost. De obicei nu sunt genul care da cu pietre, ba mai mult acord circumstante atenuante pina in ultima faza. Astuia n-am putut ca era neurolog, care are treaba cu creierul.
Ii acord circumstante daca recunoaste ca nu cumva diploma de medicina si-a ainsusit-o pe "neve" si a facut scoala de bucatari..hahahahaha

Hello... mai, da unde sunteti? V-ati ascuns, hai? Presupun ca toata lumea bine.

Eu mai putin vioaie... mi-am bibilit creierasul. Mai, inselatoare sunt obsesiile astea. Si nesmtite... Cum mi se pune pata pe creier nu mai e nimic in afara petei. Si ce obsesii... cand ma gandesc ca de la un toculet am facut un toculoi!!!
Imi spunea un amic: uite, de acum faci asa: schimbi tocul pe toque (asta de coiful de bucatar ca tot m-am apucat in ultimul timp sa fac de haleala)... se scriu si se citesc la fel. De-ar fi asa de usor.
Am treaba garla, da nu prea am spor :-) Asta e, daca stau sa analizez misterele universului :-)
Voi ce faceti, gagici?

Cum sa nu stie un neurolog ce e TOC-ul...daca cititi pe wikipedia, spune ca exista opinii despre TOC ca ar fi de origine neurologica (ca o anumita parte a creierului ar fi mai nu-stiu-cum), si nu psihologica. Sunt teorii, dar oricum el ar fi trebuit sa stie!!!

Mama, ce liniste... lumea are treaba, foarte frumos.
Si eu am foarte multa treaba, dar mi s-a activat o schema de TOC de care nu pot sa scap... sunt si la mentruatie si sunt varza. Stiu, o sa-mi spuneti ca e de la asta... da schema s-a activat dintr-un motiv... am visat ceva si ieri mi s-a intamplat o chestie care semana izbitor cu visul meu. Si de aici toate schemele mele frica... Imi vine sa mor de ciuda, mai ales ca simt ca imi e din ce in ce mai rau... ufff!
O sa incerc sa-mi aplic cateva scheme si sa stau cu anxietatea in gat ca alta solutie nu am. Va pupici!

Gagici, ma, da voi nu mai spuneti nimic? Ufff...

Eu sunt cam nasol, tocul isi face de cap! O schema mai veche e in floare... Mi se pare atat de evidenta interpretarea care imi face rau, ca ma scoate din sarite... Ieri plangeam si spuneam ca se intampla ceva cu mine... ca prea se potrivesc niste chestii. Este, desigur, schema toc, dar atat de greu de iesit din ea...

Salutare..trecem la capitolul urmator ca asta poate ne poarta ghinion:P

Buna seara!
Ma numesc Miki si am 22 de ani. De o luna am inceput sa traiesc cel mai mare cosmar al vietii mele. Si, am ajuns sa scriu aici poate si din disperare de cauza. Am fost diagosticata cu anxietate severa, dar din ce am citit pare a fi mai mult TOC. Mie imi este frica de locul in care muncesc. Din cauza unor stimuli externi am ajuns sa tem atat de tare de aceea cladire, incat traiesc zilnic un film de groaza. Nu stiu daca este sau nu Toc, as dori un sfat de la persoanele avizate, caci am vazut ca ele exista. Am muncit mult ca sa ajung aici, la acest job, de o luna sunt in concediu medical si de doua saptamani merg pana in fata cladirii in fiecare dimineata si nu pot sa intru. Este foarte frustrant..sunt foarte suparata pe mine. In restul timpului ma gandesc la asta in continuu...si pur si simplu nu vad vreo cale de iesire. Fac si tratament medicamentos, desi imi fac tot felul de ganduri si cu pastilele. Merg si la psiholog, dar nici acele sedinte nu simt ca ma ajuta foarte mult.
Din cauza stress-ului ca nu voi mai putea sa merg la servici nu mai dorm noaptea si am ajuns sa ma izolez foarte mult.
Orice sfat imi va fi de mare folos. Va multumesc si va doresc o viata cat mai linistita!

Buna Miki, imi pare tare rau pt ce ti se intamplat. Hai la Grupul de suport. Acest subiect este inchis.

Cata77, poti sa ma sfatuiesti cum sa ajung acolo? Multumesc!

pentru miki 512
pe forum gasesti GRUP DE SUPORT PENTRU TOC-CAP.14(eu doar am citit-aici nu am facut nici un comentariu)
si eu am pr de genul acesta si din pacate acum nu iau nici un tratament doar cv naturiste
citeste si ce am scris eu si spune-mi ce tratament iei-are efect?
si nu te descuraja.daca faci tratament o sa-ti revii mai repede dar ai grija sa nu intrerupi tr.si daca ti-e mai bine pt ca o iei de la capat.eu am facut tratament acum 2 ani si mi-am revenit dar medicul nu mi-a zis ca trebuie sa continui si am luat doze tot mai mici apoi am inrterupt si dupa cateva luni iar am "cazut".da nu-i nimic stiu ca o sa-mi revin.trebuie.
fii puternica si nu te lasa

Buna gege! Am sa incerc sa intru.Iau Xanax 0.25 0.25 0.50 si Setralina, o pastila dimineata. Ma ajuta aceste medicamente, dar le iau doar de o saptamana ( pe aceasta schema). Din pacate teama aceea tot persista undeva...ma bucur sa aud ca aceste stari se pot ameliora/vindeca si iti doresc o zi frumoasa!

Miki, hai la Grupul de Suport, deja primesti raspunsuri: http://forum.romedic.ro/prod/GRUP_DE_SUPORT_PENTRU_CEI_CU_TOC-CAP_14_027849.html

Gege, hai si tu.

Buna ziua!Care sunt mai exact simptomele acestei boli?Cum se manifesta?

Buna Doruka, intra pe http://forum.romedic.ro/prod/GRUP_DE_SUPORT_PENTRU_CEI_CU_TOC-CAP_14_027849.html pentru ca e deschis un nou capitol al acestei discutii si toata lumea scrie acolo!