tristete de toamna

Va salut, dragi utilizatori,
Sunt bolnava de 24 de ani de schizofrenie. Am acum 41 de ani, fenomene psihotice am doar rar, ultima data m-a tinut o psihoza 3 saptamani si m-am speriat tare ( asta a fost anul acesta cam prin iunie, când am scos xanaxul si am luat serlift).
Ma bucur ca nu mai am feniomen psihotic, dar toamna am o tristete, incep scolile, facultatile si eu nu pot sa mai lmerg nicaieri.
Hai ca am si o varsta dar oricum, imi e greu pentru ca sunt o fire sociabila.
Am o prietena buna dar e foarte ocupata si o vad rar.
Am si un frate mai mare dar e mai bolnav ca mine si, desi are un suflet de aur, deseori nu ma prea poate ajuta.
Stiu ca e bine ca il am, mai am si mama, care ma ajuta mult si la treaba, si psihic in general.
Nu stiu cum sa imi dispara tristetea acesta!
Multumesc anticipat!

Stiu cum e. E greu sa iubesti oamenii si sa-ti doresti sa socializezi cu ei dar sa nu poti, din diverse motive. E destul de trist... si nustiu ce ai putea face pentru asta. Asa sint si eu. Dar eu mi-am acceptat soarta, am acceptat ca o sa fiu singur pt tot restul vietii, si parca nu mai supara atat de mult. Mi-am directionat iubirea spre alte lucruri, cum ar fi animalele (am cativa catelusi), precum si spre alte activitati care imi fac placere sa le fac. Si in cea mai mare parte a timpului uit de.. oameni si de dorinta de a fi impreuna cu ei. Doar uneori... mai ma gandesc si la asta si atunci ma apuca si pe mine tristetea. Mai ales cand ma gandesc ca la batranete va fi mai greu de unu singur... E greu oricum... si cel mai greu e ca nu ai cu cine sa schimbi o vorba...

Multumesc pentru raspuns, e adevarat ca este trist sa fii bolnav psihic.
Eu invatam foarte bine, pana m-am imbolnavit la 16 ani si a trebuit sa intrerup scoala.
Am terminat pana la urma liceul la 21 de ani.
Am si lucrat 2 luni jumatate intr-un loc si 10 luni intr-altul, in felul acesta am putut sa imi fac pensie medicala.
Toamna este mai dificil pentru nervii nostri.
Numai bine! Multa sanatate!

Multumesc, domnisoara psiholog, stiu ca animalele au afectiune, am avut un catel timp de 11 ani, ( de când avea 6 ani la 17 ani, ) foarte draguta era catelusa si scumpa dar a trebuit sa o eutanasiem ca ajunsese in ultimul hal de boala.
Nu vreau sa mai iau un animal pentru ca e greu din toate punctele de vedere, chiar si financiar.
Si eu m-am mai inpacat cu viata mea, dar am momente de tristete, mai ales toamna si primavara.
Mergeam mai demult la fundatia Estuar, pentru bolnavi psihic, dar ma simteam acolo ca la spital si nu mp-am mai dus.
Numai bine!
PS multumesc amândurora celor carora mi-ati raspuns.

Am fost si eu la Estuar si tot asa, nu mi-a placut, pentru ca se baga la un loc tot felul de oameni. Chiar daca sintem toti bolnavi psihic, unii au niste boli mai usoare iar altii mai grele, cum ar fi retard mintal. Acum, sa nu credeti ca sint eu rau sau ca ma dau mare, dar nu prea imi place sa fiu inconjurat mereu de retardati, oricata empatie as avea eu. Eu sint un om cu o mare pasiune pentru stiinta, studiez si construiesc tot felul de chestii, nu prea ma simt ok sa insir margelute pe sarma. Ar trebui facute grupuri cu oameni cu afectiuni asemanatoare, nu bagati toti in aceeasi oala.

Asa este! Si eu simteam la fel!

Da, sint interesat. Dar nu stiu exact la ce va referiti... Ce fel de grup sa facem, unul virtual aici pe net sau real ? Mi-ar place oricum. Dar pentru inceput cred ca ar fi de preferat sa fie pe net, pentru a avea acces oamenii din toata tara. In realitate e mai greu sa te deplasezi.

Eu zic sa te concentrezi pe partea buna a lucrurilor, intotdeauna exista, daca te uiti cu atentie. Crezi cumva ca e o fericire sa mergi zi de zi la munca, de cum iesi de pe bancile scolii si pana la batranete? sa vii acasa stors de energie si fara chef sa mai faci ceva? Sa ti se dea sarcini care nu-ti plac, sa ai termene, sa ai sefi scarbosi? Ai o pensie, poate te ajuta si familia, de bine de rau nu mori de foame. Ai tot timpul din lume sa faci ce poftesti tu, intelegi? Nu esti sclavul unui job, esti libera! Pai, iti spun eu, multi ar vrea sa fie in situatia asta, chiar daca banii pe care-i primesti sunt putini. Inventariaza-ti placerile si vezi ce poti face.

Nu mai pomeni de scoala si facultate -vad ca o faci periodic - a trecut vremea, gata si apoi de ce ti-ar parea rau ca n-ai facut o facultate daca oricum nu poti munci si esti pensionata? vrei sa inveti ceva? Nu te opreste nimeni, e plin de biblioteci, gasesti si pe net resurse destule. Nu stiu, ca nu te cunosc dar iata cateva sugestii: cultiva flori sau legume (se poate si pe balcon), fa lucru de mana, citeste, invata sa faci ceva concret cu mainile tale, te vei simti bine si vei fi mandra de rezultate, du-te intr-un spital de oncologie pediatrica periodic cu o punga de bomboane -cred ca o sa-ti faca bine, sa vezi tu aia nenorocire si sa poti face o comparatie. Fii cea mai mare experta din familie in clatite, in prajituri, in ce vrei tu si-ti place. Fa excursii in imprejurimi, poate sport, poate pictezi sau cine stie ce altceva. Invata o limba straina. Si multe dintre astea ce ti le-am insirat le poti face impreuna cu altii, acum gasesti pe internet, pe forumuri sau grupuri de discutii alte persoane care au aceleasi pasiuni sau interese si periodic te poti intalni cu altii si face to face. Citeste carti de umor cand te apuca tristetea si du-te la comedii (filme sau teatru).

Ce-ai tu cu toamna? Toamna e frumoasa, poti face plimbari lungi chiar si la amiaza si apoi du-te la un cules de struguri sau de nuci, munca fizica in natura da buna dispozitie si o sa fii acolo cu altii.

Uite, sa-ti povestesc ceva despre mine: mi-a placut enorm sa schiez, dar, din cauza unor probleme medicale a trebuit sa renunt de multisor. Ei bine, crede-ma nici nu ma gandesc sa ma lamentez ca uite, vine iarna si altii se duc la schi (desi si acum mi se intampla sa visez cum alunec pe schiuri), mi-am scos schiul din cap, nu ma uit nici la tv la competitii nici nu ma interesez de altii ca se duc, mi-am cautat urgent alte placeri cu care am inlocuit schiul. Intotdeauna gasesti ceva, cand cauti. Hai, ca se poate. Sper sa ne anunti ca ti-ai gasit ceva ce te captiveaza si iti da satisfactie. O sa apara si oamenii cu care sa socializezi, poate cu aceleasi pasiuni ca tine.

Exact, CatincaR ! Prieteniile intre oameni se leaga de la niste pasiuni comune. Trebuie sa ai ceva in comun cu o persoana ca sa ai despre ce sa vorbesti, ca daca nu discuti nu ai cum sa te imprietenesti.

Iar despre chestia cu serviciul si facultatea... nici eu nu am. O perioada am fost foarte deprimat din cauza asta. Imi facusem o regula: "Nu mai am voie sa fac nimic pana nu voi face ceva din care sa iasa bani"... Si toata ziua stateam si nu faceam nimic, doar ma gandeam cum sa fac bani... si evident ca nu aveam cum sa fac, eu cu fobia mea sociala... banii nu se fac in casa. Si m-a chinuit mult treaba asta... pentru ca nu puteam sa accept asa ceva. Daca nu faceam bani nu aveam cum sa am o familie, ca nu se uita nici o fata la tine daca nu ai cu ce sa intretii casa. Pana la urma am zis, duca-se dracu tot, nu mai respect nici o regula ! Mi-am scos pensie si am inceput sa-mi vad de viata mea asa cum e ea. Sa vad ce pot face in conditiile date, daca altfel nu se poate... Acum ma simt bine si imi gasesc bucurii in orice chestie mica si nesemnificativa. :)

Spune-i doctorului tau sa iti dea un ad dar intr-o doza mai mica. Jumatate de pastila. Si eu am virat in trecut de la Welbutrin. Acum iau pentru depresie Fevarin, jumatate de pastila dar daca simt ca virez intrerup numaidecat antidepresivul. Trebuie sa simti tu insati cand virezi si sa te opresti sa iei ad-ul. Iti cunosti bine boala, imprieteneste-te cu ea si cu medicamentele, desigur tot ce se intampla spune-i doctorului.

Martin...in privinta grupului si mie mi se pare o idee excelenta. Cred ca trebuie sa va intalniti si pe net dar si face to face si atunci poate ca ar fi bine ca grupurile sa se infiinteze pe orase: cum sunt doi doritori dintr-un oras, deja e un mic nucleu. Ati putea incepe cu un nume pentru grup, apoi cu postarea unui subiect nou aici pe forum, care anunta din titlu (ca sa ii agate pe toti doritorii, atentie la titlu, trebuie sa spuna cat mai mult) cui se adreseaza si unde se infiinteaza (eu as scrie " pe orase" ). Dupa ce ai postat subiectul te vei asigura ca intotdeauna e pe unul din primele locuri la cautari, atfel ca sa-l vada oricine intra la Boli/psihice pe forum. Concomitent, creezi pe facebook un grup pt orasul tau, urmand ca doritorii din alte orase sa-si faca propriul grup, daca doresc sa se si intalneasca in real. Sigur ca vor fi destui din provincie care vor adera la grupul Bucuresti si vor citi doar postarile de pe internet, dar ideea e ca atunci cand sunt pregatiti si au cativa despre care descopera ca-s langa ei, sa se desprinda si sa-si faca un grup local.
Si nu va ganditi neaparat la prietenie, ajunge si daca unii castiga socializare, altii isi inving din fobia sociala, poate mai faceti drumetii prin imprejurimi, va plimbati prin parcuri si cine stie cate altele. Intr-o vreme am participat la niste drumetii de duminica, cu un grup de-o varsta cu mine. Nu-mi placea nimeni de acolo, nu m-as fi intalnit in rest cu ei, dar cateva ore acolo era ok, ca nu era sa ma duc de una singura prin padure.

Pe facebook, fiecare dintre noi avem in lista toate cunostintele noastre din viata reala, care, cel mai probabil, nu stiu de afectiunile noastre psihice. Daca facem un grup pe facebook, toti prietenii nostri vor afla, iar mie unul nu imi place treaba asta. De aceea eu as intra pe facebook numai intr-un grup secret care este vizibil doar membrilor grupului.

Pai, bine, Martin, tu chiar nu stii ca poti sa-ti faci alt cont, fictiv, trebuie sa vin eu sa-ti spun!?!... iti deschizi alta casuta de email si apoi, cu casuta si alta parola, precum si alta poza (pui si to un ursulet ceva acolo ) deschizi alt cont de facebook, e simplu...voila... Doar sa le tii minte, ce spun, mai bine sa ai un caiet cu site-uri/nume utilizator/parole ca sa nu le incurci, nu te baza pe memorie. Trecerea de pe un cont de facebook pe celalalt o faci de undeva din meniu de sus, mai in dreapta, este o sagetuta in jos, te duci pe ea si ultima optiune este "log out". Si cand intri din nou pe facebook si-ti sugereaza contul vechi, tu il indici pe celalalt. Si apoi, faci grup inchis pe facebook, tu sa fii administratorul sau alt tip serios din grupul vostru, ca sa puteti accepta sau scoate afara pe eventualii falsi bolnavi, care intra doar din plictiseala. bagi un interviu la intrarea in grup, faceti o treaba serioasa, daca tot o faceti. nu cu "cred ca am schizo", asa nu tine, pai tre' sa dovedesti ca meriti sa intri in grup...

Si mai aveti si varianta Grup pe yahoo: ai adresa de yahoo, tot nu nume-prenume fictiv si sus in pagina yahoo.com, sub caseta de cautare este un meniu (nu meniul de deasupra casetei, ci cel de SUB ea), acolo in dreapta mergi pe More, apoi pe Groups si te descurci tu mai departe, am uitat cum e cu grupurile pe yahoo, acum as zice ca erau mai greoaie fata de facebook, dar daca ai timp, testeaza-le.

A doua casuta de e-mail o faci la alt portal, mie nu mi-a functionat cand am vrut s-o fac la acelasi: yahoo, gmail...s.a.

Ce nume sa-i pun ?
Am mai discutat cu un prieten... eu ziceam sa-i pun "Grup de socializare al persoanelor cu probleme psihice" pentru ca asta reprezinta, si el mi-a zis ca o sa fuga toata lumea cand aude de asa ceva. Chiar nustiu ce sa fac...
Am zis sa-l fac pe Facebook ca e cel mai usor, toti avem deja un cont facut acolo... Si mai m-am documentat in legatura cu asta. Se pot face 3 tipuri de grupuri: Public, Closed si Secret. Cel din urma e exact cum ii spune si numele, adica secret. Nu vede nimeni din prietenii tai de pe facebook ca faci parte din acel grup (cel putin asa zice facebook-ul). Deci poti intra de pe contul pe care il ai deja.
Va rog sa ma indrumati ce sa fac, ca nu am mai facut pana acum asa ceva...

Ma gandeam sa-i dam un nume propriu mai bine, sa fie mai usor identificabil si doar noi de aici sa stim asta.

M-am razgandit. Nu e bine pe facebook. Cu tot secretul lui, mi-am imaginat scenarii in care se poate afla identitatea membrilor. Asa ca... nustiu... Vorbim aici pe forum, cel mai bine. Sau in particular, fiecare cu cine vrea. De exemplu, in cazul meu, daca va plictisiti si vreti schimbati o vorba cu cineva despre viata in general sau ce vreti voi, imi dati un mesaj privat aici. Sint deschis pentru prietenii cu persoane cu aceleasi probleme ca ale mele (schizo-afectiva, depresie, anxietate, fobie sociala, ganduri negre...) sau asemanatoare. Putem vorbi despre orice, ce ati mancat la pranz, ce muzica ascultati, etc. nu neaparat despre boli. :)
PS: Am 30 si ceva de ani, spre 40... si nu mananc oameni.

Mi-a fost cam rau aseara, am chemat salvarea ca ma sufocam pe fond nervos.
MI-au facut o injectie cu diazepam si am adormit, dar azi tot ma sufoc.
E toamna...

Cred ca e vorba de tranzitia de la vara la toamna. Multi se plang de anxietate. Saptamana viitoare vor veni zile mai racoroase si sper sa iti revii.

Asa este, draga Clara, cu voia Bunului Dumnezeu imi voi reveni.
Ma batea gândul sa merg sa fac psihoterapie dar cred ca tot eu singura ma pot rupe de starea aceasta.
Sunt propgramata de abia luna viitoare, pe 6 oct la psihiatra.
Voi vedea eu ce voi face.
Numai bine si somn usor tuturor!

Noapte cu pace, draga mea!

Dragii mei, cu voia lui Dumnezeu mi-am mai revenit!
Multa sanatate tuturor!

Haide...probabil esti meteosensibila si te-ai simtit rau cu o zi inaintea furtunii, am auzit de multi ca li se intampla atunci. A fost furtuna si la voi? Cica 40% din oameni sunt meteosensibili, mai mult femeile si din ele mai mult cele cu o patologie cronica. Chestie de presiune, variatii bruste de temperatura, de umiditate. Daca constientizezi asta, macar nu te mai sperii cand se intampla, stii ca urmeaza o furtuna zdravana sau macar o schimbare brusca de vreme.
Sanatate!

M-am mai linistit, am si o prietena buna la spital si alte cunostintte cu probleme asa incat mie mi-se pare ca eu sunt sanatoasa tun!
Doamne ajuta!

Am trecut prin astfel de stari.De un an am urmarit acest site, nu am postat niciodata, Am gasit pe acest site o postare facuta de o doamna care la randul ei s-a tratat printr-o terapie asa ca am apelat si eu la acea terapie.Descriu pe scurt terapia care m-a ajutat sa revin la normal.Am facut la distanta , prin telefon si am primit multe tehnici pe email, Mi s-au explicat metodele la telefon si le-am facut impreuna la telefon.Aceste metode consta in programarea corpului fizic, mental si emotional pentru vindecare, apoi tehnici de stergere a amintirilor sufletesti dureroase, apoi, schimbarea sentimentelor de frica, neincredere in mine, insomnie, tremurat, tristete etc, nemultumire, teama de boala in sens pozitiv, apoi eliberai emotionale tot tehnica, apoi programarea subconstientului mei in actiuni pozitive, benefice, multe, multe altele,
Dintr-un baiat trist, cu ganduri pline de frica , cu mintea incetosata, cu o anxietate severa plus stari de panica , am revenit la normalitate, Terapia a durat 4 saptamani, Am facut-o cu o terapeuta , nu cu doctor.Fara medicamente. Este o terapie de schimbare a gandurilor care produc boala, energetica, Boala e a gandurilor si a sufletului.(acum am aflat si eu).Sunt f bine.Va pot ajuta cu detalii despre cine m-a ajutat, daca imi scrieti pe email la numele afisat, simplu., nu cred ca intru prea des sa vad daca imi scrieti in privat, Am familie, servici, copii.Am postat pentru cei ce nu gasesc rezolvare sau cei ce se chinuie cu medicamente,

Cat te-a costat ?

doar nu ai vrea sa postez aici pretul, in orice caz mic de tot ptr o luna

Iar sunt foarte trista! Nu ma pot impaca cu gândul ca sunt pensionata medical si nu pot lucra!
Ma gândeam sa fac ceva psihoterapie dar cred ca nu ar fi prea eficienta in cazul meu!
Imi revine tristetea ritmic!